KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...521 522 523 ...574 >

14,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

în buzunar și apucă plicul cu mâna acoperită cu mănușa groasă. Am fost îngrozit să văd cum, privindu-mă la rândul ei, un mic zâmbet de recunoaștere - nu, nu zâmbet, mai degrabă rânjet - îi face colțurile gurii să tresară un pic. Trebuia să fac față faptului neplăcut că preferința mea pentru Stacey, atunci când alegeam casa de marcat la multe dintre vizitele mele recente la magazin, fusese observată chiar și de Brenda cea cu înfățișare ternă. —A, da, mi-a zis. Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
n-are legătură cu el. Domnu’ Chipstead a fost o dată managerul lunii. Arăta trăsnet în Sava News - are niște poze superbe. Păru’ îi era cam scurt, pe bune; se tunsese special și mie-mi place când i se-ncrețește un pic peste guler. Da’ avea așa un zâmbet frumos. Scria „Warren Chipstead conduce un magazin însuflețit în inima Londrei, pe Victoria Street. Popular printre angajații săi și apreciat de clienții din zonă, Warren inițiază regulat programe de strângere de fonduri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
în ochii lui și-n felul-n care-i tremură mâinile când pune chestii pe bandă, da’ nu poate. Acuma chiar aș râde dac-ar mai aduce vorba de chestiile alea cupug de care vorbea, doar ca să se relaxeze un pic, da’ nu face-așa ceva. —Bună dimineața, mi-a zis, scoțându-și lucrurile din coș. Și totuși nu se uita la mine niciodată, ci doar în jos la mâncare. Am așteptat să mai spună ceva - eram sigură c-o să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
lui David, prefăcându-mă că totul e normal. Am sunat să anunț că sunt bolnav și că trebuie să-mi iau câteva zile libere- știu că fac asta prea des, dar pur și simplu nu-mi pasă. Am pierdut un pic vremea pe la magazin, apoi am stat ca de obicei în parc și m-am gândit la toate. Acum știu ce am de făcut. Sunt doar o povară acasă, de asta sunt sigur: o să fie cu toții bine și fără mine - o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Ben, iar eu am fost ușurată să văd că nu eram singura șocată. — Mda - n-aveam de gând să-ți zic până nu vorbeam mai mult cu mama despre asta sau măcar până nu-i zic lui tata. Părea un pic neloial, cumva, pentru că nu sunt sigură că ar vrea să știm. Dar dacă mă-mpinge când trece pe lângă mine și țipă așa la mine - ce crede el? E ca-ntr-o telenovelă proastă, trântitul ăsta de uși și mama care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
peste drum, din fericire fără să se uite spre mine când a verificat traficul din ambele direcții. A dispărut din raza mea vizuală, dar îi auzeam pașii îndepărtându-se de mine pe partea mea de stradă. M-am relaxat un pic și m-am aplecat în față să privesc afară din gang ca să văd încotro se îndrepta: fără Chipstead în drum, aveam să mă simt mai ușurat așteptând-o pe Stacey. Când capul mi-a ieșit din cadrul sigur al ascunzătorii mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
curiozității evidente a lui Chipstead, a funcționat în ambele părți. El a început să se miște în josul străzii, răspunzându-mi util la salut cu un „Noapte bună, domnule Thornton“ între timp. Am văzut cum expresia lui Stacey se relaxează un pic, producându-mi o mică înțepătură de gelozie când a trecut de la un regret evident pentru plecarea acestuia spre ceea ce avea să facă în continuare. Tot nu se mișcase și am putut să mă uit mai bine la ea în vreme ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
strigat. Nu înțeleg de ce ai avut impresia că ai dreptul să iei asupra ta sarcina de a-i spune lui Ben despre umilirea și degradarea mea fără să mă fi consultat. Pot să-ți cer cel puțin să ai un pic de respect pentru... pentru... și nu am mai continuat, ci am izbucnit în clipa aceea în scâncete deznădăjduite. Nu te-a părăsit doar pe tine, mamă, dacă vrei să fii egoistă pe tema asta. Are și doi copii, poate îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
dacă vine p-aici vreo fufă care-și caută un desert pentru ceai și mă vede pe mine lângă budincile congelate, o să cadă pe gânduri, nu? Așa că tac din gură la faza asta, da’ dacă pot s-o tai un pic mai repede câteodată o fac. Iar mi se prinsese haina-n ușă, iar drăguțu’ de Warren se uita cum încerc să fac să pară că mi-am prins gaica, așa cum poate păți oricine și nu că mi se blocase burtica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că-s proastă, iar tipu’ i-a strigat noapte bună- ba chiar i-a zis pe numele mic, așa că poate se cunoșteau sau ceva - și dup-aia Warren i-a zis și el noapte bună și m-am simțit un pic mai bine. Moșu’ a zis: „Lasă-mă să te ajut“ sau așa ceva și m-a luat de mână și a-mpins cumva pe jumate cealaltă ușă și-a ținut-o pân-am ieșit. Trebe să-i zic mâine lu’ Denisha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
adevăratelea să-mi fie bine. —Mersi, am zis. Și acuma nu-mi mai era deloc frică, naiba știe de ce. Era ceva în felu-n care se uita la mine care mă făcea să mă simt în siguranță și se trăsese un pic în spate și se uita la mine - oh, nuș’, e greu de zis, da’ ca și cum... ca și cum era mândru de mine, e cea mai apropiată chestie. Ca atunci când mi-am luat NVCQ și mama a deschis plicu’ în care era certificatu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și tipu’. Nu sinistru, nu cu ochi din ăia holbați oribil pe care-i au ciudații când se uită la mine, parc-ar vrea să mă lingă sau așa ceva. —Să te conduc spre casă, Stacey? Asta m-a neliniștit un pic, aveam instrucțiuni așa stricte să „nu fraternizăm cu clienții“ sau cum zicea doamna P, și-auzisem atâtea povești de groază că nu puteam să nu mă-ntreb ce vrea. Am avut rapid un vis cu ochii deschiși despre cum încercase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
cu Warren suntem prieteni vechi, să știi, și-aflasem c-ai fost bolnavă - oh, apropo, ai primit felicitarea mea? - și m-am gândit c-ar fi o surpriză plăcută pentru tine dacă te-aș duce până acasă. Se bâlbâia un pic acum - mergea un pic cam prea repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
vechi, să știi, și-aflasem c-ai fost bolnavă - oh, apropo, ai primit felicitarea mea? - și m-am gândit c-ar fi o surpriză plăcută pentru tine dacă te-aș duce până acasă. Se bâlbâia un pic acum - mergea un pic cam prea repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc, să nu mai intre vântu’ înghețat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
primit felicitarea mea? - și m-am gândit c-ar fi o surpriză plăcută pentru tine dacă te-aș duce până acasă. Se bâlbâia un pic acum - mergea un pic cam prea repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc, să nu mai intre vântu’ înghețat. Burnița un pic și m-am gândit că am ghinion c-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc, să nu mai intre vântu’ înghețat. Burnița un pic și m-am gândit că am ghinion c-o să-nceapă imediat să plouă, până să ies din metrou pe partea cealaltă avea să plouă cu găleata și gândul la călătorie era de-a dreptul deprimant oricum. Chiar și după ce cobor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
din mine zicea: „Dă-i drumu’, fată - dă-i drumu’. Fă o tură caldă și confortabilă în mașina lui, și dacă te violează și te taie-n bucățele și le fierbe pentru cină, vezi atunci ce faci“. Am chicotit un pic când m-am gândit așa, fiindcă suna amuzant și el mi-a zâmbit. Părea din nou blând și dintr-odată m-am hotărât să mă duc. Mda, ok, am zis. Mersi. Hai să mergem cu mașina ta. Charlie M ă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
să-ți spun că nu voi face niciodată ceva care nu-ți place sau care te face nefericită, sau te jenează, sau te întristează, sau - asta e o situație foarte ciudată și va trebui să mă ierți dacă par un pic dubios, dar cam bâjbâi în întuneric aici. Am privit rapid la fața ei încă temătoare și am știut că trebuie să continui să vorbesc dacă vreau să mă salvez. Nu voisem să spun altceva decât lucruri plăcute pe drumul spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
care se presupune că-i invadează dormitorul o dată pe an e inventat. Chiar dacă nu a fost la fel de incitant, a continuat să fie amuzant vreme de câțiva ani, desigur: mi-e greu să-mi amintesc acum, când totul a devenit un pic obligatoriu. Probabil cam pe când mi-am dat seama c-aș prefera să fiu în oraș cu prietenii decât să fac chestii cu ai mei. Dar anul ăsta ia premiul - dacă până acum credeam că mă prefac că mă simt bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ei fără tata și că, oricum, nu-l lăsa să se-ntoarcă, astfel că eram sigur c-avea să spună ceva, dar n-a zis. Doar am ascultat-o amândoi pe mama și am clătinat din cap, am bombănit un pic și am încercat să-i arătăm un pic de sprijin. Dar în realitate e tare al dracu’; n-am mai văzut-o niciodată așa, pare mereu atât de tristă - aș vrea s-o pot ajuta, dar îmi dau seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
lăsa să se-ntoarcă, astfel că eram sigur c-avea să spună ceva, dar n-a zis. Doar am ascultat-o amândoi pe mama și am clătinat din cap, am bombănit un pic și am încercat să-i arătăm un pic de sprijin. Dar în realitate e tare al dracu’; n-am mai văzut-o niciodată așa, pare mereu atât de tristă - aș vrea s-o pot ajuta, dar îmi dau seama că nu de mine și de Sal are ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
câteva săptămâni; eu și mama zicem mereu că parc-ar fi fost aici dintotdeauna, serios. Acuma râd când mă gândesc la prima zi-n care m-a adus acasă cu mașina de la muncă: părea așa - nuș’ - cam tăcut și un pic șters. Acuma e cel mai plin de viață dintre noi trei. Mama zice că dacă nu i-ar fi plăcut de mine s-ar da ea la el. Tre’ să am grijă cu asta, trebe, că nu poți avea încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
prea e practic, Judy, în momentul ăsta, nu? Aveam impresia că e destul de evident. Oh, am înțeles, e vorba de aspectul practic. Te rog să mă ierți - vezi tu, se poate să fie evident pentru tine, dar noi suntem un pic în ceață aici. Noi credeam că locuiești aici - de fapt, că ești soț și tată, dar, cum spuneai și tu, e clar că va trebui să mă suporți, dat fiind că e evident c-am înțeles pe dos -, dar, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
bine? Își sufla nasul într-un șervețel pe care îl scosese de undeva din jurul persoanei sale, dar nu-mi răspunse. — Scuză-mă, am continuat eu pe un ton practic vesel, nu vreau să te turtesc - poți să te dai un pic la o parte cât las eu astea pe pat? Și stai pe șosete. N-am așteptat să-mi răspundă, ci am aruncat costumele pe cuvertura albă de pat și m-am dus la rafturi să caut cămăși, de unde am ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
fața dormitorului. Trebuia să mă abțin să nu fluier - mă cuprinsese un optimism surescitat; un sentiment extraordinar cum că avea să se întâmple ceva minunat. Am deschis cufărul și, cu vreo două drumuri, am transferat în el hainele, țâțâind un pic la mine și la propria-mi prostie de a nu fi pus cărțile și celelalte obiecte grele și dure de la început la fundul lui. Nu conta: costumele și cămășile strivite se puteau rezolva destul de ușor. Când am închis cufărul pregătit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]