131,909 matches
-
în acest punct-locul său natural după doctrina aristoteliană-ci, din cauza "impetuosului" său, ar depăși acest centru și ar reveni, executând o serie de oscilații până la epuizarea acestui "impetum". Datorită acestei teze ale sale, el este considerat primul savant care a intuit existența impulsului și cea a inerției corpurilor. Începând cu 1366 până la sfârșitul vieții, a fost episcop de Halberstadt. De asemenea, a fost primul rector al Universității din Viena. Albert de Saxonia a formulat paradoxurile care îi poartă numele. A revizuit unele
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
slavone, apoi a limbii latine în feudalismul timpuriu, iar la începutul sec. al XIV- lea există dovezi de utilizare a limbii române în școli. Scrisoarea papală de indulgență emisă în 15 decembrie 1399 de către Bonifacio al IX-lea ne dovedește existența unei obști românești ortodoxe, capabilă să reziste în fața presiunilor de catolicizare. Acest document confirmă existența unei școli în Scheii Brașovului cu un secol înainte de prima sa atestare documentară în anul 1495. Începând cu sec. al XVIII-lea, în Transilvania au
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
există dovezi de utilizare a limbii române în școli. Scrisoarea papală de indulgență emisă în 15 decembrie 1399 de către Bonifacio al IX-lea ne dovedește existența unei obști românești ortodoxe, capabilă să reziste în fața presiunilor de catolicizare. Acest document confirmă existența unei școli în Scheii Brașovului cu un secol înainte de prima sa atestare documentară în anul 1495. Începând cu sec. al XVIII-lea, în Transilvania au fost fondate noi școli românești, laice și confesionale la Blaj, Brașov, Sibiu, Făgăraș, Arad. Unul
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
aspectul de multe ori straniu sau romantic al complexelor rupestre au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea lor atât în preistorie, cât mai ales în perioada de început a creștinismului în secolele III-IV. Opinii diverse și controversate, afirmă existența dovezilor arheologice rupestre asociate creștinismului primar, în timp ce afirmații bine susținute documentar certifică arealul drept vatră de mărturisire creștină mai târziu − spre jumătatea celui de-al doilea mileniu. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Audienilor". Unii dintre cercetătorii locali susțin chiar opinia că unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice. Alături de funcția cultică, locațiile au folosit și pentru refugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
epoci a fierului (Hallstatt), atestarea documentară certificând însă doar perioada care începe cu secolul XVI. Arealul în care se află este cuprins între 45,25-45,45 grd. latitudine nordică și 26,20-26,55 de grade longitudine estică. Primele mențiuni privind existența complexelor rupestre se află în documente ce datează de la jumătatea secolului XVI, emise de către cancelariile voievozilor Țării Românești - cu începere de la Radu de la Afumați și Mihnea Turcitul. În vara anului 1871 Alexandru Odobescu a avut ideea lansării unui "„Chestionar Arheologic
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
nord a actualei Bulgarii. Ca urmare a plecării lui Ulfilas în sudul Dunării, nu a avut loc o dezorganizare completă a instituției Bisericii - pe plan local, acestuia succedându-i drept episcop "Goddas", păstor al turmei de credincioși între anii 347-380. Existența schiturilor rupestre Agaton, Aluniș, Fundătura, Porfirie și Sf. Ioan Bogoslovul a precedat consemnarea acestora în 1578 într-un act de danie al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav. Dovezile indică faptul că apariția
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
probabilă pe râul Milcov), s-a confruntat cu influența ortodoxă din spațiul pontic. Șocul marii invazii mongole din 1241 a produs reculul expansiunii maghiare, toleranța religioasă mongolă oferind o egalitate de șanse tuturor cultelor practicate. În contextul existent după 1241, existența în proximitate a episcopiei ortodoxe la Vicina (ridicată ulterior la rangul de mitropolie în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) a consolidat autoritatea religioasă răsăriteană.În această perioadă teritoriile respective (vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
actul de danie din 1857 al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav a fost atât o marcă a intervenției voievodale în ceea ce privește tranziția modului de organizare al comunității religioase, cât și o documentare a existenței mai multor călugări la - acum fostele schituri, cea ce a subliniat caracterul mânăstiresc al acestora în acea epocă. Intervențiile episcopale și cele ale conducerii laice au reprezentat următoarea etapă de tranziție, care a transformat schiturile și sihăstriile de sine stătătoare
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
distrugerea mănăstirilor și împrăștierea călugărilor. În același an Mihai Viteazul pentru a reorganiza zona, a hotârât fondarea unei mănăstiri închinată Sfântului Gheorghe, în mijlocul comunității monahale din nordul Buzăului, cu rolul de a coordona toate schiturile din jur. În mod indirect, existența schiturilor rupestre pe plan local a influențat pe cea a așezărilor umane, deoarece au avut tendința de a coagula în jurul lor comunități rurale. Războiul Ruso-Austro-Turc din 1735-1739 a afectat profund viața monahală din zona Buzăului, distrugerile provocate de acesta asociindu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
unora dintre schiturile rupestre. Dificultățile asociate cu condițiile geografice locale asociate cu numeroasele conflicte teritoriale ale moșnenilor din zonă, au condus la stingerea treptată a vieții monahale reprezentate de comunitățile mici, supraviețuind numai marile mănăstiri. Un alt moment nefast pentru existența acestora s-a consumat în 1864, odată cu aplicarea Legii secularizării averilor mânăstirești, când o altă parte au fost dezafectate și viața monahală din această regiune aproape că a dispărut. O parte din locațiile din areal au devenit biserici parohiale, cum
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
aplicarea Legii secularizării averilor mânăstirești, când o altă parte au fost dezafectate și viața monahală din această regiune aproape că a dispărut. O parte din locațiile din areal au devenit biserici parohiale, cum s-a întâmplat la Aluniș. Spre sfârșitul existenței fostelor schituri - ulterior transformate în mănăstiri, noi colonii s-au înființat în jurul lor (pe o hartă din 1856 se găsește menționat astfel un sat numit "Fundăturile", localizat aproximativ în arealul complexului rupestru, sat care a dispărut ulterior)." Extincția comunităților monahale
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
dă - în baza tradiției,ca an de înființare 1277, alte opinii îi situează originea în secolele III-VI, cu toate că reperele cronologice descoperite plasează întemeierea schitului la mijlocul secolului XVI. Tradiția orală pune ctitorirea pe seama a doi laici, ciobanii Simion și Vlad. Existența acestora ca personaje reale este relevată de un act de confirmare din data de 20 iunie 1742 al închinării mănăstirii de la Aluniș - existent în fondul de documente al Episcopiei Buzăului, care enumeră între alte metohuri: . Perioada monastică s-a încheiat
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
aflate la 200-300 m. Din fosta așezare se mai păstrează: Fără a se putea exclude că funcția de lăcaș de cult să fi fost mult mai veche (tehnica cioplirii se aseamănă cu cea folosită la Aluniș, Piatra Îngăurită și Fundătura), existența sa este considerată din secolul XIII. Un pomelnic grafitat existent la Agaton, începe cu Neagoe Basarab și primul episcop al Buzăului. Prima atestare documentară certă provine însă din 1587, deși există date care coboară - indirect, atestarea în anii 1523-1524. Pe
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
satul Nucu, pe versantul sudic al unei ramificații a "Culmii Spătarului". Are hramul "Sfântul Ioan Bogoslov" și reprezintă cea mai impozantă și mai bine conservată dintre sihăstrii. Prezența deasupra ușii de la intrare a simbolului paleocreștin "ichtis", a condus la opinia existenței în acest loc a unei biserici paleocreștine, după cum alte elemente arhitecturale plasează originea schitului în secolele XIII sau X. Prima atestare documentară este însă din 1587, iar ultima din 1733. Dispariția sa ca ansamblu monastic este legată tot de Războiul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
situată la înălțime și dotată cu ferestre săptate în piatră, se ajunge pe o scară de lemn fixată în lăcașuri anume. Datată în secolele XVI-XVII după majoritatea elementelor, câteva inscripții indică posibila origine aflată în preistorie. Alte opinii bazate pe existența crucilor de tip Malta, a ferestrelor în arc frînt și a unei cruci cu raze o situează în secolele IV-V. Se află pe versantul de nord al culmii "Piatra Șoimului", în peretele abrupt dinspre Valea Ruginoasa și la 7
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
o întreagă literatură ce a propus datarea lor în preistorie, dar mai ales în perioada de început a creștinismului în secolele III-IV. Argumente aduse de cei care coboară datarea lăcașurilor de cult creștine spre începutul primului mileniu se referă la existența "crucilor de Malta" cioplite pe pereți - specifice secolelor IV - VI, la elemente de factură gotică precum și la diferențele dintre tehnicile de dăltuire succesivă în piatră - folosirea dălților fine cu mai mulți dinți fiind similară procedeelor identificate la Sarmisegetuza Regia și
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
se evidențiază la "Aluniș", "Agatonul Nou", "Piatra Îngăurită" și "Fundătura". Deasemeni alte indicii cum ar fi apariția simbolului "ichtys" (peștele paleocreștin) și a altor simboluri sau reprezentări graffitate pe pereți, sugerează aceeași ipoteză. Este de menționat că Pavel Chihaia postulând existența medievală a schiturilor în perioada iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371), a scos în evidență faptul că toponimele locale relevă că funcția lor de cult este mult mai veche. Bălan la rândul lui a susținut că apariția vieții monahale în nordul
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
reprezintă suma principiilor fundamentale ale existenței prin care lumea este interpretată, dezvoltată în cele mai avansate culturi ale antichității, precum: Chină, India, Mesopotamia, Grecia, Romă etc În India antică, filosofia se dezvoltă în strânsă corelație cu religia, iar primii filosofi au fost preoții care au promovat
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
înseamnă "știință", "cunoaștere"). Literatura vedica s-a dezvoltat pe parcursul a noua secole și se împarte în câteva grupe de texte: Budismul deși nu este o filosofie, în adevăratul sens al cuvântului, atinge de multe ori probleme specifice filosofiei, precum: acceptarea existenței, acceptarea unei lumi a durerii, a ignorantei, a dorinței. Buddha consideră că dacă totul este iluzie și suferința, atunci rezultă că este falsă admiterea unui sine, a permanentei și a veșniciei, cu sensurile descrise de brahmanism. Viziunea asupra Universului se
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
Țebii (1974); mineralizația cu molibden de pe valea Marianda -Moldova Nouă (1971); mai multe masive de sare din Vrancea, dintre care cel de la nord de Rotilești - valea Șușiței conține rezerve uriașe de sare pură (1972). În perioada 1962 - 1970 a demonstrat existența unor structuri subvulcanice neogene necunoscute în sectoarele dealul Boteș - valea Izbicioara, Bucium Rodu și Bucium Poieni, de care se leagă o seamă de mineralizații filoniene auro - argentifere și polimetalice (Cu, Pb, Zn). În aceeași perioadă a evidențiat prezența în bazinul
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
iulie 1971. "[...] Constantin Baciu este prin excelență „desenator”[...] S-ar putea discuta separat și amplu calitatea caligramei lui Baciu, felul in care, cu câteva trăsături indelung gândite și rapid materializate, dă naștere unei realități. [...] în ciuda discreției cu care iși parcurge existența ca om și artist, putem aprecia activitatea lui Constantin Baciu, cea de ilustrator dar și de pictor liric al realitțților subiective - artistul unei epoci - cea pe care o parcugem, dar și al credinței în om și în destinul său unic
Constantin Baciu () [Corola-website/Science/326194_a_327523]
-
La trei ore după explodarea primului obuz statul major francez știa că inamicul bombardează Parisul cu ajutorul unui tun gigantic așezat undeva, la o distanță de 120 sau 130 kilometri, iar 30 de ore mai târziu toată lumea știa nu numai despre existența tunului „Bertha cea groasă", dar și locul unde era instalat. Cu ajutorul matematicienilor, care au calculat traiectoria și direcția obuzelor, s'a aflat locul aproximativ unde se află instalat tunul gigantic. Ceilalți specialiști militari, fotografii, aviatorii etc. au descoperit tunul, într
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
1821, fiecare regiune a Greciei și-a ales propriile foruri conducătoare. Acestea au fost înlocuite de administrația centrală a Adunării Naționale din Epidaurus, a cărei organizare a marcat nașterea statului elen modern. Consiliile locale de conducere și-au continuat însă existența, autoritatea centrală fiind stabilită ferm doar în 1825. Noul stat nu a fost recunoscut de marile puteri europene ale timpului. Tânărul stat elen, după o serie de victorii inițiale în lupta cu otomanii, a fost amenințat cu dispariția datorită conflictelor
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]