16,589 matches
-
la anii 1914‒1919, mai precis la peri oada dintre izbuc nirea Primului Război Mondial și inau gurarea primului Parlament al României Mari, cuprinde, ca și edi ția a doua, de la Albatros, textul publicat de autoare în 1937, confruntat și completat cu manuscrisul aflat la Biblioteca Academiei Române (pentru edițiile succesive vezi „Nota asupra ediției“ care precedă volumul I de memorii al Sabinei Cantacuzino, referitor la anii 1821‒1891, apărut la Editura Humanitas în 2013, pp. 21‒23). Acestui text i se alătură un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la anii 1821‒1891, apărut la Editura Humanitas în 2013, pp. 21‒23). Acestui text i se alătură un așanumit „Adaos de însemnări 1870‒1941“ („Partea a doua“ a volumului în ediția de la Albatros) în care au fost adunate însemnări manuscrise ale autoarei privitoare, mai ales, la personalități ale vieții politice de la sfârșitul secolului XIX și din prima jumătate a secolului XX, alături de note și considerații pe marginea unor momente prin care a trecut societatea românească în anii 1920‒1941. Este
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că Sabina, sora sa, nefiind implicată oficial în vreun act politic sau diplomatic, a preferat să scrie doar extrem de puțin despre această perioadă. În ediția de față a acestui volum, am pornit de la ediția din 1996 (cu textul transcris după manuscrisul aflat la Biblioteca Academiei, ca și în cazul volumului I), pe care am reconfruntato cu ediția din 1937, urmărind redarea integrală a textului. Pasajele, mai lungi sau mai scurte, pe care leam intercalat în textul actua lului volum au fost
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tradus în subsol unele cuvinte sau expresii, în special din germană. Nu am însoțit notele de subsol de specificarea: N.ed. Însă notele autoarei, puține, de altfel, sunt însoțite de precizarea N.a. Modul de transcriere și de redare a textelor din manuscrisul aflat la Biblioteca Academiei Române, secția Manuscrise, și din edi țiile publicate anterior a fost același cu cel descris în „Nota asupra ediției“ din volumul I apărut la Editura Humanitas în 2013. În această ediție am preluat toate titlurile și subtitlurile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
expresii, în special din germană. Nu am însoțit notele de subsol de specificarea: N.ed. Însă notele autoarei, puține, de altfel, sunt însoțite de precizarea N.a. Modul de transcriere și de redare a textelor din manuscrisul aflat la Biblioteca Academiei Române, secția Manuscrise, și din edi țiile publicate anterior a fost același cu cel descris în „Nota asupra ediției“ din volumul I apărut la Editura Humanitas în 2013. În această ediție am preluat toate titlurile și subtitlurile din ediția I, 1937, utile cititorului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe Tzigara la Bogdan, să con voace membrii Academiei rămași în București la o ședință pe a doua zi la orele 3. La orele 2 noaptea fu chemat de ofițerii german și bulgar, care își isprăviseră treaba și luaseră toate manuscrisele. Germanul i-a cerut să constate că numai documentele bulgare fuse seră ridicate și nimic alt. Bianu n-a voit să facă nici o constatare în mijlocul nopții și în astfel de împrejurări, ba a cerut ca dânșii să-i lase o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
văd o astfel de minune“. Era o mândrie și o consolație după atâtea umiliri politice în viața lor interioară. predeal, 3 ianuarie 1938 Generalul Antonescu mi-a povestit aseară intrarea lui în minister 321 și ceea ce numim noi [...](Lipsă în manuscris. ) lui, adică ridicarea la [gradul de] general de divizie și încredințarea postului de ministru de război. În Ajunul Crăciunului, a venit la dânsul Goga, propunându-i portofoliul Comunicațiilor în cabinetul ce avea să formeze cu ajutorul țărăniștilor. La observația că relațiunile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în Elveția), dar nu apucase să obțină decât 200 mii. În trenul regal a pornit generalul Urdăreanu. Publicul nu a înțeles cum i s-a îngăduit să se sustragă de la pedeapsa ce merita. Doi aghiotanți, Puiu Filitti și [...](Lipsă în manuscris.), l-au însoțit până la destinație. În Elveția nu i s-a permis decât o scurtă oprire. Gurănescu, ministrul României, a luat masa cu el la Lugano. Încă o ființă josnică, condamnat de juriul diplomatic după războiul din 1916- ’18 pentru că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
moartea sa. Tipărirea postuma a scrierilor lui Creangă a ridicat unele probleme legate de clasificarea acestora, editorii încercând să orânduiască într-un fel sau în altul bucățile publicate de Ion Creangă în manualele școlare, în revistele vremii sau rămase în manuscris. Dominantele scrisului lui Creangă sunt, jovialitatea, umorul, sfătoșenia, stăpânirea inegalabila a limbii. Toate acestea străbat ca niște ape subterane întreaga creație a genialului povestitor, unificând-o fără să o uniformizeze, individualizând-o extrem, făcând-o inconfundabila. Opera lui Creangă evocă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Palatino-Suetonius Tranquilus notis et numismatibus. Un tratat de Medicina forensis, un tratat (2 volume) de Patologie și anatomie de Paolo Barabota, unul de Henke (Biblioteca mediținală), o "Disertatio inaugu-ralis medica" despre "graviditatia extrauterinae", precum și celebra "Flora Moldovei" de Ioseph Szabo (manuscris) și altele, unele de mare importanță, toate constituind izvoare ale muzeisticii românești. Trebuie să amintim că, în Europa occidentală și, ceva mai mult încă, în Rusia timpului, erau la modă acele "muzee de curiozități", deseori incluzând obiecte și creații a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
astăzi știm, pe baza unor informații indubitabile, că în mănăstiri s-a desfășurat o acțiune medicală fie ea și nespecializată (dar despre ce "specialități" putem vorbi în acele secole). Cea mai veche "culegere de rețete" (printre care multe "calmante") este manuscrisul preotului Bratu (1559-1560) de la Cernica; tot de la Cernica, din anii apropiați cu aceia în care culegea preotul Bratu rețete, este culegerea de rețete a lui Nicanor de la Cernica. Argumentele documentare se înmulțesc pe măsura investigațiilor. În 1971 am publicat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Lozinschi. Până în prezent avem prea puține date referitoare la bolnavii îngrijiți în prima perioadă din istoria ospiciului, adică până în 1863. Ar fi, desigur, foarte interesant să cunoaștem în special tratamentul aplicat. Biblioteca mănăstirii Neamțu nu atestă existența unor cărți sau manuscrise cu însemnări privind îngrijirea bolnavilor alienați. Suntem siliți să recurgem la simple supoziții, neavând, până în 1851, știri despre vreo activitate cu caracter într-adevăr medical. Analiza mișcării bolnavilor, foarte interesantă pentru istoria patologiei psihice, ne oferă informații lacunare. Reconstituind un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
i s-a putut implica decât o întârziere în justificarea unor fonduri utilizate pentru ospiciu în ultimele săptămâni de viață. Despre dr. Lăjescu aflăm din document că era încă tânăr. Din informațiile noastre, provenind de la Gomoiu și de la P. Pruteanu (manuscris), dr. Lăjescu la data când murise avea între 18 și 20 de ani practică spitalicească. Se menționează în document că "moartea prea timpurie și cu totul neadăstată a lui Lăjescu a surprins pe superiori". Este menționat de patru ori ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
C., Texte de literatură populară română, 1899, Budapesta, Ed. Autorului. 13. Anastasiu loan, Descântece, 1922, Rev. Șezătoarea, 51. 14. Angelescu G., Curs de medicină populară, 1884, Analele medicale române, an IV, 1884, p. 115-118 și 150-152. 15. Anghel C-tin, Manuscris din 1824 (din Iași), Colecția de rețele grecești, latinești și românești. Se află în Biblioteca Acad. Române, nr. 3354,1824 (vezi I. C. Cazan, Texte de Folklor, p. 67). 16. Anatolie Vasile, Descântece, 1933, Rev. Izvorașul, p. 194. 17. Arhivele Statului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
54. Fond serv. sanitar, dos. 112/1860. 55. Fond serv. sanitar dos. 161/1862. 56. Fond serv. sanitar dos. 160/1862. 57. Anuarul Serv. Sanitar din Principatele Unite pe anul 1964, București. 58. Ballif I., Memoriu de titluri și lucrări manuscris, 1960. 59. Bassi Domenico, Mitologia germanica gli rei e gli eroi, Milano, 1933. 60. Beza Marcu, Paganism în Românian bolonioie, London, 1928. 61. Bologa V.I., Organe und korpersofte in der rumanischin Volkamedizin, Knoll a Mitteil fur artz, 1930. 62. Blaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
buzunarul de la vestă se găsește următoarea notă: "Nu ți-i rușine madam (Slavici). Am auzit c-ai spart oglinda din cauza ei, de gelozie în contra ei. Bine-ți stă una ca asta d-tale femee serioasă?" (biletul există în colecția de manuscrise a Academiei României). Nu posedăm data ieșirii din ospiciul Caritatea, dar este posibil ca să fie vorba de un transfer, deoarece îl găsim în curând la Institutul de Sănătate (Casa de sănătate) Ober Döbling din Viena, de unde iese (nu știm data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la care se cânta majestuos "Gaudeamus igitur" mențineau această ambianță, amintind de un burg tipic universitar. Ne cunoșteam cu toții între noi, era multă prietenie între noi, iar pe profesori, care ne cunoșteau cu toții, îi respectam până la venerație". Continui să răsfoiesc manuscrisul profesorului Gh. Năstase. Îmi vine foarte greu să aleg un anume fragment din aceste pagini, îmi vine greu să separ ceea ce este vetust de ceea ce continuă să se mențină ca destin permanent al studentului medicinist. Mai seamănă colegul de odinioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dramă din perspectiva eroinei (Hilda, 1936), cu mai puțin succes, după G. Călinescu. Eugen Ionescu găsea totuși cartea „excepțională. Lucrul acesta îl putem spune liniștit și limpede“. De suferințele din gelozie ale muzicianului Ludwig Holdengraeber cititorul ia cunoștință dintr-un manuscris al acestuia redactat în sanatoriul de boli mintale („i-am cerut doctorului să-mi dea hârtie, toc, cerneală“), înainte de-a se fi sinucis. La același procedeu al manuscrisului găsit - și în același scop al comunicării unei spovedanii - apelează scriitorul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din gelozie ale muzicianului Ludwig Holdengraeber cititorul ia cunoștință dintr-un manuscris al acestuia redactat în sanatoriul de boli mintale („i-am cerut doctorului să-mi dea hârtie, toc, cerneală“), înainte de-a se fi sinucis. La același procedeu al manuscrisului găsit - și în același scop al comunicării unei spovedanii - apelează scriitorul și în alt roman, Final grotesc, din 1940, deși el însuși notează, chiar în textul acestuia, că i se pare „una din formele banale, perimate și lipsite de gust
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
îndepărtarea cu forța, atâta timp, de la masa de scris. Iată, în acest sens, o dramatică mărturisire târzie, din epoca exilului, citată de Emil Manu în ediția din 1995 a Postumelor (Editura „Societății Adevărul“): „Sub apăsarea anilor de viață furați, a manuscriselor de mai multe ori confiscate și distruse, cu complexul sfâșietor că nu voi mai avea timp să scriu sau să spun ce mai am de spus sau de scris, obsedat de ideea că mesajul meu este amenințat a fi încă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui satisfacții de-a fi reușit să se instaleze în această locuință și de aceea mi-e greu să înțeleg cum, la atât de puțină vreme, în toamna lui 1981, s-a decis s-o părăsească: plină de cărți, de manuscrise, de prețioasele tablouri pe care atât de mult le iubea și de toate celelalte lucruri care-i populau intimitatea. Nu pot să cred altceva decât că motive obscure extrem de puternice i-au impus să comită gestul rămânerii în exil, având
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sting, ca mediator acceptat de ambele părți. În mai 1970, Geo Dumitrescu a părăsit redacția, izolându-se pentru mulți ani la Sinaia, la casa de creație de la Cumpătul, unde se lăsa însă asediat de vrafuri uriașe de corespondență conținătoare de manuscrise, căreia îi răspundea, cu metodă, la rubricile de poșta redacției deținute succesiv la România literară, Luceafărul, Flacăra. Azi a renunțat și la această îndeletnicire, care l-a pasionat mulți ani, și trăiește departe de lumea scriitoricească, departe de lume în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vorbind, el era creditat, deocamdată, oarecum în alb. Într-adevăr, în epoca de care vorbesc, doar Nichita Stănescu, prietenul care-l adusese la Gazeta literară, îi cunoștea cu adevărat scrierile și depunea mărturie despre valoarea lor. I le cunoștea din manuscrise, vreau să spun, fiindcă de publicat Breban nu publicase nimic. Toți ceilalți din grup, de bine, de rău, dăduseră până atunci câte ceva la iveală, colaborau din ce în ce mai susținut la reviste, unii scoseseră și volume, debutând în colecția „Luceafărul“ de la E.S.P.L.A., încurajați
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
seamă, de ațipire a lucidității, în orice caz. Cui să las o imagine și pentru câtă vreme? Dar atunci devenisem brusc grijuliu cu acea imagine, ceea ce m-a făcut să distrug într-o zi paginile de jurnal, ca și alte manuscrise care m-ar fi micșorat, chipurile, în ochii altora, prin propria-mi contribuție. Erau câteva caiete cu încercări literare din liceu sau din primii ani de facultate, conținând versuri, povestiri, un început de roman de călătorii pastișat după Jules Verne
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Paul Bujor, acum ajuns profesor universitar, ceea ce vedea: . După care mai optimist dar și răvășit se explica: Era, crede C.D. Zeletin, perioada când Vlahuță scria satira „Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii”, tipărită în Calendarul nostru pe 1918, al cărei manuscris îl văzuse arătat lui de G. Tutoveanu („Bârladul odinioară și astăzi”, 1984, p.551). Momentul când Voiculescu l-a cunoscut pe Vlahuță i-a prilejuit tânărului medic un portret realizat pe măsura talentului celui care avea publicat deja primul volum
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]