130,724 matches
-
o continuare a grupului montan Taygetos din Peloponez. Locuitorii peninsulei se numesc manioți (Mανιάτες, "Maniátes" în limba greacă). Numele „Mani” ar putea proveni de la numele castelului franc "le Grand Magne". Terenul este muntos și inaccesibil. Până în ultimii ani în multe sate din Mani se putea ajunge doar de pe mare. Un drum îngust și șerpuit se întinde azi de-a lungul coastei de vest de la Kalamata la Areopoli, apoi spre sud până la Akrotainaro (capul ascuțit care este punctul cel mai sudic al
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
este, de asemenea, cunoscută pentru unul dintre cele mai bune uleiuri de măsline extra-virgine, obținut prin presarea ușoară a măslinelor parțial maturate din specia "Koroneiki", care sunt cultivate pe terasele montane. Mierea locală este, de asemenea, de calitate superioară. Astăzi satele de pe coasta peninsulei Mani sunt pline de cafenele și magazine de suveniruri. Peninsula atrage vizitatori datorită bisericilor bizantine, castelelor france, plajelor de nisip și peisajului pitoresc. Cele mai populare plaje din timpul verii sunt Kalogria și plajele din portul Stoupa
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
Kardamyli și Stoupa sunt pline de turiști în lunile de vară, dar regiunea este în general liniștită în timpul iernii. Mulți locuitori lucrează pe plantații de măslini și se ocupă în lunile de iarnă cu recoltarea și procesarea măslinelor. Unele dintre satele montane sunt mai puțin orientate către turism și au de multe ori foarte puțini locuitori. Apariția creștinismului în Mani a avut loc mai târziu: primele temple grecești au început să fie transformate în biserici creștine în secolul al XI-lea
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
Florin „Alex” Bologa (n. 7 noiembrie 1995, Derșida, județul Sălaj) este un judoka român nevăzător, vicecampion european la juniori și laureat cu bronz la Jocurile Paralimpice de vară din 2016 în categoria -60 kg. S-a născut în Derșida, un sat în comuna Bobota, județul Sălaj. Din fragedă tinerețe a avut probleme de vedere și de la vârsta de 7 ani este complet nevăzător. A plecat la Cluj-Napoca pentru a urma cursurile unei școli speciale, apoi ale Liceului special pentru deficienții de
Alexandru Bologa () [Corola-website/Science/336845_a_338174]
-
este unul dintre cei mai de seamă profesori universitari ai Institutului Politehnic București, doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”. S-a născut la 14 februarie 1928 în București. Familia Craifaleanu era stabilită în secolul al XIX-lea în satul Craifalău (a cărui denumire a fost schimbată la mijlocul secolului următor în Crăiești), situată aproape de Reghin. Tatăl său, Aurel Craifaleanu (1884-1938), a fost profesor universitar, doctor în chimie la Berlin (1914), întemeietorul biochimiei în România (1920). Mama, Ștefania Chisanovici (1899-1983), a
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul "Sinteze contemporane - corpul uman în arta balcanică", Editura Brumar, Timișoara, 2012 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Interferențe 2012", Sala "Brâncuși" - Palatul Parlamentului, București, 2012, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Peisajul", Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" - Sala Focșa, București, 2013, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Rezonanțe", Galeriile "Simeza", București, 2014, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Abstract", Galeriile de Artă, Bârlad, 2014, text Luiza Barcan - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției personale "Drumul
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
Prut, Editura Polirom, 2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Intersalon" Muzeul Husit, Tabor, 2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Semnul plastic între imagine și text", Galeriile de Artă Focșani, 2009, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției personale "Abstract",Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" - Sala Focșa, București, 2016, text Alexandra Titu
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
filantrop slătinean. Fiul al slugerului Scarlat Varipati, care în 1784 îndeplinea funcția de ispravnic, corespondentul funcției de prefect de astăzi, în Ialomița și al Enencăi Varipati." Prin testament, Varipati a lăsat primăriei Slatina moșia Sârbii Măgura și locuri în hotarul satului Sprâncenata, precum și toate avuțiile sale din oraș. Documentul autentificat de Tribunalul Olt la 17 noiembrie 1866 este redat în totalitate în cartea lui George Poboran, «Istoria orașului Slatina». Cu toată averea mea nemișcătoare ce se compune din moșia Sârbi Măgura
Ioan Varipati () [Corola-website/Science/336883_a_338212]
-
soarta celor 500 de germanii blocați în inima Rotterdamului. "Oberstleutnant" von Choltitz a fost autorizat de "Generalleutnant" Kurt Student să retragă luptătorii din partea de nord a pungii, dacă situația de pe teren ar fi cerut-o. La nord-vest de Rotterdam, în satul Overschie, trupele aeropurtate germane au aterizat la Ockenburg și Ypenburg. Generalul Graf von Sponeck și-a mutat forțele de la Ockenburg la Overschie, strecurându-se printre pozițiile olandeze. În satul Wateringen, au întâlnit un post de comandă olandez. Când în sprijinul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
de pe teren ar fi cerut-o. La nord-vest de Rotterdam, în satul Overschie, trupele aeropurtate germane au aterizat la Ockenburg și Ypenburg. Generalul Graf von Sponeck și-a mutat forțele de la Ockenburg la Overschie, strecurându-se printre pozițiile olandeze. În satul Wateringen, au întâlnit un post de comandă olandez. Când în sprijinul olandezilor au sosit două mașini blindate, germanii s-au retras și au ocolit poziția. Cei mai mulți dintre militarii de sub comanda lui von Sponeck au reușit să ajungă la Overschie, unde
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
nord, intensificându-se în tot acest timp. Și-a atins apogeul cu vânturi de 185 km/h la 12 noiembrie 1970, aterizând chiar în acea noapte pe coasta Pakistanului de Est. Furtuna a devastat multe dintre insulele de coastă, anihilând sate și distrugând culturile agricole din regiune. Cel mai rău afectat a fost subdistrictul Thana, din Tazumuddin, unde peste 45% din populația de 167.000 de persoane de aici a fost decimată de furtună. Din cauza locației geografice și a reliefului său
Ciclonul Bhola () [Corola-website/Science/336895_a_338224]
-
viteza vântului crescuse până la 215 km/h. Ciclonul a ajuns în Myanmar și s-a dezintegrat treptat pe măsură ce înainta spre uscat. a făcut aproximativ 80.000 de morți numai la Labutta, localitate din sud-vestul Myanmarului. Multe dintre cele 63 de sate care înconjoară Labutta au fost devastate. Suprafețe întregi din delta râului Irrawaddy au fost acoperite de ape. La Bogalay, ciclonul Nargis a distrus 95% din locuințele orașului, lăsând în urmă mai mult de 10.000 de morți. În regiunile Irrawaddy
Ciclonul Nargis () [Corola-website/Science/336896_a_338225]
-
abur și cenușă s-a înălțat până la aproape 11 km în aer. Pentru prima dată, a început să se scurgă rocă topită, iar calota de gheață a început să se topească. Din nefericire, norii i-au împiedicat pe oamenii din satele de la poalele muntelui să vadă că gheața topită și pietrișul se amestecaseră, formând un val de noroi gros de 15 m care începuse să alunece în josul muntelui, cu o viteză mai mare de 50 km/h, în toate direcțiile. Una
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
topită și pietrișul se amestecaseră, formând un val de noroi gros de 15 m care începuse să alunece în josul muntelui, cu o viteză mai mare de 50 km/h, în toate direcțiile. Una dintre aceste alunecări de teren a îngropat satul Chinchina, ucigând aproape 2.000 de oameni. Alte câteva sate au fost măturate. Lipsit de apărare, orașul Armero se întindea pe o câmpie din apropierea râului Lagunilla, care era deja umflat, fiindcă plouase torențial timp de trei zile. Când valul de
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
gros de 15 m care începuse să alunece în josul muntelui, cu o viteză mai mare de 50 km/h, în toate direcțiile. Una dintre aceste alunecări de teren a îngropat satul Chinchina, ucigând aproape 2.000 de oameni. Alte câteva sate au fost măturate. Lipsit de apărare, orașul Armero se întindea pe o câmpie din apropierea râului Lagunilla, care era deja umflat, fiindcă plouase torențial timp de trei zile. Când valul de noroi s-a prelins în apele sale, și-a ieșit
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
iar explozia s-a auzit de la sute de kilometri depărtare. Erupția a zguduit întreg Pacificul provocând scufundarea insulei pe care se află. Craterul vulcanului a ajuns astfel pe fundul oceanului provocând un tsunami care a acoperit cu apă 100 de sate și insule din apropiere. Peste 36.000 de oameni au murit, majoritatea victime ale valurilor tsunami. Conform relatărilor pertinente ale vremii, sunetul colosalei erupții din anul 1883 s-a auzit și la 4.800 km distanță de punctul exploziei, iar
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
ani, mama sa a murit de febră puerperală, și tatăl său, care avea o problemă cu băutura, i-a dat pe Kenneth, fratele său, Willie, sora sa, Helen, și bebelușul Roland în grija lui Ingles, bunica copiilor, care locuia în satul Cookham din Berkshire. Copiii au trăit acolo într-o casă spațioasă, dar dărăpănată, denumită The Mount, hoinărind în locurile vaste din împrejurimile localității și plimbându-se cu barca împreună cu unchiul lor, David Ingles, preot la biserica din Cookham Dean. Biograful
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]
-
persoană Tamara). Dupa Palmer, numele localității vine de la verbul tmr - „a săpa o groapă pentru magazionarea cerealelor” Stema localității adoptată în anul 1966 este un spic de grâu, reflectând importanța tradițională a agriculturii în economia ei. Unii identifică locul cu satul ta (תמרתה sau תמרא) din vremea celui de-al Doilea Templu și din epoca romano-bizantină Tamra a fost în trecut un mic sat cățărat pe un deal.Blocuri vechi pătrate de piatră au fost refolosite la construcția caselor. În localitate
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
este un spic de grâu, reflectând importanța tradițională a agriculturii în economia ei. Unii identifică locul cu satul ta (תמרתה sau תמרא) din vremea celui de-al Doilea Templu și din epoca romano-bizantină Tamra a fost în trecut un mic sat cățărat pe un deal.Blocuri vechi pătrate de piatră au fost refolosite la construcția caselor. În localitate au mai fost găsite vechi rezervoare de apă și morminte săpate în stâncă. Există dovezi despre existența unei asezari la Tamra și în
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
mai fost găsite vechi rezervoare de apă și morminte săpate în stâncă. Există dovezi despre existența unei asezari la Tamra și în perioada cruciată și mamelucă. În anul 1253 în timpul epocii cruciate, Jean Aleman, seniorul Cezareei, a vândut mai multe sate, între care Tamra (Tatura ? lângă Damor) Cavalerilor Ospitalieri (Ioaniți). În anul 1283 Tamra făcea parte din teritoriul sub controlul cruciaților, potrivit acordului („Hudna”) dintre cruciații din Acra și sultanul mameluc Qalawun. În anul 1517 Palestina, și odată cu ea, satul Tamra
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
multe sate, între care Tamra (Tatura ? lângă Damor) Cavalerilor Ospitalieri (Ioaniți). În anul 1283 Tamra făcea parte din teritoriul sub controlul cruciaților, potrivit acordului („Hudna”) dintre cruciații din Acra și sultanul mameluc Qalawun. În anul 1517 Palestina, și odată cu ea, satul Tamra au fost anexate la Imperiul Otoman.Într-un document fiscal (daftar) din anul 1596 Tamra este menționată ca făcând parte din Nahiya Akka (Acra) în cadrul așa numitei Liwa a Safed-ului. Ea număra 22 case familiale musulmane. Acestea plăteau impozite
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
în totalitate musulmani.În posesiunea acestora se aflau 80 de feddani. În 1875 după datele lui Guérin, Tamra avea 800 locuitori, cu toții musulmani. În 1881 Studiul Palestinei de vest al Fondului de Explorare a Palestinei descria Tamra ca fiind un sat mare, având o mică moschee la est și un izvor abundent (Ain al Tahta) la nord-vest. La vest de case se află un mormânt săpat în stâncă. În sudul satului, în vale, se află o plantație de măslini de bună
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
Fondului de Explorare a Palestinei descria Tamra ca fiind un sat mare, având o mică moschee la est și un izvor abundent (Ain al Tahta) la nord-vest. La vest de case se află un mormânt săpat în stâncă. În sudul satului, în vale, se află o plantație de măslini de bună calitate care se întinde până la Er-Rueis. Între 1917-1948 Tamra a făcut parte împreună cu toată Palestina de vest din Palestina sub mandat britanic.( Intre 1917-1922 de fapt sub control militar britanic
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
Akko (Acra). La recensământul din anul 1922 avea o populație de 1.111 locuitori, cu toții musulmani, aceasta crescând în 1931 la 1258, într-un total de 282 case musulmane. În 1945 Tamra avea 1.830 locuitori, cu toții musulmani. Sub jurisdicția satului se aflau 3,055 hectare, din care 156,4 ha erau ocupate de plantații și de pământ irigabil, 1443,4 ha serveau cultivării cerealelor, iar 20,6 ha serveau zonei cu clădiri. În anul 1948, în zilele Războiului arabo-evreiesc din
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
a fost cucerită fără lupte de forțele israeliene din mâinile „Armatei de Eliberare Arabe” și ale armatei siriene, care s-au retras, în cadrul fazei a doua a așa numitei Operațiuni „Dekel” (19 iulie 1948). La 20 mai populația civilă a satului fusese evacuată din ordinul forțelor arabe neregulate. După Benny Morris, acestea se temeau că satul se va preda evreilor. La 7 iunie satul suferise o primă incursiune a unei grupe de soldați din brigada Golani. În primii ani de administrație
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]