13,997 matches
-
surori la lupta dusă de comuniști pentru eliberarea țării de hitleriști și pentru cucerirea puterii politice. Femeile au conștientizat mai devreme sau mai târziu necesitatea transformării societății sub impactul socialismului și și-au adus propriul aport la acest efort colectiv. Criticul literar Alex. Ștefănescu caracteriza astfel această piesă de teatru: "„Dacă în «Citadela sfărâmată» există câteva momente de trăire intensă a ideilor morale, ca în piesele lui Ibsen, în «Surorile Boga», 1958, tensiunea pe cale să se acumuleze se rezolvă repede, prin
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman a afirmat că filmul "Surorile" este o ecranizare „cu tonuri realist-poetice” care prezintă „portrete viabile, pe fundalul unei epoci sociale frământate”. Sunt apreciate rolurile de compoziție realizate de actrițele Adela Mărculescu (care o interpretează pe Iulia, sora cea
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
părăsite”), Elena Albu (Valentina, sora mijlocie, „care trece printr-un proces de trezire la realitate, actrița marcându-și personajul și cu o dulce auto-ironie”) și Viorica Dinicu (Ioana, sora cea mică), precum și cel realizat de coregrafa Adina Cezar, despre care criticul consideră că realizează „una dintre cele mai originale compoziții ale filmului”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Răsturnarea istorică din 1944 marchează și existența surorilor Boga. Meticuloasă ecranizare a piesei lui Horia
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
trezire la realitate, actrița marcându-și personajul și cu o dulce auto-ironie”) și Viorica Dinicu (Ioana, sora cea mică), precum și cel realizat de coregrafa Adina Cezar, despre care criticul consideră că realizează „una dintre cele mai originale compoziții ale filmului”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Răsturnarea istorică din 1944 marchează și existența surorilor Boga. Meticuloasă ecranizare a piesei lui Horia Lovinescu, compromisă de lipsa de coerență specifică regizorului și de aerul de
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
constituit din lucruri familiare, dar nu contează cât este de stereotip după cum s-ar putea părea scenariul din "Cursă fără frâne" , el este ridicat de cifră octanică mare de acțiune și performanțe plăcute făcute de Joseph Gordon-Levitt și Michael Shannon.” Criticul Roger Ebert de la "Chicago Sun-Times" i-a decernat filmului 3,5 stele din 4, denumindul un „breakneck chase movie”. Metacritic a dat filmului 66/100 bazându-se pe 36 de critici. În timpul weekendului de deschidere, "Cursă fără frâne" a fost
Cursă fără frâne () [Corola-website/Science/328912_a_330241]
-
restul lumii, încasările totale ridicându-se la 126,2 milioane de dolari. "L.A. Confidențial" a fost bine primit de critici, fiind cotat cu un calificativ rar întâlnit pe Rotten Tomatoes, 99% („Certified Fresh”) cu 85 din 86 de recenzii pozitive. Criticul de film Roger Ebert a acordat filmului patru stele din patru și l-a catalogt drept „frumos și seducător, cinic și torsionat, unul dintre cele mai bune filme de anul acesta.” La o dată ulterioară l-a inclus în lista personală
L.A. Confidential (film) () [Corola-website/Science/328944_a_330273]
-
Steaua fără nume" (1966). S-a născut pe 16 aprilie 1927, în orașul Deva. A lucrat ca scenograf de teatru și film, contribuind la realizarea filmelor "Anotimpuri", "De-aș fi... Harap Alb" (1965), "Steaua fără nume" (1966), "Zodia Fecioarei" (1966). Criticul Călin Căliman a lăudat decorurile somptuoase și baroce create de pentru filmul "De-aș fi... Harap Alb". De altfel, Ion Oroveanu a primit premiul pentru scenografie la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia (1965). Ion Oroveanu s-a stabilit apoi
Ion Oroveanu () [Corola-website/Science/328954_a_330283]
-
Alexandru Otti a realizat primul serial radiofonic românesc, o adaptare după "Tartarin din Tarascon" de Alphonse Daudet care a avut premiera la 21 august 1951. A compus numeroase scheciuri, monologuri și cuplete muzical-umoristice pentru programele de Revelion de la TVR, iar criticul Călin Căliman îl consideră un „umorist încercat”. Octavian Sava a debutat că scenarist la filmul "Post restant" (1961), colaborând și la filme precum "În fiecare zi mi-e dor de tine" (1988) și "A doua cădere a Constantinopolului" (1994). A
Octavian Sava () [Corola-website/Science/328984_a_330313]
-
scăpare: pentru că tigrul i s-a părut lui Mihai Constantinescu prea mare pentru lumea mică a filmului său. Și aici a greșit, pentru că lumea filmului său nu era mică”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Tată de duminică" este „din nou un film sensibil (și melodramatic), o poveste scrisă de Octav Pancu-Iași, despre o familie dezbinată, cu un copil «de duminică» și cu un tată «de duminică», câteva vieți chinuite, care
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
Octav Pancu-Iași, despre o familie dezbinată, cu un copil «de duminică» și cu un tată «de duminică», câteva vieți chinuite, care încearcă să repare niște resorturi sufletești uzate”. El afirma că doar actorii reușesc să mai „țină” în picioare filmul. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Mircea, inginer automecanic ce și-a părăsit soția, își asistă duminical fiul la raliurile pionierești de carturi. Acolo îl cunoaște pe tatăl colegului și rivalului acestuia
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
fost vizionat de 1.636.340 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticii de film au scris cronici apreciative la adresa acestui film, evidențiind subtilitatea exprimării ideilor de către cineastă. Astfel, Manuela Gheorghiu scria următoarele: "„Filmul aduce în evocarea activităților ilegale ale Partidului Comunist Român și ale Uniunii Tineretului Comunist viziunea unei noi generații de
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
să fie doar poetizant”, profesorul Florian Potra considera că "Întoarcerea lui Magellan" este „simpatic, în sensul originar al termenului, adică obține simpatia privitorului, are ceva atașant, are farmec”. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria că "Întoarcerea lui Magellan" este cel mai valoros film al Cristianei Nicolae, un «film de autor» și un debut promițător. Filmul Cristianei Nicolae relata "„o poveste de dragoste imposibilă din anii celui de-al doilea război mondial
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
în film este yorba despre un «love story» între un tânăr ilegalist și o fată întâlnită întâmplător pe stradă -, dar filmul nu prin «miezul» său politic rămâne, ci prin însușirile sale cinematografice, datorate - în mare măsură - și operatorului Dinu Tănase [...]”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„«Ilegalistul» Bucur salvează de agresiunea unei bande de bețivani o fată ciudată care își spune Magellan - numele celui neîntors din marea expediție. Fata, care dispare mereu
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
emisiunea se termină. Ulterior, Ricky și Kate își iau rămas-bun de la G, care și-a revenit complet și își continuă pelerinajul său pe jos. "" a obținut încasări de 12.069.719 $ în America de Nord. Filmul a primit mai ales recenzii negative, criticii plângându-se de scenariu și de interpretarea actorilor. Bazat pe 48 de comentarii colectate de situl critic Rotten Tomatoes, 13% dintre critici au dat filmului un comentariu pozitiv (6 "Fresh", 42 "Rotten"), cu un rating mediu de 3.7/10
Picat din cer () [Corola-website/Science/325386_a_326715]
-
romanul "Sheppard Lee" (1836) de Robert Montgomery Bird, pe care l-a recenzat. Folosirea personajelor de culoare neagră era un lucru obișnuit în literatura timpului, dar alegerea lui Poe de a pune un negru să vorbească a fost ceva neobișnuit. Criticii și cercetătorii literari, cu toate acestea, și-au pus întrebarea dacă accentul lui Jupiter era autentic sau cu rol comic, sugerând că el nu era similar accentelor folosite de negri în Charleston, ci, eventual, inspirat de Gullah. Deși povestirea este
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
a colaborat ulterior, în multe din filmele sale. În anul 1970, al doilea lungmetraj al lui Mel Brooks, "The Twelve Chairs" („Douăsprezece scaune”), o ecranizare a nuvelei omonime scrise de Ilf și Petrov, nu a fost prea bine primit de către criticii de film de la Hollywood; a fost caracterizat ca fiind „prea evreiesc”. Gene Wilder i-a propus în 1974 un scenariu original: "Young Frankenstein" („Tânărul Frankenstein”), o parodie a filmului Frankenstein realizat în anii '30. Acest nou film s-a numărat
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Zbor periculos" este „un alt film despre aviatori scris de un aviator”, concluzionând metaforic însă că „moara macină din nou în gol”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Zbor periculos" este „un alt film despre aviatori scris de un aviator”, concluzionând metaforic însă că „moara macină din nou în gol”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Doi piloți, puși sub interdicție de către superiori din cauza unui zbor riscat, se reabilitează în înfruntarea cu periculoșii nori de formație „orajoasă”. Filmul funcționează pe două planuri paralele
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
Munților Sabini într-un peisaj sălbatic de o rară frumusețe. Aici, Arthur Coulin este preocupat de funcționalitatea luminii, descompunerea și construirea formelor și realizarea de reprezentări picturale în care aplicarea tușelor devine mai amplă și deci mai ușoară. Așa cum spuneau criticii vremii, Coulin scapă de șabloanele budapestane, urmând genul peisagistic în care simplificarea și limpezirea compozițiilor ca și punerea accentului pe expresie și formă devin o preocupare de netăgăduit. Totuși, portretul rămâne în preferința artistului, el câștigând noi valențe. Peisajul nu
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
unele interpretări complexe din ea". Jay Cocks de la revista "Time" a lăudat interpretarea lui Clint Eastwood ca "Dirty Harry", descriindu-l ca "realizând cea mai bună interpretarea a lui până în prezent, tensionat, dur, plin de identificare implicită cu personajul lui". Criticul de film Roger Ebert, în timp ce lăuda meritele tehnice ale filmului, a denunțat filmul pentru "poziția morală fascistă". O secțiune a forțelor de poliție filipineze a ordonat o imprimare a filmului pentru a o folosi ca un film de instruire. Cu
Inspectorul Harry () [Corola-website/Science/325945_a_327274]
-
de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Recenziile critice ale acestui film au fost destul de modeste, specialiștii în cinematografie remarcând subiectul neverosimil și naiv. Spre exemplu, în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că filmul "Fiul munților" este "„cam naiv ”", dar copiii i se păreau simpatici. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Un băiețel dintr-o stațiune meteo îi vine de hac
Fiul munților () [Corola-website/Science/325965_a_327294]
-
destul de modeste, specialiștii în cinematografie remarcând subiectul neverosimil și naiv. Spre exemplu, în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că filmul "Fiul munților" este "„cam naiv ”", dar copiii i se păreau simpatici. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Un băiețel dintr-o stațiune meteo îi vine de hac unui periculos agent străin. Combinare neinspirată a sloganelor vigilenței cu pedagogia filmului juvenil.”"
Fiul munților () [Corola-website/Science/325965_a_327294]
-
Se pare că producătorul mort și Swan jucau un "joc al morții", în care participanții încearcă să prezică decesele celebrităților, fie din cauze naturale sau pentru cei care au profesii periculoase. Mai apoi, o altă celebritate de pe lista lui Swan, criticul de film Molly Fisher, este înjunghiată și ucisă în apartamentul ei. Lui Callahan i se cere să coopereze cu mass-media (în special cu reporterul Samantha Walker, pentru a echilibra interferența lor cu ancheta. Walker îi propune lui Callahan să-i
Inspectorul Harry și jocul morții () [Corola-website/Science/325956_a_327285]
-
Marin Preda, dar și pentru că cel care face această plecăciune este Iulian Mihu. Un regizor cu ale cărui filme poți fi sau nu de acord, le poți accepta sau respinge, în nici un caz nu le poți ignora”". Analizând acest film, criticul Călin Căliman remarcă faptul că "Marele singuratic" este un film atipic pentru regizorul Iulian Mihu, "„un cineast cu personalitate agresivă”", care s-a dovedit aici a fi un „umil” supus al romancierului și scenaristului Marin Preda, filmul fiind "„o „plecăciune
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
supus al romancierului și scenaristului Marin Preda, filmul fiind "„o „plecăciune” în fața literaturii lui Marin Preda”". Alți critici au evidențiat însă simplismul și banalitatea ecranizării, considerând că valoarea filmului este mult scăzută de neînțelegerea spiritului cărții. Printre aceștia este și criticul Florian Potra care a făcut filmului o recenzie acidă: "„Vrând nevrând, regizorul face să se coaguleze un climat de banalitate cu pretenții intelectualiste, pe o structură povestitoare de Love story, sesizabilă și în roman, dar simțitor fortificată în film. Produsul
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]