13,416 matches
-
și s-o uitat pă geam afară. Și zic: „Domnule doctor, salutări și Îmbrățișări de la Farca”. „Vai de mine, dar ce face?” „Bine, deocamdată.” „Și ați fost Împreună?” „Puțin timp.” Și mă Întreabă: „Ce vă doare?”. „Domnule doctor, nu mă doare nimic, da’ mi s-o dus pofta de mâncare complet. Nu mai pot suporta nici mirosul de la pâine.” Mă apasă la ficat, la apendicită, la intestine și cu un deget pă lângă buric roată. Când m-o apăsat o dată..., am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fim Într-un schimb, și-apoi o-nceput gardianul: „Ce-i, bă, ați vrut să evadați?”. Și alte chestii... Atunci ne-o bătut la palmă... Da’ nu mai știu cu ce ne-o dat la palmă, că numa’ primele o durut, pe urmă nu o mai... Pe urmă, căpitanul Mihalcea mi-o dat cu tabla de pontaj În cap, că nu știu ce am Întrebat de plutonieru’ ăla care ponta. O zis: „Bă, bă, bă”... C-așa se bâlbâia căpitanul ăsta, Mihalcea, mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ei atuncea la tribunalu’ ăsta militar... La Galați a fost unu’ Ursescu, care trăiește și azi aici... Ta-său a fost legionar, și el a fost turnătoru’. Îl scotea din celulă, Îl ducea, zicea că Îi face injecții, că-l doare o măsea, și spunea că ăla mai are acasă așa, a mai știut de cutare. Și unu’, fost primar, Ion Neagu, de aicea, zice: „Mi-a spus că-n 1950 am stat cu niște fugari de vorbă și am acasă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
114, 127; Scaune 322; Sevastopol 117, 369; Sf. Constantin 142; Sf. Ionică, 379, 419; Sf. Nicolaeșelari 135; Sf. Vineri, 95, 142; Sfinții Apostoli 142, 215; Sfinților 130; Smârdan (Germană) 49, 64, 123, 128, 129, 133, 146, 184, 357; Soarelui (Teo dor Aman) 144; Stavropoleos 117, 132, 133; indice de nume de locuri 451 Șelari 129, 130, 133, 135; Șerban-Vodă 128, 148, 258, 260, 395; Știrbei-Vodă (Calvină; Câmpineanu) 116, 128, 135, 139; Târgoviștei (Calea Griviței) 122, 128, 358, 359, 376; Țăranilor (Aurel Vlaicu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aci una din cauze. Aș fi fost mai productiv, oare, într-un alt domeniu? Ceea ce știu e, însă, că, la mine, dorința de a scrie este dintre cele mai vechi. N-aș putea să renunț la ea fără să mă doară decompensarea. Am avut, episodic, funcții administrative dintre cele mai înalte într-un județ. Totuși nici cea mai reușită „acțiune culturală” nu mi-a dat satisfacția pe care mi-o dă reușita unei cronici sau a unui articol. Recunosc, articolele mele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că felul lui de a discuta seamănă adesea a „iscodiri”. Le pun însă pe seama unei curiozități sănătoase. În ceea ce mă privește, n-am nici un fel de rețineri cînd mă interoghează. Provocările lui vin, cred, din funduri de tăcere: i-i dor de dialog, de aceea se întinde cu vorba ore în șir. Cît despre libidiniile lui, ele sînt libidinii de cărturar, stimulate de lecturi. *La „ședința cu părinții” de duminică, am făcut naveta între clasa lui Ducu și cea a Roxanei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce credibilitate mai are cuvîntul unui redactor, care la rîndul său se întreabă ce valoare mai au planurile aprobate de „consilii”, „comitetele executive” etc. Adică de „forurile noastre democratice”? Dincolo de decepțiile individuale pe care le pot naște, asemenea „hotărîri” mă dor, întrucît afectează însăși imaginea revistei: vor fi destui care să creadă că din conformism ne-am sustras elanului aproape general al intelectualității românești de a-l omagia pe unul dintre cei mai merituoși exponenți ai ei. *„Caligraful” V.M. (specialistul nr.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
S. Gorbaciov în România, „Le Monde” susține că libertatea ni-i mai raționalizată decît hrana. Din păcate, această percepție e mai clară pentru cine privește lucrurile de la distanță. De pe loc, pentru cei mai mulți, lipsa anumitor alimente e cea care contează (și doare), nu îngrădirile de opinie. *Nicu e neistovit în sentimentele sale creștine. Eu îi vorbeam despre o jigodie (sub raportul caracterului), evreu atipic (plicticos), afurisit, detestat (hozer!) de comunitatea sa, iar el mi-a răspuns preotește: „Să păstrăm mereu un loc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are sînge de țigan...”, i-a dat răspunsul așteptat cealaltă. *Un oximoron care-mi amintește de Carlyle: „Lîngă tine e viață moartă”. *Tatăl lui Gelu îmi mărturisește, la telefon, că nu există punct în corpul său care să nu l doară. Neliniștit, se întreabă mereu „dacă următoarea secundă e de ființă sau de neființă”. În ciuda faptului că am făcut-o de sute de ori, nu-mi place să vorbesc în public, pentru că nu pot să șterg nimic din ceea ce spun. *„N-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trucul) lui e să ne determine să credem că, în niște vremuri grele ca acestea, nu-și au rostul nici un fel de revendicări și polemici, dimpotrivă, trebuie să fim mulțumiți că redacția n-a fost încă suprimată sau înjumătățită. „Mă doare inima cînd, la audiențe, mi se cere un loc de muncă și n-am de unde să-l dau”. E clar: „tovul” vrea liniște în sectorul lui și-atunci, cu exemple de felul celor citate, îndeamnă la conformism, căci - oare nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
următorul portret: „Ești rigid, plin de prejudecăți. Un pedagog ineficient, asta ești!...” Apoi, puțin mai calmă, dar pe aceeași linie: „îți pun această oglindă în față ca să-ți dovedesc proporția eșecului tău...” Oricît ar părea de ciudat, nu m-a durut nici unul din aceste cuvinte. Am aprobat-o zîmbind, convins că astfel imaginea din „oglindă” va dispărea foarte repede. *Pe domnul colonel din scara de bloc vecină l-a vizitat un militar mai tînăr. Colonelul e - se pare - bolnav. Aflînd de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un tip realmente frenetic. „Unde e noutatea”, mi-a răspuns. „și ce e nou?”, m-am interesat eu. N-am primit decît un zîmbet. *„Ei mă compătimesc pentru inima mea bolnavă (îmi spune tatăl lui Gelu), dar pe mine mă doare fiecare celulă!” * După cîteva zile de pauză, simt iarăși nevoia de a nota cîte un gînd, o impresie, o observație. Dimineață mi am recitit una din „încercările literare”, nuvela Muzică ușoară, scrisă în urmă cu 28 de ani (mi-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așa cum și dv. faceți ori de cîte ori vi se pare că cineva a cam luat-o razna. Ulterior însă mi am dat seama că, din locul meu (Bacăul) și mai ales azi (cînd numai de grija snobismului nu ne doare capul), n-o pot primi cu zîmbet sau indiferență. *„Vocația mea (nerealizată) e - i-am spus lui Cojocaru - aceea de preot care ajută la înălțarea sufletelor”. Cu cîteva minute mai devreme îmi arătase diagnosticul și rețeta date de dr. Radu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lăcuste, pleavă, gunoi ambalat estetic. Suprema lor dorință e realizarea „micului confort”: trei grade în plus la căldură, o strachină mai plină, un pol adăugat la pensie etc. Faptul că stau zilnic la cozi nu i jignește, subestimarea nu-i doare; suspiciunile nu-i deranjează. Mîndrie, demnitate, libertate, astea-s amintiri vagi, visuri deșarte, din tinerețe. În timp ce tu tremuri gîndind și așteptînd semnele noului, „balta” plodește, canalia prosperă. *Ducu și Roxana stau la gazdă, dar „mănîncă de-acasă”. Le trimitem mereu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de 53 de ani, ministru de externe începînd din 1971. În climatul actual, știrea ar trebui să aibă un impact deosebit la noi. În lanțul care, vizibil, se desface, următoarea verigă va fi cea românească? Lipsa perspectivei e lucrul care doare cel mai tare. Sînt numeroase motivele, zilnic reînnoite, de a nu ierta. Nu trebuie să avem slăbiciunea de a uita totul la apariția (cînd o fi) a „ceva mai binelui”. Cuvintele noastre trebuie să-l urască, fiindcă ceea ce ne-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
chiar În serios cele ce-ți scriu, căci mai bine zis, uneori fac haz de necaz... La noi e cald, de câteva zile a Început canicula, noroc că seara, mai vine câte o ploaie binecuvântată care ne răcorește. Ne este dor totuși, de peisajul Fălticenilor. Soțul meu Îți mulțumește pentru urările ce i le faci și Îți transmite aceleași bune gânduri de bine și sănătate. Salutări cordiale, Stela Lovinescu 5 București, 26 februarie 1973 Stimate domnule Dimitriu, Am cerut domnului Balan
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mă gândesc la noblețea lui Jules, și-apoi un interviu, În Rom. literară cred, a lui Theodor Cazaban, m-a mângâiat sufletește că a spus-o clar că nu-i bine să aplici Îngustimea la judecarea oamenilor. Să nu te doară Încercarea de limitare a cărții tale, asta Însemnează că are valoare, că el, ori n-are ce i trebuie pentru a o Înțelege, și-atunci ce sens ar avea să te supere, o părere care n-are nici o valoare, iar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și cu dovadă de sănătate psihică să-i dea drumul să se Întoarcă În viață, să-și lege viața de viață, să-și refacă, din memorie, poemele religioase, să și le publice. Soțul i-a murit În Închisoare, asta a durut-o mai mult de s-a refugiat În credință, și numai niște fiare au putut crede că nădejdea În ajutorul lui Dumnezeu este semn de rătăcire mintală. Ce zici? O să-mi completez tabletele și cu bucățile de proză scurtă, poate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Dv. Ortansa Tempeanu 7 (București) 14.4.1991 Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului, le-am petrecut singură, cu amintirile dragi, ale unei familii din care am rămas numai eu. Tot mai mult simt lipsa celor dragi mie, și golul lăsat, doare. Dv. vă doresc multă sănătate În primul rând și liniște sufletească. Vă mulțumesc mult pentru gândurile Dv. bune. Poate mai aveți treburi prin Buc., nu mă ocoliți, duc lipsă de prieteni sinceri. O. Tempeanu 999 TEODORESCU, Despina 651 1 București
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
informațiile cu privire la circulația avionului din București la Suceava. Vă Întrebasem asta, Într-un moment de elan spre vremurile de mult apuse pentru mine, dar nu știu dacă și când aș putea face o astfel de incursiune În trecut, care totdeauna doare. La București se pare că a sosit primăvara, deși acum patru zile a nins peste copacii Îmbobociți. Eu voi face tot posibilul să caut parte din revista „șezătoarea” În pod. Sper să n-o fi furat nimeni, pentru că mi s-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la cozi, fiindcă de , tăticul este preot sau este diplomat la o altă instituție ce reprezintă țara peste hotare. Ei sunt mulțumiți, noi suntem fericiți, iar șefii sunt adormiți de ispitele oferite de cei cărora le-au acordat încredere. Ne doare sufletul când vedem pe viu, cum spuneți dvs. de multe ori, când cei trimiși aici în diferite funcții, considerați ca oameni cinstiți, corecți, capabili și incoruptibili (păcat că nu există posibilitatea de a-i controla îndeaproape), cum și la ce
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care lucra pe strada Cazărmii i-am pus întrebarea: Domnule, nu ți-e milă de aceste clădiri, că iei parte la distrugerea lor? Nu ți se rupe inima de ele, când vezi că se prăbușesc? Mi-a răspuns că îl doare, dar a primit ordin să demoleze. Altădată, un tânăr pe care l-am întâlnit mi-a spus că pentru construirea unui palat, necesar acestor boieri de astăzi, se dărâmâ zeci și sute de case foarte bune de locuit în care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mă la noi acasă. Aici, străinii au mai mult drept decât noi. Hai să mergem, că banii noștri nu sunt buni! Cei doi au plecat, iar eu, după ei Era atâta durere și descurajare în glasul tânărului, că m-a durut inima și mi-a fost rușine că am ajuns să aud pe un tânăr, la vârsta entuziasmului și a patriotismului orb de pe vremuri, că se simte umilit și milog în țara lui. Durerea din glasul său mi s-a părut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
două de lucru (fără greutate, fără importanță) simt nevoia să mă culc și să dorm un secol. Eh, ce secol aș mai dormi! Iertați-mă că nu mai am talent la scris (am senzația că n-am avut niciodată). Mă doare golul din piept, locul În care au fost inimile. Poate un om să moară nu de inimă, ci de absența inimii? Sărutări lui Ania și lui Paul - mulțumiri din tot sufletul. Scrieți-mi! Fie și câteva vorbe. Vă iubesc! Mugur
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mândrie și cultură adevărată, fără tricolor și cruce”. Și adăuga: „Apropo de «specificul românesc»: ce mult am iubit amestecul de zeflemea, autoironie și franchețe, cu ambele picioare pe pământ! Și ce mult Îmi lipsește aici, printre nemți, filosofi morocănoși! Ce dor permanent și veninos! Dorul nu m-a părăsit. N-o să mă părăsească până la exitul final”. Nu este de mirare că, Într-o altă scrisoare, mesajul berlinez se Încheia astfel: „Mai am un singur dor. Așa cum stau lucrurile, voi muri la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]