13,891 matches
-
În procesul de transformare (Johnson, 2003, p. 4). Departamentul Apărării a inițiat o serie de modificări menite să reducă numărul raportărilor repetitive, care consumă timp și energie, În vederea direcționării atenției liderilor spre inițiativele menite să asigure cadrul necesar transformării forțelor armate. SPPB este considerat un element de continuitate, Însă nu și un motor al transformării. Noi elemente trebuiau Încorporate În sistem pentru a facilita transformarea forțelor armate. Sistemul de planificare, programare și bugetare este considerat ca un instrument al erei industriale
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
energie, În vederea direcționării atenției liderilor spre inițiativele menite să asigure cadrul necesar transformării forțelor armate. SPPB este considerat un element de continuitate, Însă nu și un motor al transformării. Noi elemente trebuiau Încorporate În sistem pentru a facilita transformarea forțelor armate. Sistemul de planificare, programare și bugetare este considerat ca un instrument al erei industriale care nu este bine adaptat noii ere informaționale. Este axat În principal pe analize cost - eficiență, eliminarea duplicărilor și pe managementul de proces. Analizele cost - eficiență
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și pe managementul de proces. Analizele cost - eficiență au reprezentat adesea singurul instrument care a permis alegerea alternativelor optime. Reforma inițiată de Rumsfeld s-a axat pe dezvoltarea unor concepte de cotitură, menite să stimuleze procesul de transformare al forțelor armate. SPPB a fost dezvoltat ca un concept integrator cu mulți actori, orientat să asigure continuitatea procesului și să minimizeze riscurile. S-a Încercat mutarea atenției top-managementului dinspre buget către faza de planificare, spre dezvoltarea unor noi concepte. Prin elaborarea directivei
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
așa cum a fost definit inițial SPPB, poate fi constituit de eșecul de a fi un instrument eficient pentru o organizație În continuă transformare. Centralizarea deciziei politice cu privire la alocarea resurselor de apărare este un element definitoriu al controlului civil asupra forțelor armate. Pericolul asumării unui rol prea mare al structurilor centrale este Întotdeauna prezent. Controlul detaliat al alocării resurselor poate duce la sufocarea structurilor centrale cu avize care, În mod normal, puteau fi rezolvate la alte nivele decizionale, cel mult la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
proces complex și cuprinzător care include și revizuirea planificării apărării. Miza finală o reprezintă creșterea capacității NATO de a proiecta și susține un număr sporit de capabilități militare pe teatre de operații aflate la mii de kilometri distanță. Transformarea forțelor armate române este parte integrantă a acestui proces de transformare a Alianței, iar obiectivele de atins pe termen mediu și lung nu pot fi Îndeplinite fără o planificare adecvată a resurselor disponibile. SPPBE asigură cadrul necesar pentru managementul transformării la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
concepții diferite cu privire la elementele unui conflict, actorii implicați, precum și scopurile și mijloacele acestora. Implicit, aceste trei strategii au finalități diferite. Stabilizarea conflictelor Această strategie are drept obiectiv Încheierea unui acord Între părțile aflate În conflict pentru a pune capăt confruntărilor armate (Miall et al.,1999). Conflictul este considerat a fi rezultatul unor interese incompatibile și al competiției pentru resurse limitate. Un acord poate fi Încheiat numai dacă este reciproc avantajos, părțile implicate evaluând În mod rațional costurile și beneficiile unei astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
scop superior. Acest scop poate fi, de pildă, menținerea păcii internaționale (Holmes, 1989; Teichman, 1986; Wasserstrom, 1970), supraviețuirea unui stat atacat (Waltzer, 2000) sau chiar lupta Împotriva opresiunii culturale sau structurale (Fanon, 1963). Din acest punct de vedere, un conflict armat este „just” dacă părțile implicate consideră că motivele de a recurge la violență sunt juste (jus ad bellum), că mijloacele folosite În timpul conflictului sunt juste (jus in bellum) și că Încheierea conflictului se face În termeni corecți (jus post bellum
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
sistemul global de securitate, așa cum era Înțeles mai ales În anii ’50 și ’60. Atât SUA, cât și URSS aveau control politic asupra statelor lor satelit, iar dacă acestea Încercau să scape acestui control, erau, de regulă, Împiedicate prin intervenții armate directe sau indirecte 1. Din punct de vedere ideologic Însă, SUA și URSS căutau să obțină legitimarea din partea societății internaționale, o societate care reglementase deja utilizarea forței și care instituise principiul non-intervenției. Pentru aceasta foloseau argumentul „războiului just”, reflectat În
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
aproape 50% din situațiile de criză sau conflicte internaționale din timpul Războiului Rece (Wilkenfeld și Brecher, 1984). Analizele realizate În cadrul International Crisis Behaviour Project 1 sugerează faptul că ONU a acționat mai ales În situațiile În care negocierea sau intervenția armată au fost folosite ca mijloace de gestionare a respectivelor crize și că acțiunile ONU au dus, de regulă, la Încheierea de acorduri (tratate, armistiții, acorduri de Încetare a ostilităților). Din punct de vedere instituțional, Secretarul General al ONU a jucat
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În procesele de gestionare a conflictelor În care rolul major revine unor actori nemilitarizați, există În permanență riscul de a nu se putea face față unor potențiale acțiuni violente. Concluzii Conflictele afectează tot mai mult populația civilă. Chiar dacă numărul conflictelor armate a scăzut, războaiele actuale sunt mult mai brutale, de durată, dificil de rezolvat și, mai ales, implică tot mai mulți civili (Human Security Center, 2005; Marshall și Gurr, 2005). În prezent, peste 20 de milioane de persoane au fost forțate
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
singur popor numit în două feluri după năravul celor care au scris despre ei. Tot croncile hitite îi amintesc pe tăblițele lor și ne spun că de pe meleagurile Asiei Mici în bătălia de la Kadeș dată în anul 1296 î.e.n. în armata hitită au fost chemate și trupe ale populație seminomade habiru scrisă după fonetica limbii hitite dar grecii îi menționează cu numele de kabiri sau kalibi. În scrierea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, povestind despre războiul pregătit de Cybele din Frigia împotriva
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
filistenilor, sau a geților din Carpați iar cînd cazarii au năvălit peste noi după anul 1860, observînd că limba românilor are cuvinte comune cu limba lor liturgică, au născocit colonizarea ivrită a plaiurilor noastre pe cînd ei erau soldați în armatele romane care cuceriseră o parte din Getia! Sprijinindu-se pe această golănie au pus la cale și planul Poexotto! Misii și geții sînt pomeniți în scrierile grecilor încă din secolul Xlll î.e.n. sau mai devreme. Ei amintesc de Cărțile Misilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Enver Hoxha(19081985) a condus țara cu o mână de fier. Sub pretextul că Albania ar fi fost atacată din exterior, el a dat ordin să fie construite 800 000 de cazemate din cel mai bun ciment și din oțel armat. Bineînțeles că dușmanii nu erau reali, dar astfel putea să abată atenția populației de la adevăratele probleme ale societății și să mențină teroarea asupra oamenilor. Se spune că în Albania, oriunde te aflai, puteai fi ochit cu o armă de foc
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93248]
-
tradiționale, care vor fi discutate la sfârșitul capitolului. Chiar și atunci când este introdus ca atare, regimul personal nu are justificări ideologice tradiționale, bazate pe ereditate sau pe o anume specificitate religioasă. Armata, sau, cel mai adesea, un sector al forțelor armate sau un grup de oficiali, fie chiar și de grad înalt, reprezintă cel mai important actor; de aceea noi folosim termenul de regim militar. De obicei este aranjament politic; se naște dintr-o lovitură de stat sau dintr-o simplă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
un partid de masă dominant permite competițiile și existența unor partide mai mici. Finer [1962: 20-28] a analizat acest subiect ajungând la concluzii diferite. În esență, după el, superioritatea civilă, evaluarea negativă a capacității de acțiune și a eficienței forțelor armate, frica față de un război între militarii înșiși și față de intervenția armatei reprezintă nenumărate motive care pot ține militarii în cazărmi. 2.3 Regimuri civile-militare Studiul nostru asupra intervenței militare în politică nu epuizează în niciun fel complexitatea și amplitudinea temei
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Comparativ cu principalele transformari socio-economice și cu consecințele de la nivelul coaliției dominante și al structurilor politice, ruptura sau erodarea treptată, progresivă, a coaliției dominante, poate fi cauzată de cel puțin patru factori. Primul factor se referă la diviziuni în cadrul forțelor armate cauzate de lupte individuale pentru preluarea puterii, de o succesiune la conducere, de diferențe ideologice, de obiective apărute în cadrul instituției militare, sau, dificultăți concrete, pe care punerea în aplicare a anumitor politici le implică [Dix, 1982]. Cu privire la dezintegrarea grupului de la
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în alte situații (care pun sub semnul întrebării coeziunea sau reputația militară), se poate ajunge la dezmembrare tocmai pentru salvarea acestor "valori" care, fiind afectate grav, limitează implicarea lor în politică. Al doilea factor se referă la diviziunile dintre forțele armate și actorii civili din coaliție, deoarece primii vor să-și afirme dominația în cadrul coaliției. Se poate întâlni și situația în care politicile impuse de civili devin inacceptabile pentru forțele militare, ca atunci când, de exemplu, ele nu reușesc să-și atingă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unele țări latino-americane, cum ar fi Brazilia, Argentina, Uruguay, Peru și alte câteva țări [ne referim la căderea lui Perez Jimenez în Venezuela în 1957] [cf. Dix, 1982]. Al patrulea factor. Un război pierdut ar putea reaprinde divizările din cadrul forțelor armate, fapt care duce la detașarea elitelor civile de armată (rămasă astfel izolată), dar și maselor, unde sprijinul, opoziția pasivă sau apatia acestora putând degenera într-o opoziție deschisă și intensă. În acest caz, se ridică alte cadre militare care, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
armată (rămasă astfel izolată), dar și maselor, unde sprijinul, opoziția pasivă sau apatia acestora putând degenera într-o opoziție deschisă și intensă. În acest caz, se ridică alte cadre militare care, pentru menținerea sau restaurarea coeziunii și a prestigiului forțelor armate, impun dezangajarea și cheamă civilii la guvernare. Este oportun să subliniem importanța extraordinară pe care o poate avea factorul internațional ca variabilă ce intervine decisiv pentru a explica atât criza, cât și colapsul. Înainte de a pune capăt discuției, amintim că
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
reprezentare prin intermediul mecanismelor electorale ale noului regim. Foarte rară este posibilitatea ca forțele politice ale opoziției din perioada autoritară să devină protagoniste ale schimbării. În cazul în care opoziția este protagonista tranziției, atunci, de obicei, este vorba de o opoziție armată, iar "succesul" acelui proces nu este unul democratic. Dacă este vorba despre o opoziție care are propriul său potențial coercitiv, rolul său pare a fi, mai degrabă, unul de presiune, de amenințare, adesea eficient, dar rareori de inițiativă. Opoziția poate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cetățenilor", ceea ce nu reprezintă altceva decât declinul receptivității (responsiveness), așa cum sugerează analiza propusă aici. Împreună, cei trei autori observă un declin al încrederii în instituțiile publice (confirmat de Newton și Norris, 2000), manifestat față de parlament, de sistemul juridic, de forțele armate, de poliție și de administrație. Această neîncredere în guvern este examinată de către Della Porta (2000)82 vizavi de corupție, cu aplicarea deficitară a legii și cu receptivitate (responsiveness) scăzută. Pe de altă parte, se poate observa astfel legătura dintre rule
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
deceniu, după prăbușirea regimului autoritar și instaurarea unui alt regim. În Uruguay s-a convenit asupra modului de tranziție către democrație. Rolul forțelor militare din statul brazilian a fost confirmat de continuitatea tranziției, iar în Chile rolul politic al forțelor armate a fost durabil și profund [v. Aguero, 2003]. Chiar și eficiența scăzută a poliției, atât de importantă pentru protecția drepturilor civile, apare ca o "moștenire" importantă. Această ineficiență a fost o constantă în toată America Latină modernă, iar regimurile militare și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
scopul politicii externe, și însăși modalitatea de a concepe relațiile externe. Disciplina relațiilor internaționale s-a născut cu această preocupare normativă pentru înțelegerea războiului și a păcii. Așa cum se va arăta ulterior mai în detaliu, idealiștii au găsit cauzele conflictelor armate nu în înclinația inerentă către război a mediului internațional, ci în prăbușirea irațională a potențialei comunități mondiale a națiunilor. Perioada idealistă interbelică a relațiilor internaționale a fost marcată de emergența criticii realiste și a disciplinei relațiilor internaționale, așa cum o cunoaștem
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fost doctrina Truman, elaborată în martie 1947, care a fost un fel de declarație de război rece din partea Occidentului. Președintele american a spus: " Eu cred că politica Statelor Unite trebuie să susțină popoarele libere care rezistă încercării de subjugare prin minorități armate și presiuni externe". În loc să urmeze linia luptei geopolitice împotriva Uniunii Sovietice, Truman a declarat un război ideologic comunismului. Kennan s-a arătat consternat (1967: 320 și urm.) cînd a auzit despre discursul lui Truman. Deși un discurs al fermității, acesta
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un avion de recunoaștere la mare înălțime U2 să fie doborît deasupra Cubei, diversele dispute birocratice asupra responsabilității pentru acest zbor au determinat o amînare suplimentară de 10 zile. A doua influență rezultă din procedurile de operare standard ale forțelor armate americane. Experții clasificaseră rachetele cu rază medie de acțiune ca mobile și făcuseră calculele pe această bază. În acest caz, 10% din rachete erau considerate capabile să reziste unui atac. Ei au dedus că o lovitură directă "chirurgicală" n-ar
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]