13,244 matches
-
folosință o mică rafinărie de petrol, proprietatea unui cetățean numit Kraft. Doi ani mai tarziu este deschisă Gară Siret. În 1905 este construit un edificiu în care a funcționat Judecătoria Siret. Clădirea există și în prezent, în ea funcționând Spitalul Orășenesc Siret. În 1907 este dată în folosință uzina de apă. În 1908 este ridicată o clădire în care a funcționat prefectura. Clădirea există și astăzi, ea adăpostind Spitalul de Psihiatrie Siret. În același an, în oraș este deschisă Biserică Greco-Catolica
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
Situația economică a Șiretului este din nou una deosebit de precară. O secție a fabricii se vinde, dar sunt angajate în jur de 20 de persoane. Din investitorii străini au mai rămas doar trei. În prezent, în Siret mai funcționează Spitalul orășenesc, Spitalul de psihiatrie cronici și Azilul de bătrâni, Școala generală, Colegiul Tehnic „Lațcu Vodă”, Poliția orașului, Punctul de trecere vamal, Pompierii, Consiliul și câteva magazine. În 2009 se redeschide fabrică de prelucrare a lemnului Sweedwood și personalul este astfel reangajat
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
cunoscută apartenența confesională. Zona de circulație rutieră este formată din DN74 - Alba Iulia - Abrud - Brad, DN74A Abrud - Câmpeni, DJ742 Abrud - Corna, DC116 Abrud - Soharu. Există legături rutiere operaționale cu orașele: Alba Iulia, Deva, Brad, Oradea, Câmpeni, Turda, Cluj. Lungimea străzilor orășenești este de 56 km din care 18 km sunt modernizați. Linia ferată îngustă Abrud - Turda (Mocănița) are punct final localitatea Abrud; aici există o gară. Gara este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba, elaborată de Ministerul Culturii si
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
era navigabilă până la cetate. În secolul al XI-lea Bruxelles era un târg, situându-se pe drumul comercial de la Bruges la Köln. În secolul al XII-lea, contele de Bruxelles devine duce al Brabantului. În 1229, Bruxelles a primit drepturi orășenești de la Henric I de Brabant. Orașul a dobândit și dreptul de a avea conducere proprie, iar industria țesutului a devenit importantă. Către sfârșitul dominației austriece, s-au stabilit la Bruxelles mai multe familii din nobilime. Sub regimul francez rolul de
Bruxelles () [Corola-website/Science/297192_a_298521]
-
persoane. În comparație cu anul 1989 numărul locuitorilor din Copșa Mică a scăzut cu aproximativ un sfert. Sporul natural negativ depășește media pe județ. Referitor la infrastructură, evoluția principalilor indicatori pe ansamblu prezintă o ușoară creștere în perioada 1989-1999. Astfel, lungimea străzilor orășenești în anul 1989 a fost de 17 km, crescând cu 1 km în anul 1999. Se remarcă o creștere cu doar 4 km în 1999 față de 1989, a lungimii străzilor modernizate. Lungimea simplă a rețelei de distribuție a apei potabile
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
informatică, foto, sport, protecția mediului, teatru, ziaristică), o școală profesională, o școală complementară și o școală tehnică de maiștrii (505 elevi). Sistemele de învățământ sunt accesibile în limba română. Oferta de carte este bine reprezentată, în oraș existând o bibliotecă orășenească (474 cititori), 2 biblioteci în școlile generale. Cele trei biblioteci conțin 23 600 volume, iar biblioteca de la Casa de Cultură conține 15 300 volume. Orașul a avut reputația de cel mai poluat oraș din Europa până la accidentul nuclear de la Cernobâl
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
sârbo-română. Cu toate acestea, datele pentru 2006, desi disponibile doar pentru 32 de municipalități din Voivodina, arată o creștere a eliberării de extrase plurilingve: în Vârșeț s-au eliberat 112, în Kovăcița 28, iar în Zrenianin 2. Organizația neguvernamentala "Parlamentul orășenesc orașul „liber” Vârșeț" a inițiat un proiect în sprijinul uzului public al limbii române că limba oficială. Campania este susținută în cadrul programului „Drepturile minorităților în practică în Europa de sud-est” pe care-l desfășoară împreună Fundația Regele Baudouin, Fondul Pentru
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
de mănăstire și de fabrica de bere. În oraș mai funcționează Casa de Cultură “Victor Vasilescu” cu o capacitate de 200 de locuri (unde în trecut a existat și un cinematograf), Grupul Școlar “Tomșa Vodă” (fostul Liceu Teoretic Solca), biblioteca orășenească “Ilie E. Torouțiu” cu peste 25.000 de volume, Ocolul Silvic Solca, dispensarul medical urban și dispensarul veterinar, o unitate de pompieri (ISU Solca), poliția orășenească, oficiul poștal, stadionul “23 August”, o grădiniță, o fabrică de pâine, mici unități economice
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
a existat și un cinematograf), Grupul Școlar “Tomșa Vodă” (fostul Liceu Teoretic Solca), biblioteca orășenească “Ilie E. Torouțiu” cu peste 25.000 de volume, Ocolul Silvic Solca, dispensarul medical urban și dispensarul veterinar, o unitate de pompieri (ISU Solca), poliția orășenească, oficiul poștal, stadionul “23 August”, o grădiniță, o fabrică de pâine, mici unități economice și comerciale. Orașul este dispus în funcție de cele două căi rutiere principale care îl străbat: strada Republicii, de la intrarea dinspre Cacica în sudul orașului până în centru; strada
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Stavropol din sudul Rusiei. După ce a absolvit cursurile universitare, Gorbaciov a intrat în munca de partid. După absolvire, a lucrat o scurtă perioadă de timp în procuratură, după care s-a transferat în Komsomol. A fost prim secretar al organizației orășenești Stavropol din septembrie 1956, după care a fost mutat la comitetul regional al Komsomolului, unde a lucrat ca adjunct al primului secretar din aprilie 1958 și ca prim-secretar din martie 1961. Pe 6 ianuarie 1957 avea să se nască
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
de aservire a țărănimii, a creșterii puterii principilor, a instituirii ordinelor cavalerești, a sporului demografic, precum și a unor factori naturali: inundații, secetă, foamete, molime etc. Anarhia politică aducea prejudicii atât economiei domeniale, pe cale de a se dezvolta, cât și celei orășenești. Canalizarea spiritului războinic al cavalerilor în afara Europei, apărea tuturor o soluție fericită. La ideea de cruciadă au aderat repede și orășenii, care întrezăreau posibilitatea unor noi piețe de desfacere și aprovizionare. Participarea masivă a țărănimii la cruciade se explică, pe
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
și elegantul stil curtenesc al goticului. Subiectul predominant era Madona, curbată în formă de S și în veșminte largi. Pe lângă obișnuitele lucrări religioase, erau împodobite tot mai multe manuscrise laice, activitate realizată nu numai în mănăstiri, ci și în ateliere orășenești. Frații Limburg au ilustrat o carte de rugăciune pentru Ducele de Berry. Miniaturile din lucrarea Tres Riches Heures du Duc de Berry denotă plăcerea de a povesti, încântarea de a înfățișa frumusețea naturii și satisfacția de a nota detalii precise
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
de săruri. Orașul este traversat și de alte râulețe: de exemplu pârâul Flămânda (afluent al Răutului) din nordul cartierului Slobozia; în zona de est a orașului se găsesc doi afluenți mici ai Răuțelului. Cele mai mari bazine acvatice sunt: Lacul orășenesc, Lacul Tineretului (Komsomolist), Lacul societății vânătorilor și pescarilor (Chirpicinoe) și Canalul de canotaj, cu suprafața totală de circa 200.000 m și cu un volum de 2,9 mln m. În nordul cartierului Jubiliar și estul cartierului Bălții Noi se
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
ha, în total 761 ha sau 9,7%. Răspândirea mică a pădurilor se datorează utilizării terenurilor în fondul construcțiilor. Suprafața pădurilor se micșorează în fiecare an din cauza defrișărilor ilicite. Elementele principale ale sistemului urban de spații verzi publice sunt parcurile orășeneștii: Parcul central, parcul „Victoria”, parcul pentru copii „Andrieș”, bulevardul Independenței. În același sistem se includ teritoriile înverzite ale formațiunilor și grupurilor locative. Zonele împădurite sunt amplasate la periferia orașului: Fâșia Silvică de Stat (FSS) „Pepenier” - în partea de nord, FSS
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
adecvat cu imobilele cu apartamente de 5-9 etaje din centrul orașului. Astfel, a început înlocuirea arhitecturii românești cu cea sovietică. Aproape tot centrul urban a fost reconstruit și s-au ridicat clădiri importante din punct de vedere urban: sediul Sovietului orășenesc de deputați (în prezent Primăria municipală), Școala nr. 6, imobile de locuințe cu 3 etaje de-a lungul străzilor Independenței Ștefan cel Mare), cu compoziția fațadelor după schema obișnuită pentru empirul sovietic. În perioada sovietică s-au construit case blocuri
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
al raionului cu același nume. În anul 1954, stația căii ferate s-a contopit cu cătunul ce se afla la o depărtare de 1,5 km de sud-estul stației cu un nume identic, formând astfel o unică localitate de tip orășenesc - Drochia. Localitatea devine centru industrial odată cu construcția unei fabrici mari de zahăr, începută în 1954 și finisată în 1957. În jurul acestei fabrici se dezvoltă un orășel muncitoresc cu școală, casă de cultură, grădiniță de copii etc. Mai târziu în localitate
Drochia () [Corola-website/Science/297483_a_298812]
-
136 ha, inclusiv 1.577 ha livezi și 474 ha viță de vie. În raion fucționează Hidrocentrala Dubăsari, 10 întreprinderi în domeniul construcțiilor, 2 întreprinderi în domeniul industriei ușoare și Uzina Mecanică Dubăsari. În raion funcționează 2 case de cultură orășenești și 9 sătești, 8 cluburi, 19 biblioteci (5 orășenești și 14 sătești), un muzeu de istorie locala, școala muzicală pentru copii si o școala de arte, ce are filiale și în satele Doibani, Coivova, Garmațcoe. În sistemul de sănătate funcționează
Raionul Dubăsari (Transnistria) () [Corola-website/Science/297496_a_298825]
-
ha viță de vie. În raion fucționează Hidrocentrala Dubăsari, 10 întreprinderi în domeniul construcțiilor, 2 întreprinderi în domeniul industriei ușoare și Uzina Mecanică Dubăsari. În raion funcționează 2 case de cultură orășenești și 9 sătești, 8 cluburi, 19 biblioteci (5 orășenești și 14 sătești), un muzeu de istorie locala, școala muzicală pentru copii si o școala de arte, ce are filiale și în satele Doibani, Coivova, Garmațcoe. În sistemul de sănătate funcționează Spitalul Central Raional, Policlinica Raională, Policlinica Stomatologică, Centru de
Raionul Dubăsari (Transnistria) () [Corola-website/Science/297496_a_298825]
-
mai mare cultură preistorica europeană. Locația a fost descoperită de greci, celții l-au construit și numit "Orașul Alb" (nume pe care, tradus în sârbă, încă îl poartă, incepand cu anul 878 d.Hr.), iar românii i-au acordat drepturi orășenești, înainte să fie populat complet de "sârbii albi". Orașul a fost câmpul de luptă a peste 115 conflicte internaționale și a fost dărâmat de 44 de ori încă din perioada antică de numeroasele armate orientale și occidentale. În perioada medievală
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
traficul autobuzelor la nivelul orașului. În anul 2010 au fost achiziționate 26 de troleibuze Neoplan N6121 din orașul elvețian Lausanne. Ploieștiul a dezvoltat istoric o rețea stradală în marea majoritate pe o structură radială, cu tranzitarea zonei centrale. Lungimea străzilor orășenești este de 324 km, din care modernizate 241 km. Transportul public urban este asigurat prin 38 de linii din care 256 autobuze, 36 tramvaie și 25 troleibuze. Spre teritoriul periurban și restul județului și al țării, transportul rutier se realizează
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
astăzi corespunde cu "Tarraconensis". Deși este posibil că, pe timpul stăpânirii romane, teritoriul Madridului nu era ocupat decât de așezări rurale, profitând de situația sa ca nod de comunicație și de bogăția resurselor, există totuși dovezi care sugerează existența unei așezări orășenești, în jurul drumului Segoviei și țărmului râului Manzanares. De curând s-a descoperit o bazilică din era vizigotă, în preajma bisericii Santa Maria de la Almudena. Ideea existenței unei populații sedentare în Madrid este sprijinită de cele două necropole vizigote din vechea colonie
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
un gen aparte — "Delichon". Denumirea acestuia reprezintă o anagramă a cuvântului grecesc „χελιδών” (se citește "„helidon”"), care se traduce ca „rândunică”. Denumirea speciei "urbicum" ("urbica" până în 2004, când a fost schimbată conform regulilor gramaticale ale limbii latine) se traduce ca „orășenesc”. Tradusă literalmente, denumirea păsării ar suna ca „rândunică orășenească”. În limba română această sintagmă a fost înlocuită de cuvântul „lăstun”, împrumutat din slovenă, iar pentru a evita confuzia cu lăstunul-de-apă, a fost numit „lăstun de casă” (sau „lăstun de fereastră
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
a cuvântului grecesc „χελιδών” (se citește "„helidon”"), care se traduce ca „rândunică”. Denumirea speciei "urbicum" ("urbica" până în 2004, când a fost schimbată conform regulilor gramaticale ale limbii latine) se traduce ca „orășenesc”. Tradusă literalmente, denumirea păsării ar suna ca „rândunică orășenească”. În limba română această sintagmă a fost înlocuită de cuvântul „lăstun”, împrumutat din slovenă, iar pentru a evita confuzia cu lăstunul-de-apă, a fost numit „lăstun de casă” (sau „lăstun de fereastră”). Genul "Delichon", cuprinzând trei specii, era inițial inclus în
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
1341). Peste un timp oarecare, conflictul dintre cele două grupări de la curte s-a transformat într-un război, care, potrivit unei opinii răspândite printre istoricii de mai târziu, avea un accentuat caracter de clasă. De partea Paleologului erau funcționarii, nobilimea orășenească, cercurile comerciale și meșteșugărești; Cantacuzino era sprijinit de marii latifundiari. Deoarece însuși Ioan VI Cantacuzino era isihast, situația a fost agravată și de lupta care izbucnise din nou în sânul bisericii. Isihaștii erau călugări care duceau o viață eremitică riguroasă
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
au avut de gând să-i facă pe plac lui Dumnezeu și să-i hrănească pe cei săraci... Iar dacă, din aceste venituri, îi vom înarma pe oștenii care se duc să moară pentru aceste lucruri sfinte, legi și ziduri (orășenești), oare nu e mai bine așa, decât dacă monahii și preoții le-ar irosi în zadar?... La început, zguduiți de ura generală, Cantacuzino și adepții săi au încercat să se pună de acord asupra păcii. Ioan VI se comporta extrem de
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]