14,670 matches
-
înregistrate după 1990 fac din Universitatea “Petru Maior” o instituție de prestigiu, un așezământ de educație complexă, acreditat național și recunoscut la nivel internațional, ce asigură pregătire superioară în domenii de interes: tehnic, economie, filologie, istorie, științe juridice și administrative, matematică informatică,socio-psihopedagogie, ș.a. Corpul profesoral al universității este format din cadre didactice cu experiență - doctori în științe, doctoranzi, cercetători și specialiști de prestigiu - precum și cadre asociate. Corpul profesoral al universității, format din cadre didactice cu experiență, cuprinde 145 de titulari
Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303980_a_305309]
-
învățământului academic umanist din Târgu-Mureș încep în anul 1960, prin înființarea Institutului Pedagogic de 3 ani. Încă de la debut, acesta funcționează cu două secții, pe parcursul anilor fiind pregătite cadre didactice în următoarele specializări: română-istorie, română-maghiară, istorie-geografie, matematică-fizică, chimie, fizică, muzică, matematică, educație-fizică, institutori. În anii următori, chiar dacă profilul umanist s-a transformat într-un profil tehnic, colectivul de cadre didactice de la profilul umanist și-a continuat activitatea în domeniul educațional și științific. În spiritul tradiției universitare, Facultatea de Științe și Litere
Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303980_a_305309]
-
este coordonată de catedrele de specialitate existente în cadrul Facultății de Științe și Litere: Catedra de Matematică-Informatică, Catedra de Filologie și Catedra de Istorie și Relații Internaționale. Activitatea de cercetare științifică este coordonată și valorificată în cadrul următoarelor departamente de cercetare științifică: Matematică, Știința calculatoarelor, Limba și literatura română, Limba și literatura engleză, Limba și literatura franceză, Istorie, Relații internaționale. Laboratoarele în care se desfășoară activitatea didactică și de cercetare sunt dotate conform standardelor universitare, folosirea tehnicii de calcul și a Internet-ului
Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303980_a_305309]
-
de către practicieni, în organizarea unui sistem judiciar competitiv, să impulsioneze activitatea de cercetare cu relevanță la nivel regional, național și internațional "Revista Scientific Bulletin of the Petru Maior University" Revista publică studii academice în domeniile ingineriei mecanice, ingineriei electrice, al matematicii și științelor informatice, precum și al științelor economice. Colectivul său redacțional reunește specialiști de prestigiu din țară și străinătate, iar articolele încearcă să ofere perspective inovative asupra unor tematici de certă actualitate. Conținând texte publicate în limba engleză, revista se adresează
Universitatea Petru Maior din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303980_a_305309]
-
ajuns un bancher de succes în Irkutsk și a avut o familie numeroasă. Fiul său, Dmitri Boleslavovici Shostakovici, s-a născut în exil la Narym în 1875 și a studiat la Universitatea din Sankt Petersburg, absolvind Facultatea de Fizică și Matematică în 1899. După absolvire Dmitri a lucrat ca inginerul lui Dmitri Mendeleev. În 1903 s-a căsătorit cu Sofiya Vasilievna Kokoulina. Dmitri Dimitrievici Șostakovici a fost un copil-minune ca pianist și compozitor, talentul său devenind evident după ce a început să
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
Numărul π (adesea scris pi) este o constantă matematică a cărei valoare este raportul dintre circumferința și diametrul oricărui cerc într-un spațiu euclidian; este aceeași valoare ca și raportul dintre aria unui cerc și pătratul razei sale. Simbolul π a fost propus pentru prima oară de matematicianul galez
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
a fost propus pentru prima oară de matematicianul galez William Jones în 1706. Valoarea constantei este egală aproximativ cu în notația zecimală obișnuită (vezi tabelul din dreapta pentru reprezentarea în alte baze). π este una dintre cele mai importante constante din matematică și fizică: numeroase formule din matematică, inginerie și alte științe implică folosirea lui π. π este un număr irațional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă de fracție "m"/"n", cu "m" și "n" întregi. De aceea
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
de matematicianul galez William Jones în 1706. Valoarea constantei este egală aproximativ cu în notația zecimală obișnuită (vezi tabelul din dreapta pentru reprezentarea în alte baze). π este una dintre cele mai importante constante din matematică și fizică: numeroase formule din matematică, inginerie și alte științe implică folosirea lui π. π este un număr irațional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă de fracție "m"/"n", cu "m" și "n" întregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfârșit
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
printre altele, că nu există un șir finit de operații algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă în istoria matematicii și un rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea. De-a lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina π cu mai multă precizie și de a-i înțelege natura; fascinația acestui număr a
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă în istoria matematicii și un rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea. De-a lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina π cu mai multă precizie și de a-i înțelege natura; fascinația acestui număr a intrat și în cultura nematematică. Litera grecească π, scrisă "pi" în alfabetul latin, a fost adoptată de la
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
motive simbolice. Aceleași proporții apotropaice fuseseră utilizate și la ramida de la Meidum din anul 2600 î.e.n. Aceste aplicații au fost relevate arheologic, întrucât nu există dovezi scrise din perioada respectivă. Istoria veche a lui π în documente scrise urmează dezvoltarea matematicii în ansamblul ei. Unii autori împart progresul în trei perioade: perioada veche, în care π a fost studiat geometric, epoca clasică de după dezvoltarea analizei matematice în Europa în preajma secolului al XVII-lea, și era calculatoarelor numerice. Faptul că raportul dintre
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
între π și numerele prime. Atât Legendre cât și Euler au speculat că π ar putea fi transcendent, ceea ce s-a demonstrat în 1882 de către Ferdinand von Lindemann. S-a spus despre cartea lui William Jones "O nouă introducere în matematică" din 1706 că este prima în care s-a folosit litera grecească π pentru această constantă, dar notația a devenit deosebit de populară după ce a adoptat-o Leonhard Euler în 1737. El a scris: Există numeroase alte feluri de a găsi
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
poate reduce la o conjectură plauzibilă din teoria haosului. Nu se cunoaște nici dacă π și "e" sunt independente algebric, deși Iuri Nesterenko a demonstrat independența algebrică a numerelor {π, "e", Γ(1/4)} în 1996. π este omniprezent în matematică, apărând chiar și în locuri fără o legătură evidentă cu cercurile din geometria euclidiană. Pentru orice cerc de rază "r" și diametru "d" = 2"r", circumferința este π"d" și aria este π"r". Mai mult, π apare în formulele
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
x") = cos("x" + 2π"n"). Deoarece sin(0) = 0, sin(2π"n") = 0 oricare ar fi un număr întreg "n". De asemenea, măsura unui unghi de 180° este egală cu π radiani. Cu alte cuvinte, 1° = (π/180) radiani. În matematica modernă, π este adesea "definit" cu ajutorul funcțiilor trigonometrice, de exemplu ca cel mai mic număr pozitiv "x" pentru care cos "x" = 0, pentru a evita dependența nenecesară de subtilitățile geometriei euclidiene și ale integrării. Echivalent, π poate fi definit cu ajutorul
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
de ordine într-un anumit context. Standardele variază după caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline: începând cu toate aspectele tehnice, economice și sociale ale activității umane și încheind cu toate disciplinele de bază cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc. • Sunt coerente și consecvente : standardele sunt elaborate de către comitetele tehnice care sunt coordonate de către un organism specializat și asigură depășirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate și diferite politici comerciale; • Rezultă din participare : standardele reflectă rezultatele activității desfășurate
Organizația Internațională de Standardizare () [Corola-website/Science/304174_a_305503]
-
În anul 1713 a văzut lumina tiparului "Fundatores Academiae Transsilvaniae Claudiopoli", o lucrare despre bazele învățământului superior clujean. Academia iezuită din Cluj avea șapte profesori, la care se adăuga rectorul. Între profesori s-a remarcat Maximilian Hell, titularul catedrei de matematică, cel care a înființat la Cluj primul observator astronomic. În 1776, după desființarea ordinului iezuit, împărăteasa Maria Terezia a pus bazele unei universități în limba germană la Cluj, universitate dată în grija călugărilor piariști. Aceștia nu au fost în măsură
Universitatea din Cluj () [Corola-website/Science/304196_a_305525]
-
director general al Muzeului Țăranului Român. Horia Bernea s-a născut la data de 14 septembrie 1938 în București, fiind fiul cunoscutului sociolog și etnolog Ernest Bernea (1905-1990). Între anii 1957 și 1959 Horia Bernea a urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică a Universității București, între anii 1959 și 1965 - Școala Tehnică de Arhitectură și între anii 1962-1965 Institutul Pedagogic (secția Desen). A debutat public ca pictor în anul 1965 la Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici. A fost membru
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
este un împrumut savant din limba latină, "orbita", -"ae" „linie circulară”, „urma lăsată de roți pe un drum” , derivat al cuvântului "orbis", "-is", „obiect de formă sferică, circulară”, „cerc”, „mișcare circulară”, „mișcare a aștrilor”. Inițial termenul "orbite" era utilizat în matematici pentru a desemna punctele parcurse pe o traiectorie, adică pe o curbă parametrată. Diferența dintre „orbită” și „traiectorie” consistă în faptul că "traiectoria" exprimă evoluția punctului, în timp ce "orbita" este un concept „static”. Astfel pentru o traiectorie formula 1, orbita este mulțimea
Orbită (astronomie) () [Corola-website/Science/304248_a_305577]
-
cursurile școlii primare, iar apoi pe cele secundare la București, studiile superioare realizându-le în Belgia unde a obținut, în 1863, diploma de inginer. Nu a profesat această meserie ci a intrat în învațământ, fiind numit, în 1864, profesor de matematică și director la Gimnaziul real din Brăila, de unde, în 1866, se transferă la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, unde a funcționat până în 1898, când a ieșit la pensie. A fost un profesor model, conștient de înalta sa chemare. Scrupulozitatea
Stroe S. Belloescu () [Corola-website/Science/303919_a_305248]
-
la pensie. A fost un profesor model, conștient de înalta sa chemare. Scrupulozitatea, zelul și dragostea cu care-și îndeplinea îndatoririle de dascăl le-au cunoscut cel mai bine foștii lui elevi și colegi. A alcătuit pentru elevi manuale de matematică. Cursul de aritmetică apărut în 1872 ("Cursu de aritmetică propus la Liceul și Șc. normală din Bârlad, de Stroe Belloescu, ingenioru și profesoru", Bârlad, 1872) a fost scos în cinci ediții, fiind bine apreciat în țară de către toți colegii, după
Stroe S. Belloescu () [Corola-website/Science/303919_a_305248]
-
și dragoste de neam, sprijinitorul școlarilor săraci și ziditorul de școli.”" Presa locală și centrală a semnalat în multe articole dispariția marelui și intelectual român, ctitor de așezăminte pentru luminarea fraților săi. Anual este organizat la Bârlad "Concursul Interjudețean de matematică „Stroe S. Belloescu”" destinat elevilor din clasele IV-VIII din județele Galați, Iași, Vrancea și Vaslui. O stradă din Bârlad îi poartă numele.
Stroe S. Belloescu () [Corola-website/Science/303919_a_305248]
-
Massachusetts, Tukey a obținut un grad de Bachelor of Science în 1936 și un grad de Master of Science în chimie în 1937 de la Brown University înainte de a se muta la Princeton University pentru a studia pentru doctoratul său în matematică. În timpul celui de-al doilea război mondial, Tukey a lucrat la "Oficiul de control al incendiilor", colaborînd cu Samuel Wilks și William Cochran. După război, s-a reîntors al Princeton, lucrînd atît la Universitatea Princeton cît și la AT&T
John Wilder Tuckey () [Corola-website/Science/303969_a_305298]
-
la genitiv plural: "Došao je s petoricom drugova" A venit cu cinci prieteni’. Fiecare cifră are un nume de genul feminin: "jedinica", "dvojka", "trojka", " četvorka", "petica" etc. Exemplu în propoziție: "Dobio șam dvojku iz matematike" „Am luat (un) doi la matematică”. Că în limbile slave în general, verbul se caracterizează și în limba sârbă prin categoria aspectului, exprimată sistematic din punct de vedere formal. Un verb imperfectiv exprimă faptul că acțiunea era, este, va fi sau se dorește a fi în
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
născut la Brăila, oraș în care urmează școala primară și liceul. Devine student al Facultății de Științe a Universității din București avându-i drept profesori pe: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Octav Onicescu iar în 1929 obține licența în Matematici. Între 1929 și 1933 este profesor de matematică la o școală din Brăila apoi între 1933 și 1938 profesor la Liceul „Mihai Eminescu” din București. În 1934, devine asistent la cursul de geometrie descriptivă de la Școala Politehnică din București. Între
Anton Dumitriu () [Corola-website/Science/304305_a_305634]
-
primară și liceul. Devine student al Facultății de Științe a Universității din București avându-i drept profesori pe: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Octav Onicescu iar în 1929 obține licența în Matematici. Între 1929 și 1933 este profesor de matematică la o școală din Brăila apoi între 1933 și 1938 profesor la Liceul „Mihai Eminescu” din București. În 1934, devine asistent la cursul de geometrie descriptivă de la Școala Politehnică din București. Între timp studiază cursuri de filosofie și în 1938
Anton Dumitriu () [Corola-website/Science/304305_a_305634]