14,797 matches
-
De altfel, chiar în Franța glorioasă a veacurilor creștine s a născut foarte curioasa idee că temele credinței nu sunt compatibile cu arta. Însuși Boileau sfătuiește pe scriitori, în Arta poetică, să nu atingă aceste teme ca să nu facă „Din Dumnezeul adevărului, Dumnezeul minciunii”. Dar de la respectul acesta bizar, pe care îl recomanda faimosul dogmatist al prozodiei, s-a ajuns astăzi la disprețul și la ura perversă a neopăgânilor. în opoziție cu orice disciplină morală, continuă Charly Clerc, Elada acestor poeți
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chiar în Franța glorioasă a veacurilor creștine s a născut foarte curioasa idee că temele credinței nu sunt compatibile cu arta. Însuși Boileau sfătuiește pe scriitori, în Arta poetică, să nu atingă aceste teme ca să nu facă „Din Dumnezeul adevărului, Dumnezeul minciunii”. Dar de la respectul acesta bizar, pe care îl recomanda faimosul dogmatist al prozodiei, s-a ajuns astăzi la disprețul și la ura perversă a neopăgânilor. în opoziție cu orice disciplină morală, continuă Charly Clerc, Elada acestor poeți și romancieri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al cărei pământ și ai cărei eroi i-a preamărit și în versuri și în proză; nici față de femeia română, pe care a înfățișat-o nobil în romane; și nici chiar față de sfinții din Mitropolie, fiindcă are versuri suave închinate Dumnezeului lor, lui Iisus. Oda Către Cleobul e, cum ar zice Charly Clerc, o pastișă, dar o pastișă după pastișele pariziene ale antichității. în ea sunt îngrămădite toate artificiile goale ale acestui factice gen literar, imens prin întinderea lui în cultura
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Și m-a dus pe lângă ele de jur împrejur, dar iată că erau tare multe pe fața câmpului și erau foarte uscate. Atunci zis-a către mine: Fiul omului, vor mai învia aceste oase? Dar eu i-am răspuns: Doamne, Dumnezeule, tu știi! Și mi-a zis: Proorocește pentru oasele acestea și le zi: Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului: Iată voi aduce în voi duh de viață și veți învia...Atunci proorocii precum îmi fu porunca și pe când eu prooroceam, iată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuși care se descoperă. Inefabil în esența lui, sublimul mistic, experimentat nemijlocit, fară ajutorul simțurilor, care sunt ca și moarte în acel moment, și fără ajutorul inteligenței, care îl primește pasivă, e identic cu Dumnezeu. Sublimul mistic e expresia cea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fenomenul henoteismului sau al cathenoteismului observat în religiile naturale superioare, ale Indiei, ale asiro babilonienilor, ale egiptenilor, grecilor și romanilor, nu apare ca o cristalizare embrionară a monoteismului, socotit ca ulterior, ci ca o supraviețuire în politeismul degenerat a ideii Dumnezeului unic de la început. De această idee comună a unui Dumnezeu suprem, autor al lumii și al omului, e strâns legată ideea paradisului. Popoarele păgâne, cum observă istoricii religiilor, n-au putut concepe producerea lumii și a omului în sensul creației
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adânc. Iar acest izvor ascuns, din care gâlgâie în suflet fenomenele psihologice și se revarsă în afară întâmplările și faptele, e spiritul, pe care îl vede până în profunzimile abisului, în demonica lui înstrăinare de Dumnezeu și până pe culmile vecinătății cu Dumnezeu Descoperirea acestui spirit ascuns, focar central din care se împroașcă în afară amestecatele aspecte ale vieții, e tema fundamentală a operei lui Dostoievski. În experiența lui artistică, viața e așezată ca într-o retortă de alchimist și înfierbântată la o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
insondabilei Moira, puterea misterioasă care înfășoară Olimpul, pământul celor vii și subpământul morților. Suntem ispitiți să credem că această idee a destinului atotputernic peste zei și peste oameni nu e simbolul necesității naturale, cum o interpretează raționalismul, ci al adevăratului Dumnezeu bănuit de conștiința umană dincolo de insuficiența politeistă, creată de fantezia poetică. în orice caz, antropomorfismul poetic-religios al Olimpului, intuire genială a unui plan de existență dincolo de timp și spațiu, e locul ideal după care suspină sufletul greco-roman. Fruct al libertății
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca în oratoriul Copilăria lui Iisus al lui Berlioz sau ca în fluvialele oratorii, Patimile după Matei și Patimile după Ioan ale lui Bach. Arta se poate ridica mai ușor pe urmele omului îndumnezeit, care e sfântul, decât pe urmele Dumnezeului înomenit, care e Mântuitorul, fiindcă în natura ei stă să transfigureze realitatea terestră ridicând-o către perfecțiunea teoformă. Dacă prin această tendință fundamentală orice artă năzuie în simboluri către veșnicie, muzica poate că răspunde îndeosebi dezmărginirii sufletului din tufișurile contingențelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lieber Vater wohnenl Missa solemnis întregește Simfonia IX ca o emisferă eterică sau ca o boltă cerească arcuită deasupra pământului. E o liturghie de preamărire a Mântuitorului acestei lumi. „Nici un muritor n-a vorbit vreodată cu un glas mai puternic Dumnezeului său și zdrobit de povara durerii fără grai, nu i-a cântat o laudă mai sublimă” zice La Mara. Beethoven a pus acestei opere ca motto: „De la inimă să meargă la inimi!” Regăsim aici concepția acestui arhanghel al paradisului muzical
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și în prima zi de Crăciun până la amiază, băieții umblă cu “Steaua”. Steaua se ține cu fața la icoana din casă, iar stelerii iau căciula de pe cap.Cântecul “Stelei” are trei părți. 1. Partea de început (Troparul Nașterii Domnului) “Nașterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii, lumii, cunoștința stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui Dreptății și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus Doamne, slavă Ție.” 2. Steaua sus răsare 3. Închinatul Stelei Se scutură
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Ce ne-aduce Moș Crăciun? Tot ce e frumos și bun. Ia, sculați, boieri mari! Ia, sculați, boieri mari, Florile dalbe*, Sculați, voi, români plugari, Că vă vin colindători. Și v-aduc un Dumenezeu Să vă mântuie de rău; Un Dumnezeu nou născut Cu flori de crin învăscut. Dumnezeu adevărat, Soare-n raze luminat. Sculați, sculați, boieri mari. Sculați, voi, români plugari. Că pe cer s-a arătat Un luceafăr de-mpărat Stea comată, strălucită, Pentru fericiri menită. Iată lumea că
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
să fie; Mila Lui cu lumea toată Și până-n vecie, Mila Lui cu lumea toată Și până-n vecie! Sculați, sculați boieri mari! Că vă vin colindători* Noaptea pe la cântători. Și v-aduc pe Dumenezeu Să vă mântuie de rău. Un Dumnezeu nou născut Cu flori de crin învăscut. Dumenzeu adevărat Soare-n raze luminat. *după fiecare vers se repetă: Florile dalbe, flori Sculați, gazde, nu dormiți, Vremea e să vă treziți. Casa să vi-o aranjați, Flori de măr, Și masa
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ale clipei; în sufletul lor nu trăiește un Bizanț al tuturor veacurilor, ci un Bizanț de o zi, când pot să câștige sigle și să bea vin, după ce vor luneca prin sânge" (p. 50) - textem diatropic, provenit din hibridizarea expresiei "Dumnezeul tuturor veacurilor" cu motivul "Ierusalimului ceresc"; "[12] este o corabie care se chiamă pământ și plutește spre veșnicie" (p. 53) - textem bazat pe un îndemn al Sfântului Nicodim Aghioritul ("Se cade a vă duce voi, creștinii, la biserică de nevoie
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
socotința acestui mare sfetnic, alcătuirile legii lui Dumnezeu sunt una - iar cele ale stăpânirii pământești alta. Domnul și împăratul lui își face [sic] legea lui pentru buna rânduială a norodului și a lumii. Ține pe om supus în credința cătră Dumnezeul cel drept pentru a-i agonisi izbăvirea; iar ca să îndeplinească tot binele între cele pământești are drept să întrebuințeze ori sabia, ori aurul, ori veninul, ori viclenia. Fericit cârmuitorul care știe să mânuiască toate acestea!" (p. 43) Deși trimite la
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
plătind fiecăruia după marfa pe care a adus-o. Faptele smintite ale prietenilor noștri sunt pentru noi pasat dulce, căci știm că va sta asupra lor un județ înfricoșat." (p. 134) Inspirate de cântarea Anei, mama lui Samuel ("Domnul este Dumnezeu a toată cunoștința și lucrurile la Dânsul sunt cântărite" - Regi 1, 2, 3), sau poate chiar de cunoscutul avertisment adresat împăratului Belșațar ("Iată inscripția care a fost scrisă: Mene, mene, techel ufarsin. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vreodată asemenea Irinei e, în esență, o eroare provenită din proiecția "legilor" lumești asupra ordinii divine. Cu alte cuvinte, în loc să încerce, precum exponenții câmpului EPISTEME, să facă din lumea terestră un analogon al lumii divine, reprezentanții religiei instituționalizate creează un Dumnezeu "după chipul și asemănarea lor", care poate să justifice, în ultimă instanță, orice nelegiuire. 3.2.3.2. Efectele unei asemenea erori se observă cel mai bine în procesul impunerii cultului icoanelor. Nu întâmplător, evenimentele romanului coincid cu convocarea celui
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
după mai multe refuzuri, și chiar în prezența viceprefectului, "pe un ton incalificabil de dur, a declarat: "Ei bine, tăurașul nu mai e de vânzare, pentru nimic în lume, nici dacă domnul inspector ar vrea să-l cumpere! Dar pe Dumnezeul meu, am să-i arăt eu domnului inspector că nu-i va distruge pe gospodarii din Filiași. Știu și de ce nu vrea să-mi cumpere tăurașul. Iaca de asta, ni!" La care și-a arătat insigna de pe rever, care, apropiindu
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
aducând-o într-o formă simplă. 2. Cea de-a doua caracteristică se referă la simplitatea mesajului hristic, aceasta fiind și caracteristica sa fundamentală: "Învățătorule care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca tine însuți"32. Simplitatea mesajului constă în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Acesta oricum există cu adevărat astfel încât nu poate fi gândit că nu există. Prin urmare, există cu adevărat ceva decât care nu poate fi gândit ceva mai mare, căci nu poate fi gândit ca nefiind: și acesta ești Tu, Doamne Dumnezeul nostru"84. Această identitate dintre cele două universuri face din cearta universaliilor una dintre cele mai cunoscute controverse specifice Evului Mediu. Punctul de pornire a acesteia nu este doar textul lui Porfir cu privire la interpretarea universalului ci și semnificația acestora. Textul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să atribuim negativitatea puterii divine. Căutarea adevărului pornește de la ideea de Dumnezeu, rolul acestuia fiind acela de a centra universul cogitatelor. "Și de pe acum îmi pare că văd o cale anumită prin care să se ajungă de la această contemplare a Dumnezeului adevărat, în sânul căruia zac tăinuite toate comorile științelor și ale înțelepciunii, la cunoașterea celorlalte lucruri"163. Rolul central al ideii de Dumnezeu este asemănător celui jucat de pământ în concepția geocentrică. Dumnezeu este cel ce poate garanta existența adevărului
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
reprezentare imediată în lumea sensibilă. Argumentul folosit este unul ontologic: "nu pot gândi pe Dumnezeu decât existând"179, transformând propoziția Dumnezeu există într-una analitică. Iar existența este cea mai înaltă dintre desăvârșiri și nu pot să-mi imaginez un Dumnezeu fără această calitate. Chiar dacă pentru a se feri de circularitatea argumentării Descartes dezvoltă ideea amintită ajunge la aceeași concluzie: "când bag de seama că existența este o desăvârșire, să trag pe drept încheierea că ființa primă și supremă există"180
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
general mila Lui"10. De aceea, multe imne se termină prin cererea milei lui Dumnezeu: Doamne, miluiește-ne. De plidă, într-un tropar la Duminica Ortodoxiei se cântă: Ne închinăm icoanei Tale neprihănite, Bunule, cerând iertare de greșelile noastre, Hristoase Dumnezeule. Căci cu voia bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, că să izbăvești pe cei ce i-ai zidit din robia vrăjmașului. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
evidentă credincioșilor de astăzi faptul că fără Hristos viața e searbădă, e tristă, e fără sens, e folosită de forța creatoare pe care o dă bucuria comuniunii adevărate"14. Prin urmare, singura scăpare de această tristețe este credința într-un Dumnezeu personal transcendent, care în Hristos ne oferă mântuirea. Prezentând comunității de credincioși pe Hristos drept singurul Mântuitor, singurul garant al persoanei umane în veșnicie, Ecclesia este datoare să-l înfățișeze în realitatea deplină a Persoanei lui de Dumnezeu și om
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de orizont, legate exclusiv de trupul și de lumea trecătoare"15. Nu întâmplător liturghia ortodoxă se încheie cu un apel la Tradiție, la însoțirea cu ea spre izbândire, întru Fiul lui Dumnezeu: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Înscrierea corectă în Sfânta Tradiție sau Predanie reprezintă cerința fundamentală pentru orice creștin autentic. Astfel, îndemnul deloc de neglijat Înapoi la Tradiție! ar putea fi reformulat prin apelul revigorant Înainte la Sfânta
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]