14,128 matches
-
două condiții a căror miză este legitimarea externă a convingerilor subiectului epistemic - o persoană S știe că p dacă și numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (1) p este adevărat; Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite, atunci S știe că propoziția p este adevărată în virtutea relației sale epistemice cu faptele lumii externe - convingerea lui S că p “urmează adevărul” (“tracks the truth”) faptelor externe. Relația subiectului epistemic cu lumea externă, funcționează ca un mecanism de producere a unor convingeri adevărate care
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
din filozofia științei este ""lipsa evidențelor nu este evidență a lipsei"": Neavând evidențe pentru ceva, nu este dovadă că acel ceva nu este sau nu poate fi adevărat. Similar, doar pentru simplul fapt ca nu se au evidențe pentru o propoziție, nu este dovadă că o propoziție alternativă este adevărată - este pur și simplu vorba de lipsă de evidențe și nimic mai mult. Asta totuși nu este echivalent cu a argumenta împotriva a ceva care prin natura sa nu poate fi
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
nu este evidență a lipsei"": Neavând evidențe pentru ceva, nu este dovadă că acel ceva nu este sau nu poate fi adevărat. Similar, doar pentru simplul fapt ca nu se au evidențe pentru o propoziție, nu este dovadă că o propoziție alternativă este adevărată - este pur și simplu vorba de lipsă de evidențe și nimic mai mult. Asta totuși nu este echivalent cu a argumenta împotriva a ceva care prin natura sa nu poate fi "niciodată" demonstrat. Două versiuni foarte comune
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
poate fi "niciodată" demonstrat. Două versiuni foarte comune ale acestei erori logice sunt: Un argument din incredulitate personală este similar cu argumentul ignoranței doar dacă persoana care face afirmația are numai credința sa personală ca "evidență" pentru a demonstra imposibilitatea propoziției atacate (de fapt persoana respectivă nu oferă nici un fel de evidențe care să-i susțină opinia contrară) Destul de de frecvent, argumentul din incredulitate personală este folosit în combinație cu unele evidențe în tentativa de a dirija opinia către o concluzie
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
ad ignorantiam este stabilirea sarcinii dovezii. Aceasta este discutat mai în amănunt în secțiunea Legislație a acestei pagini. Este importat totuși de realizat că stabilirea sarcinii dovezii este esențială și în alte arii. Sistemele logice se construiesc pe baza presupozițiilor (propoziții axiomatice, vezi axiomă). Aceste presupoziții nu sunt demonstrabile dar sunt considerate ca fiind adevărate. Folosirea inductivă se referă la extensia argumentului pentru a susține o generalizare mai amplă, un principiu, o teorie științifică sau o lege universală. Multe din aceste
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
concluzie imposibilă (absurdă), de aceea X trebuie să fie falsă". În reductio ad absurdum este necesar să se arate că acceptand X va duce la o contradicție (ca cea in care "non X" sau "Y și non Y" pentru o propoziție Y). În argumentul ignoranței, vorbitorul afirmă "X implică non Y", unde Y este crezut, dar nu poate fi demonstrat, a fi adevărat, mai degrabă decât ceva care este demonstrabil contradictoriu. Argumentul lui Copi se refera la condiția Y, în acest
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
Y", unde Y este crezut, dar nu poate fi demonstrat, a fi adevărat, mai degrabă decât ceva care este demonstrabil contradictoriu. Argumentul lui Copi se refera la condiția Y, în acest caz în care "X implică non Y" pentru anumite propoziții Y, trebuie dată o anumită greutate pentru probabilitatea că vorbitorul a evaluat corect Y. De exemplu, dacă propoziția X este "Acest om a fost împușcat", iar propoziția Y este "Nu s-a gasit niciun glonț", atunci pregătirea vorbitorului care pune
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
este demonstrabil contradictoriu. Argumentul lui Copi se refera la condiția Y, în acest caz în care "X implică non Y" pentru anumite propoziții Y, trebuie dată o anumită greutate pentru probabilitatea că vorbitorul a evaluat corect Y. De exemplu, dacă propoziția X este "Acest om a fost împușcat", iar propoziția Y este "Nu s-a gasit niciun glonț", atunci pregătirea vorbitorului care pune condiția Y trebuie luată în calcul. Un medic legist care a examinat cadavrul este cel mai probabil apt
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
condiția Y, în acest caz în care "X implică non Y" pentru anumite propoziții Y, trebuie dată o anumită greutate pentru probabilitatea că vorbitorul a evaluat corect Y. De exemplu, dacă propoziția X este "Acest om a fost împușcat", iar propoziția Y este "Nu s-a gasit niciun glonț", atunci pregătirea vorbitorului care pune condiția Y trebuie luată în calcul. Un medic legist care a examinat cadavrul este cel mai probabil apt pentru a trasa această concluzie, pe când un martor ocular
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
Argumentul circular, cunoscut și ca circulus în probando, petițio principii sau cercul vicios, este o eroare de logică în care propoziția de demonstrat este deja afirmata implicit sau explicit în una din premise. Că noțiune de logică, prima dată în vest argumentul circular a fost definit de către Aristotel, în cartea sa intitulată în latinește "Analytica Priora", prin 350 î.Hr. Această eroare
Argument circular () [Corola-website/Science/307935_a_309264]
-
al războiului. În 1848, Elizabeth Cady Stanton, celebra activistă socială americană, împreună cu alte persoane angrenate în mișcările timpurii ale emancipării femeilor, au prezentat și semnat " Declarația sentimentelor" (în original, Declaration of Sentiments), la adunarea ținută în Seneca Falls, New York. Prima propoziție face aluzie evidentă la formularea din Declarația de independență a SUA, Formularea a fost citată și de cunoscutul lider al drepturilor cetățenești, Martin Luther King, Jr., care în celebra sa cuvântare I Have a Dream, reafirmă celebrul citat ca un
Toți oamenii sunt creați egali () [Corola-website/Science/308303_a_309632]
-
germană. Textul în limba germană este următorul: "“Diese Kapelle wurde als Ruhestätte ihrer Angehörigen Michael Bogdan Ritter von Prunkul, Warteres Garabeth Ritter von Prunkul und Sofie Walerian von Prunkul im Jahre des Herrn 1902 erbaut. Fecit ing. W. Klika”". Ultima propoziție este în limba latină. Traducerea în limba română este următoarea: ""Această capelă a fost construită ca loc de odihnă al rudelor lui Michael Bogdan Cavaler von Prunkul, Warteres Garabeth Cavaler von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul în anul Domnului
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
fără o cunoaștere elementară a terminologiei și a ideilor care au fost asumate de toți filosofii din trecutul mai îndepărtat. Acest articol reprezintă o introducere de bază a logicii tradiționale. Cuprins : 1 Sistemul lui Aristotel 2 Baza 3 Termenul 4 Propoziția 5 Termenii singulari 6 Declinul logicii termenilor 7 Logica revizionistă 8 Referințe 9 Vezi și 10 Referințe externe Articol principal : Organon Scrierile lui Aristotel sunt colectate în șase texte care sunt, în mod colectiv, numite "Organon". În particular, din colecția
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
din colecția acelor texte, două, respectiv "Prior Analytics " și " De interpretatione", reprezintă, ceea ce am putea numi, inima tratamentului Aristotelic al judecăților și al inferențelor formale, aceastea constituind partea logică principală a operei lui Aristotel. Asumpția fundamentală a teoriei este că propozițiile sunt compuse din doi termeni - de aici numele "teoria celor doi termeni" sau "logica termenilor" - și că, în consecință, procesul de raționare este compus din propoziții. <li>Termenul este o parte a vorbirii, d.e. "om" sau "muritor", care reprezintă ceva
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
constituind partea logică principală a operei lui Aristotel. Asumpția fundamentală a teoriei este că propozițiile sunt compuse din doi termeni - de aici numele "teoria celor doi termeni" sau "logica termenilor" - și că, în consecință, procesul de raționare este compus din propoziții. <li>Termenul este o parte a vorbirii, d.e. "om" sau "muritor", care reprezintă ceva, dar care, în mod izolat, nu poate evaluat, în mod corect, ca fiind adevărat sau fals. <li>Propoziția esete formată din doi termeni, în care unul
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
în consecință, procesul de raționare este compus din propoziții. <li>Termenul este o parte a vorbirii, d.e. "om" sau "muritor", care reprezintă ceva, dar care, în mod izolat, nu poate evaluat, în mod corect, ca fiind adevărat sau fals. <li>Propoziția esete formată din doi termeni, în care unul (predicatul logic) este "afirmat" sau "negat" despre celălalt (subiectul logic), și poate fi evaluată cu valorile adevărat sau fals. <li>Silogismul este o inferența în care o propoziție sau o judecată(numită
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
adevărat sau fals. <li>Propoziția esete formată din doi termeni, în care unul (predicatul logic) este "afirmat" sau "negat" despre celălalt (subiectul logic), și poate fi evaluată cu valorile adevărat sau fals. <li>Silogismul este o inferența în care o propoziție sau o judecată(numită concluzie) este consecința necesară a altor două propoziții sau judecăți (numite premise). O propoziție (care în acest context reprezintă judecăți categorice) poate fi particulară sau universală, și afirmativă sau negativă. Azi, primul criteriu se consideră ca
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
unul (predicatul logic) este "afirmat" sau "negat" despre celălalt (subiectul logic), și poate fi evaluată cu valorile adevărat sau fals. <li>Silogismul este o inferența în care o propoziție sau o judecată(numită concluzie) este consecința necesară a altor două propoziții sau judecăți (numite premise). O propoziție (care în acest context reprezintă judecăți categorice) poate fi particulară sau universală, și afirmativă sau negativă. Azi, primul criteriu se consideră ca fiind unul cantitativ, iar al doilea se consideră ca fiind unul calitativ
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
negat" despre celălalt (subiectul logic), și poate fi evaluată cu valorile adevărat sau fals. <li>Silogismul este o inferența în care o propoziție sau o judecată(numită concluzie) este consecința necesară a altor două propoziții sau judecăți (numite premise). O propoziție (care în acest context reprezintă judecăți categorice) poate fi particulară sau universală, și afirmativă sau negativă. Azi, primul criteriu se consideră ca fiind unul cantitativ, iar al doilea se consideră ca fiind unul calitativ. Astfel, pot fi doar patru tipuri
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
în acest context reprezintă judecăți categorice) poate fi particulară sau universală, și afirmativă sau negativă. Azi, primul criteriu se consideră ca fiind unul cantitativ, iar al doilea se consideră ca fiind unul calitativ. Astfel, pot fi doar patru tipuri de propoziții : <li>tipul-A: universală și afirmativă (d.e. "Toti oamenii sunt animale"); <li>tip-I: Particulară și afirmativă (d.e. "Unii oameni sunt logicieni"); <li>tip-E: Universală și negativă (d.e. "Nici un pătrat nu este triunghi"); <li>tip-O: Particulară și negativă (d.e.
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
-I: Particulară și afirmativă (d.e. "Unii oameni sunt logicieni"); <li>tip-E: Universală și negativă (d.e. "Nici un pătrat nu este triunghi"); <li>tip-O: Particulară și negativă (d.e. "Unii politicieni nu sunt logicieni"); Această tipologie a fost numită "schema împătrită" a propozițiilor. (Originea literelor A, E, I, și O vor fi explicate în secțiunea intitulată "maximele silogistice" Aristotel (sau, după alți autori, unii logicieni medievalii) a reprezentat relațiile logice dintre cele patru tipuri de propoziții cu ajutorul, "pătratului opozițiilor". Silogistica este o teorie
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
tipologie a fost numită "schema împătrită" a propozițiilor. (Originea literelor A, E, I, și O vor fi explicate în secțiunea intitulată "maximele silogistice" Aristotel (sau, după alți autori, unii logicieni medievalii) a reprezentat relațiile logice dintre cele patru tipuri de propoziții cu ajutorul, "pătratului opozițiilor". Silogistica este o teorie formală care identifică și explică și combinațiile de propozitii (compuse din două premise și o concluzii)care nu pot avea concluzii false dacă au premise adevărate. Termenul (etimologic, din grecescul "horos") este componenta
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
Silogistica este o teorie formală care identifică și explică și combinațiile de propozitii (compuse din două premise și o concluzii)care nu pot avea concluzii false dacă au premise adevărate. Termenul (etimologic, din grecescul "horos") este componenta de bază a propoziției. Sensurile originale ale lui "horos" (și, de asemenea, ale latinescului "terminus") sunt "extremă" sau "margine". Cei doi termeni compun propoziția, când sunt conectați prin intermediul afirmației sau negației. Pentru Aristotel, un termen este, simplu, un "lucru", o parte a propoziției. Pentru
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
care nu pot avea concluzii false dacă au premise adevărate. Termenul (etimologic, din grecescul "horos") este componenta de bază a propoziției. Sensurile originale ale lui "horos" (și, de asemenea, ale latinescului "terminus") sunt "extremă" sau "margine". Cei doi termeni compun propoziția, când sunt conectați prin intermediul afirmației sau negației. Pentru Aristotel, un termen este, simplu, un "lucru", o parte a propoziției. Pentru unii logicieni din perioada timpurie a modernității, ca Arnauld (a cărui "Port-Royal Logic" a fost cel mai bine cunoscut text
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
a propoziției. Sensurile originale ale lui "horos" (și, de asemenea, ale latinescului "terminus") sunt "extremă" sau "margine". Cei doi termeni compun propoziția, când sunt conectați prin intermediul afirmației sau negației. Pentru Aristotel, un termen este, simplu, un "lucru", o parte a propoziției. Pentru unii logicieni din perioada timpurie a modernității, ca Arnauld (a cărui "Port-Royal Logic" a fost cel mai bine cunoscut text al zilelor lui), el este o entitate psihologică, cum e "ideea" sau "conceptul". Mill a considerat termenul ca fiind
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]