KorAP: Find »[drukola/base=zbura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...520 521 522 ...573 >

14,325 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

că degeaba aș încerca, fiindcă mintea ta nu e pregătită să mă priceapă. Aș putea să-ți spun că am fost în cer, că am zburat cu acei străini din lumea străină de la o stea la alta și, pentru că am zburat cu iuțeala luminii, am trăit acolo de zece ori mai puțin decât a trăit pământul pe care m-am întors. Zece ani ai mei au fost un veac al vostru. - Atunci de ce ai îmbătrînit? îl întrebă batjocoritor un ins din

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Cum arată pământul, Privește marea Spre lanțul de munți!" "Pămîntul arată Ca un munte acuma, Și marea aduce Cu-o matcă de rîu." Auta își simți ochii umezi, și își șterse genele cu dosul palmei. Da, așa văzuse el pământul, zburând în sublima luntre care-l dusese dincolo de azur. Adapă cânta acum cu glas cald, tunător: - După două ceasuri îndoite De zbor încordat Vulturul spuse Către Etana: "Privește, prietene, Cum arată pămîntul!" "Pămîntul arată Acum ca un crîng!" După trei ceasuri

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
din grădini!" Auta se așezase pe o piatră. Privea înainte, dar vedea în el. Ca prin vis mai auzea glasul prietenului său care cânta despre popasul pe lună, despre Anu și despre cerul zeiței Iștar, dar se vedea pe sine zburând în minunata luntre, zărea din nou lunga Mare dintre Pământuri cât un șanț de grădină, zărea stele sub tălpi și stele la tâmplă și în creștet. "De ce am plecat? - se mustra, însă tot el își dădea răspuns: Cum puteam să

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

nu erau decât niște copii - Wilky la șaptesprezece ani și Bob, care Își dăduse o vârstă falsă, la șaisprezece. Amândoi fuseseră aruncați În focul luptei și arătaseră mult curaj. Bob fusese rănit, iar Wilky era să moară - un obuz Îi zburase capul de pe umeri unuia din brancardierii care Îl purtau În afara câmpului de bătălie. Pe scurt, erau niște eroi În fața cărora Henry se simți smerit și aproape rușinat la vremea respectivă. Dar viețile lor, după aceea, fuseseră doar un șir lung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

cântece și poezii. Totul respiră și este căldură, goluri nu sunt, e personal, Nimic nu deranjează, totu-i simțire și bucurie, eu sunt tânără. Nu voi îmbătrâni nicicând în inimă. Eu Sunt tânără. Eu vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
deplin. Dar dacă tot ai plecat spre alte zări Ți-ai luat și zâmbetul și fericirea Și-ai luat lumea întreagă după tine Și ea-ți va lumina drumul în peregrinări. Și așa e bine, doar așa se poate, Să zbori, să râzi, să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi nimică, de ce am lua, Când suntem ideali?/ Colț de umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
același timp atât de luminoase. E grunțuloasă și senină. Primele umbre ale primei luni sunt reci și ultimele calde. Umbrele celei de-a doua sunt întâi aspre, și se termină dulci, ca nucile de cocos. Luna cade de pe cer, stelele zboară, bruma dansează stropită de soare. Intră în cerc unii cu alții, se prind de mijloc și se învârt în timp ce figurile lor se desprind de ei, fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul care forfotește de atâta suflare. Fluturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
pe când Miorița-i varsă lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Adi. Eu sunt iubitul ei. A! Ce șmecheraș! Și te uiți după fete frumoase când Emilie este iubita ta? Ce mai vrei? Eh, și eu ca băieții, o strânse drăgăstos în brațe și o pupă pe obraz. Atunci mie îmi zbură gândul la Angi. Sunt niște ștrengari, las' că știm noi că își plimbă Porche-ul ăla decapotabil prin toate locurile posibile! Glumi Mireille. Fac paradă, comentă Emilie. Ei, nu te plânge nici tu, cred că vă place că iubiții voștri sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
privește încet, discret, și atunci când o face îi ignoră pe ceilalți, și e numai ea, singură cu toată iubirea ce își poartă. Se privește pe sine de parcă s-ar uita în oglindă, și se vede în felul său anume. Când zboară se privește pe sine în văzduh, puritatea îi dă dreptul de a se iubi. E ea, singură cu iubirea sa, ca nenăscută, ca fiind în iubire neterminată, ca fiind concepută de iubire. Toată acea gingășie nu o părăsește, lebăda nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Pe fondul ceratic nici o mișcare. Pe fondul nemișcării nici o suflare. Sunt ascunse umbrele omniprezente de cunoaștere, în picioare stă el. Eternitate, dragoste de viață. Puterea e eternitate și nemurire. Dreptul de a alege. Ce are el? Durere și libertate. Îi zboară sufletul și simte sângele unor lacrimi deșarte, sângele vieții, al existenței. E el. Singur pururi, așa cum trebuie și nu mai poate fi Dar el e trist? Poate că e fericit în nefericirea lui. E învingător, orice s-ar întâmpla, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Trebuia să-și ia rămas bun de la ceea ce îi dispăru din viață, și să ia totul de la capăt. Dar trebuie contactați toți partenerii de afaceri, ai întâlniri... Își puse mâinile pe umerii lui: Mersi mult, Petru! Mersi! Dar gata, omule! Zbură pe ușă la poliție, apoi se întâlni cu cine trebuia, luară masa, apoi începu treaba cea grea. Rămase până târziu la birou toată săptămâna și munci ca nimeni altul. Zilnic, cădea mort de oboseală. De-abia supă doua săptămâni programul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de a rămâne așa, într-un anume moment, fără să trebuiască s-o iau de la capăt. Poate ceea ce văd mi se pare cunoscut căci doar asta văd secundă de secundă, și poate gândurile mi s-au oprit și acum eu zbor printre ele, simțindu-mă, conștientizându-mă. Ba nu, pentru că ar exista perspectiva. Și toate sunt o inspirație de moment. Și acum practic sunt pasivă. Simt, chiar simt nevoia să fac ceva. Oare ce să fac? Trebuie să fac ceva eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Soare, veșnice în ele însele și tocmai de aceea pline de confort. Timpurile se îmbină, totul e aproape, dar există și puterea de a continua drumul pe care te poartă viața, regulile, interpretările, răspunsurile. Și lumea te mai întreabă de ce zboară păsările, și ce anume le mână! Tu ai răspunsul. Trebuie să știi să privești. Și că veni vorba, eu am un soț, pe undeva, și verigheta, care simbolizează împlinirea, perfecțiunea. Ia stai! Un cerc, adică toată viața la același nivel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
jafurile băbești au un cuvânt de spus în ceea ce privește salvarea sufletelor? Tocmai pentru că viața e o întâmplare, nu trebuie să fim o întâmplare, ci să ne ridicăm mai presus de circumstanțe, atingând infinitul. Pentru că sunt tânără și liberă și trebuie să zbori spre infinit, să tinzi spre mai bine, spre mai mult, să țintuind cât mai sus, și când cazisă cazi bine. Și mai de ce? Pentru că eu sunt produsul meu și nu al unei realități trecătoare. Nu vreau prea mult, pentru că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
să fug, căci dacă-mi dau drumul, nu-mi rămâne nimic. Așa că, nu sta pe loc niciodată! Cât despre a suferi: Nu-mi poți face nici un rău, pentru că nu te las eu. Zbor, și pentru ca să mă ajungi ar trebui să zbori în aceeași dimensiune cu mine. Cam greu, nu? Și: ce nu există nu mă poate răni, și, dacă nu mă gândesc la asta, atunci pentru mine nu există. Asta ne deosebește de organismele inferioare. De asemenea , cu puterea gândului poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nici curioasă nu măi sunt. Îmi vine să mă arunc cu capul într-o fântână seacă. Nimănui nu ar trebui să i se dea cu realitatea în cap în felul ăsta. Și simt că lucrez cu ceva concret, nu că zbor prin norii lui Ilie Pavel. Chiar credeai că mă voi duce să mă izbească realitatea în cap fără anestezic? Lumină! Să mergem spre lumină! N-am de gând să plătesc toata viata pentru chestia asta. Dacă nu m-ai iertat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Iubire de noi, iubire de viață, iubire de ceea ce a fost, iar dorința poate fi potolita fiind adusa la extrem. Iar atunci realitatea nu mai contează, nu o mai simțim. Murim de plăcere. A face mai multe lucruri odată : a zbura cu o viteză uimitoare de la unul la altul astfel încât să nu pierzi nimic, să te deplasezi în acel gol în care nimic nu se întâmplă. Absolutul nu mai e creația lui Dumnezeu, este natura sa. Nirvana reprezintă eliminarea tuturor aparentelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
în brațe la el. Îi ating obrazul cu al meu și îi desfac încet bluza. Apoi încep să-i desfac șlițul. Nu aici. Și de n-ai spus până acum? Acolo, îmi arată o casă. Mă ia în brațe și zburăm amândoi. Intrăm prin fereastră direct în dormitor. Nu aici. În living. Bine. Coboram scările. Totul e superb: culorile, obiectele. Există o magie, o vrajă frumoasă. Mă încântă. Facem dragoste și îmi place. E deosebit. Iar când terminăm mă transformă. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

și-a librăriei " Lumina", peste prispele reduse la doar două trepte de ciment ale aprozarelor, croitoriilor și magazinelor de mobilă, culcușite la parterul versanților formați din blocuri cu câte opt sau zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
simțindu-și papila gustativă beteagă de la niște citate aramaice, grecești și latinești, cu ajutorul cărora triumfase recent în câteva turniruri teologice, rașchetase învățăturile mai multor biserici, împinsese sub pojghițele demnităților eclesiastice sumedenie de inși, dar și din pricina cărora i se aplecase, zbura acuma mofluz, la doar două degete de a deborda, abătîndu-se deasupra Capitalei, nu în ultimul rând pentru a-și clăti și tăvăli cerul gurii prin aroma pipărată a dialectului dâmbovițean. Avea și alte marafeturi de regulat: ungerea chichițelor și rafinamentelor

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]