KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...521 522 523 ...567 >

14,154 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

puteau face zgomot, și era o zi fără vânt, iar oamenii muriseră. Paisprezece! își amintea de chipul fiecăruia, de la fața ascuțită și foarte palidă a căpitanului, căruia nu-i plăcea soarele și se simțea bine în penumbra biroului său, până la obrajii transpirați și roșii ai bucătarului, fără să uite lunga mustață obraznică a caporarului care-l slujea, făcea curat în celulă și îi aducea mâncarea. Cunoștea, de asemenea, fiecare santinelă și ajutor de bucătar; jucase cu ei zaruri sau le scrisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
pe care a făcut-o cineva vreodată pe lumea asta... Am străbătut „pământul pustiu“ din Tikdabra. Cel care sosise ultimul la petrecere, un tânăr robust cu părul tuns scurt, cu ochii puțin sașii și o cicatrice adâncă ce-i brăzda obrazul până la gât, întrebă dintr-o dată, cu voce tulburată: — Tu ești Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, a cărui familie și-a așezat tabăra în guelta din munții Huaila? Simți cum îi tresare inima. — Da. Eu sunt. — Am vești proaste pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

proporțional, în partea stângă erau descoperite noi orizonturi. Cantitatea de ispită rămânea mereu aceeași, dacă nu cumva chiar sporea. Sărut mâna, doamna A, îi ziceam eu, în doi peri, Lizei. Liz se hlizea, mă provoca amar cu gropițele ei din obraji și trecea mai departe, ca și cum n-ar fi atins-o nimic din vorbele mele. Ești țicnit, zicea Nineta, dacă tu ai nume ciudat, ai botezat-o și pe fiica mea tot aiurit? Lizei îi plăcea însă la nebunie și era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
aceea care a avut ca vedetă cuvântul ibovnică. O ninetistă vorbea cu atâta patos despre ibovnica soțului ei, încât am avut certitudinea că este vorba despre o sfântă aflată în mare suferință. Ninetista povestea calm și-i curgeau lacrimile pe obraji, de-atâta durere. Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se complicau și mai mult. Vorbea despre el ca și cum ar fi fost un sfânt ademenit în chinurile iadului. Atunci nu mai pricepeam nimic. De ce să fie pedepsit astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre o zgripțuroaică, despre talpa iadului, despre... Ninetista, posesoare de soț sfânt apărător de ibovnică, rămânea însă la punctul ei de vedere. Era tot calmă, cu obrajii la fel de inundați de lacrimi cuminți și implora niște sfinți despre care nu mai auzisem, ca să potolească nu știu ce spirite rele. Cea mai înțeleaptă mi s-a părut a fi Nineta, care zicea că a cunoscut două ibovnice care-l avuseseră ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
etajul întâi, care mă făcuse, la bis, să cedez insistențelor de a cânta din nou, a fost premiat, pentru că-mi încurajase, în felul lui, evoluția artistică. El mi-a comunicat mult mai târziu această bucurie. Era puțin vânăt la un obraz, trăgea greu după el un picior, pentru că, așa mi-a mărturisit, avusese un mic accident de muncă și povestea asta, care l-a ținut puțin deoparte de familie, l-a împiedicat să-mi comunice imediat bucuria succesului său de cultivator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
că nu mai salutase pe niciun elev. Mi-a strâns mâna, în fața frontului clasei, cu o prietenie atât de profundă, încât, sincer să fiu, din cauza emoției pozitive, unele lichide din instalațiile corpului meu, precum sângele, au început să urce în obraji, iar altele, mai prietene cu principiile legii gravitației, au coborât încet, dar sigur, către o zonă de evacuare pe care, educat cum sunt, nu o pot numi, pentru că abia de câteva zile auzisem că se numește și altfel decât puță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cugete la vânarea de vânt, la deșertăciunea deșertăciunilor... Altfel, Z, toate-s vechi și nouă toate. A. 19 Pentru că, inexplicabil, nea Onuț nu fusese la aniversarea mea ultimă, dar și din cauza faptului că nu-și mai arătase în ultima vreme obrazul, tata, crezând că vecinul este din nou musafirul prietenilor lui buni, și-a intrat în rol, și a purces, cu cheia de rezervă pe care o avea, către apartamentul acestuia, pentru a uda florile și a împrospăta aerul. Surpriză: nea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
o zi, pașii m-au purtat spre micul port, așa cum îl poartă pe El-Zorab atunci când sunt plecată pentru mai mult timp din Little Cayman. M-am trezit și eu scrutând orizonturile mării, ca și cum aș aștepta pe cineva. Am găsit pe obraz o lacrimă care parcă nu era a mea. Nu știu cum de răsărise acolo. Poate răsărise din speranța Marelui Bronz, din chemările lui Milică... Frații Grimm și capela erau două lumi diferite, care se căutau din ochi, ca să se cunoască mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

geam deschis. — Te simți bine? Ea spuse, cu ochii pe jumătate Închiși: E ceva mai bine așa. Cel puțin nu mai e curent. Acum mi-e destul de cald. Uite. Ea ridică mâna. El i-o luă, și-o puse pe obraz și fu surprins de fierbințeala ei. Uite cum facem, spuse el. Du-te Înapoi În compartimentul tău, iar eu voi Încerca să găsesc puțin coniac pentru tine. Ești bolnavă. — N-am nimic. Doar că mi se face iarăși frig, explică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
trenului nu erau Încă destul de regulate ca să nu se distingă de liniște. Între Herbesthal și Köln erau multe tunele și În fiecare huruitul expresului se amplifica. Myatt dormi agitat, iar pufăitul aburului slobozit În jeturi și curentul ce-i bătea obrazul Își aduseră contribuția la ceea ce visă. Culoarul deveni lunga și dreapta Spaniards Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau amândoi la fețele fetelor care se plimba câte două de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
peste ușile deschise râzând și fumând. Pe partea opusă a străzii, un bărbat singur Într-o mașină cu două locuri pândea răbdător. Myatt era iritat de gusturile incapabile de compromis ale lui Isaacs. Era frig În Bentley, simțea curentul pe obraz și, când o văzu pe Coral Musker trecând pe lângă el, sări brusc din mașină și-i oferi o țigară și după aceea un pahar și după aceea o plimbare cu mașina. Iată era avantajul cu fetele acestea, se gândi Myatt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o ignoră. Janet Pardoe se trezi martora unuia din ritualurile obișnuite din cariera jurnalistică a lui Mabel Warren: dispariția imediată a beției. Întâi o mână aranjă părul, apoi o batistă muiată În pudră - compromisul ei cu feminitatea - ascunse roșeața din obraji și de pe pleoape. În tot acest interval Își focaliza privirile, folosindu-se de orice-i cădea sub ochi: ceștile, chelnerul, paharele și tot așa, până la oglinzile mai Îndepărtate și propria reflexie, ca un fel de tabelă alfabetică de oculist. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
care sări din mașină ca o minge de cauciuc și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
distanță de câțiva metri, o foaie de sticlă, liniile desenate de gheață și aburul propriilor respirații. Dr. Czinner Îi putea număra ridurile feței, putea spune ce culoare au ochii lui și-i examina cu scurt interes profesional o inflamație de pe obraz. Dar de fiecare dată țăranii erau mânați Înapoi de cei doi soldați, care-i loveau cu paturile armelor. Țăranii dădură Înapoi și trecură iar dincolo de linii, dar reveniră fără veste, Încăpățânați, stupizi și incorigibili. În sala de așteptare tăcere dura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spuse Savory. Poate că știe el cât va dura... Prima zăpadă Începu să cadă. — Dacă acceptați să fiți invitata mea, spuse Myatt, domnișoară... — Numele meu este Janet Pardoe, spuse ea și-și trase haina de blană În sus, peste urechi. Obrajii Îi luciră acolo unde-i atinsese zăpada și Myatt putu să deslușească prin blană curba trupului ei ascuns și să-l compare cu acela nud și subțiratic al lui Coral. Va trebui s-o iau și pe Coral, se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul Într-o poziție mai confortabilă, dar Czinner și-l mișcă din nou, Întorcându-l fără Încetare și murmurând ritmic, În timp ce lacrimile i se scurgeau În jos pe obraji și de acolo ajungeau În mustăți. Ea renunță la orice tentativă de a-l mai ajuta și Încercă să se refugieze În trecut, fugind din fața propriilor temeri, astfel Încât dacă și-ar fi putut gândurile unul altuia, hala s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aici. Mă duc eu oriunde la el. Aici nu-i acasă, spuse ea cu un mic gest de Întărire și scăpă jos un ac și doi nasturi de sidef. — Cu asta sunt de acord, remarcă domnul Stein și-și dezumflă obrajii. Nu Înțeleg ce vede soțul tău În toate chestiile astea de inox. Mie mi-ajunge să am câteva piese bune din mahon și două fotolii În care omul să poată trage un pui de somn. — Oh, dar soțul meu are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892

și mă învinuie în față. 9. Mă sfîșie și mă urmărește în mînia Lui, scrîșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. 10. Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine. 11. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți și mă aruncă în mîinile celor răi. 12. Eram liniștit, și m-a scuturat, m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit; a tras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859

ai să spui, sfințite? ― O fi cum spui tu dar trebuie să așteptăm până ce Miron Barnovschi Moghila voievod va întări dreptul acestei mănăstiri de a stăpâni iazul. ― Și când o face, părinte? ― La 18 mai 1627. Odată cu aceste cuvinte, peste obrazul bătrânului a trecut ca o adiere umbra trudei. Și-a plecat fruntea pentru scurtă vreme și, când a ridicând-o, i-am citit în privire: “Fie-ți milă de un bătrân neputincios! Lasă-l să se hodinească și după aceea

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
pot spune așa - din fiecare seară. A doua zi, în zori, toate s-au petrecut după tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
fi împreună!!! Să trăiască și să ne bucure cu bucuria și fericirea lor. Să aveți grijă unul de celălalt, copii, și să nu ne uitați. Când a rostit cuvintele - “să nu ne uitați” - bătrânul a privit la Sevastița, pe purpura obrazului căreia lacrimile își făceau deja drum. Mi s-a părut chiar că bătrânul o ținea de mână... Tot ce a urmat s-a petrecut sub vraja fericirii. Văpaia din ochii Zânei rămânea uneori uitată asupra mea. Îi răspundeam cu aceeași

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932

de mascați. Fostul proprietar n-a voit să i-o plătească. și-a plătit-o singur.Pe foștii mascați și i-a transformat în batiguarzi. Căci, în aceste zile, cu o mână ți-o speli pe cealaltă și cu ambele - obrazul. Da. Dragii mei. Afrodita este, acum, soția sa adorată.și duce o viață de rai. Bravo ei! Inima doamnei Rița Fermecătorul birou al vestitei doamne Rița are formă de inimă. Făcut de material scump, care strălucește uimitor, din oricare parte

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
privirea ațintită spre arma de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din strânsoarea lor.și distrugerea feței cu unghiile

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
respectivă. L-a scos la lumină chiar ea. În urma unei întâlniri accidentale, ieșirea într-un cinematograf, unde rulase un film de dragoste. Film din care nu au înțeles mare lucru, în special, din cauză că băiatul, care mai mult a mângâiat țațele, obrajii, pieptul și părul fetei, decât a văzut ce se perinda pe ecranul cinematografului LA DOAMNA DIN COLȚUL STRĂZII. Cum zic, nimeriseră întâmplător, unul lângă altul, doar cu câteva minute înainte de a fi început filmul.Avuseseră timp doar să se privească

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]