14,215 matches
-
nimic nu mai poate fi înserat în limitele normalului. Suntem ca pe o scenă de provincie în care se joacă o piesă proastă, cu actori amatori și în regia unui nebun. Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs. [ ] Oricât ați fi de aproape spiritual de noi sunteți prea departe totuși pentru ca să mai puteți măsura proporțiile dezastrului. (Un patriot, [iunie] 1984, difuzată la 1 iulie 1984) Cui îi sunt adresate scrisorile? Scrisorile scrise pentru Europa Liberă au avut o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
astfel de probleme. Când eram în armată, la 20 de ani, atunci când orice tânăr se simte stăpân pe propriul destin, un superior mi-a spus: E o rușine să spui că tu ești din București. Faci pe conducătorul țării de râs!. De ce credeți că a spus așa? Pentru că i-am spus că sunt adventist de ziua a șaptea. Și de ce credeți că doresc mai mult ca orice să plec din România? Am să vă înfățișez pe scurt istoricul suferințelor mele, care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
m am hotărât să merg până la capăt. Atunci însă, asemeni unei lighioane care nu știe să se apere decât într-un singur fel, eliminându-și, de pildă, conținutul intestinului, adversarul meu a împuțit locul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
plângeri, să le zic, economice, sociale, politice și de alt fel. Eu încerc Vreau să atrag atenția asupra unui nou scandal aflat, deocamdată, în faza lui de început, care promite însă să zguduie lumea literară românească, fie prin hohote de râs, fie prin consecințe mai grave. Totul a început de la recenta apariție pe piață a volumului semnat de Corneliu Vadim Tudor și intitulat Saturnalii. Până acum a fost liniște. Pe autorul grosolanelor spectacole prilejuite de sărbătorile negre ale Ceaușeștilor, ori altele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
este Unde sunt zăpezile de altădată), cu citate din Barbu, Blandiana etc., care povesteau nașterea poetului așteptat. Dar până în cele din urmă, Corneliu Vadim Tudor este (cu menajamente, desigur) făcut plagiator al mai multora, dar și aici poți crăpa de râs, chiar al lui Păunescu, marele rival al jurnalului din str. Brezoianu! El mai este târât și prin colbul inculturii (a propos de titlul Saturnalii), primește lecții de istorie, chiar el, cel cu simțul istoricist atât de dezvoltat, fiind coborât la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nimic nu mai poate fi inserat în limitele normalului. Suntem ca pe o scenă de provincie în care se joacă o piesă proastă, cu actori amatori și în regia unui nebun. Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs. înainte, românii se ascundeau de năvălirile barbare în munți, dar acum? Unde? E ușor de spus răsculați vă, când ești pus în lanțuri de galeră. Dinastia Ceaușescu prosperă în timp ce stresul ne ucide pe toți. La propriu. Se moare de foame
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de investițiile majore eronate, nici de gigantomanie, nici de polițele în alb, trase pe contul nivelului de trai al generației următoare, ci i-a făcut pe experții de frunte ai țării albie de porci, pentru că l-au făcut, chipurile, de râs pe el, personal dacă mai era cu putință, firește pe el, bărbat de stat respectat și apreciat pe plan mondial, personalitate de frunte a vieții internaționale. Și ce să fi zis bieții experți care au trebuit să cumpere în Occident
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
literare viitoare, spunea Sonia, cartea poștală de la Văleni va rămâne momentul de neuitat al biografiei mele de scriitor. Așa a și fost... Revăd și azi masa lungă, grădina de vară bucureșteană, luminile, sticla de vin alb, ușor acrișor, rochia și râsul Julietei, zâmbetul lui Bernard, tăcerea afectuoasă a lui Rubin, entuziasmul lui Jenică. Nu bănuiam atunci deloc că vor exista succese viitoare, nici că voi pribegi departe. În ciuda unor secvențe aparent mai spectaculoase și cu nume mai sonore- MacArthur, Guggenheim, Nonino
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suport! Ieri am strigat prin tot orașul că Ștefan cel Mare este prezervativul istoriei române. Zâmbetul meu l-a Încurajat, evident. A repetat, tot mai exaltat, năzbâtia. Zâmbeam, Într-adevăr, cu greu mă abțineam să nu izbucnesc, de fapt, În râs. - Da, asta este. Prezervativul! Am s-o repet În gura mare, să audă toți. Prezervativul istoriei române! Auzi, Prezervativul... Auzeam și mă Înveselisem de-a binelea, ziua Își răscumpăra, iată, prețul, nu prin floarea pe care mi-o oferise teatral
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ia atitudine În procesul Dreyfus, se solidarizează cu Zola și Anatole France. Din când În când, Îi dă câte o lovitură și lui Hitler. Actual și combativ, nu?”. Nu era ușor să-i urmărești codul, să-ți câștigi porția de râs. Florin Mugur descrie asemenea scenă de năuceală: „Sună telefonul. Unsprezece și ceva, Întuneric. Te deștepți din somn, buimac. - Da, cine e? - Paul. Ai auzit ce i-a spus amiralul Nelson lui Alioșa Karamazov? - Care amiral, ce...? Te dezmeticești greu. Cine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atribuia un sens profund, simbolic.” Când prozaicul cotidian Își reclamă supremația și tânăra menajeră exercită nevinovata operație de igienă, spectacolul ritualizat al măturatului devine, pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat de spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul cu enormitatea concretă, minoră, trezește oroarea până la orgasm, dar și acel „gâdilat” dement, provocat fie și doar atunci când Adela Îndreaptă spre el un deget, sugerând atingerea, sursa unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul cu enormitatea concretă, minoră, trezește oroarea până la orgasm, dar și acel „gâdilat” dement, provocat fie și doar atunci când Adela Îndreaptă spre el un deget, sugerând atingerea, sursa unei panici sălbatice și a unor convulsii de râs bolnav, „sub influența unei imagini interioare, căreia nu-i putea rezista”. „Prăvăliile de scorțișoară”, schițate În cromatică chagaliană, sunt ale tradiționalului „shtetl” provincial, localizat În memoria unui pribeag infant și nocturn, „Strada Crocodililor” anunță surogatul modern. Brunetele trădează „rasa unui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
minge de sânge, zvârlită spre cerul surd și mut. Cerul senin ca nemărginirea albastră și mut ca hăul de sare din Marea Moartă. Gândiți-vă ce se Întâmplă pe străzile și În casele și În paturile efemerității, În grădinile rodind râsul Îndrăgostiților, În veghea nocturnă, când auzi xilofonul de fildeș al pustiului. Amintiți-vă pâlnia telefoanelor turmentate de codul iluziilor și ascultați vuietul de șrapnel al urii În fiecare zi și fiecare oră și fiecare clipă a secolelor devenite piatră. Dăltuiți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
el în persoana mea, scăpat cum se zvonise pe atunci, din mijlocul călăilor. Îl iscodea mereu pe Petrașcu. Ca să-i scoată din cap această idee primejdioasă în împrejurările în care ne găseam Nicolae Petrașcu a izbucnit într-un hohot de râs și i-a spus: „Bine, omule, nici atât nu știi: Corneliu Codreanu era un om voinic, înalt, ne întrecea cu un cap pe noi toți de aici și uite-te la Domnul cât e de pirpiriu”. Au stat încă mult de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de unul din cei ce au străbătut acest infern, Aurel Vișovan. O, Doamne, unde ești? Și astfel ajunge la concluzia că Dumnezeu nu vrea sau nu poate să ne ajute. Scrisoare în gând PITEȘTI Opriți-vă din hohote, nebuni!!! în râsul vostru negru Fierb clocote de sânge Din rânjetul satanicei furtuni. Pe cine-ați răstignit din nou, nebuni? Ce cântec sfânt în scrâșnet greu se frânge... O!... Dans în ritm macabru Apocaliptic ropot De prohodiri ciudate Cer negru Negru de clocot
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
niște butoane și ușa s-a deschis încet, spre interior. — Am ajuns. Te rog, intră. A pășit în urma mea și a încuiat poarta. — A fost greu? întrebă el. — Nu chiar atât de greu, am răspuns eu evaziv. Bărbatul izbucni în râs. Felinarul atârna de o sfoară, gluga și ochelarii erau la locul lor încă. Ce râs straniu! Încăperea în care am intrat arăta ca un vestiar, iar pe rafturile de acolo am văzut câteva seturi din articolele pe care le purtam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A pășit în urma mea și a încuiat poarta. — A fost greu? întrebă el. — Nu chiar atât de greu, am răspuns eu evaziv. Bărbatul izbucni în râs. Felinarul atârna de o sfoară, gluga și ochelarii erau la locul lor încă. Ce râs straniu! Încăperea în care am intrat arăta ca un vestiar, iar pe rafturile de acolo am văzut câteva seturi din articolele pe care le purtam: pelerine, cizme de cauciuc, ochelari de protecție fumurii. Mi-am scos ochelarii, am pus mantaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de o asemenea faimă. Toată lumea te-a lăudat. Mi s-a spus că ești talentat, curajos și foarte riguros. Singurul tău defect pare să fie lipsa de cooperare. — Aș îndrăzni să spun că s-a cam exagerat. Bătrânul izbucni în râs. — Nu contează că nu te dai în vânt după munca în echipă. Important e că ești curajos. Dacă n-ai fi fost curajos, n-ai fi devenit Computator de elită. Așa se și explică leafa ta mare. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
echipă. Important e că ești curajos. Dacă n-ai fi fost curajos, n-ai fi devenit Computator de elită. Așa se și explică leafa ta mare. N-am mai găsit nici o replică, așa că am tăcut. Bătrânul a izbucnit iar în râs. Apoi m-a condus în biroul de alături. — Eu sunt biolog, spuse el. Mă rog, biolog într-un sens mult mai larg. Sfera mea de interes include și neuropsihologia, acustica, lingvistica, religia. Nu vreau să sune a laudă, dar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
limba peste buza superioară. — Se pot realiza tot felul de lucruri, spuse el apoi. Acesta-i adevărul adevărat. Nu pot să-ți spun în cuvinte. E foarte greu de imaginat. — Desonorizarea ar fi unul dintre ele? Bătrânul izbucni iar în râs. — Da, așa e. Acordăm sunetele cu fiecare craniu uman în parte și apoi le reglăm, dându-le mai tare sau mai încet. Fiecare craniu are forma lui, așa că nu le vom putea elimina complet, dar oricum le putem reduce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
chiar sută la sută. — Aveți de gând să faceți cunoscute rezultatele cercetărilor dumneavoastră? — Cum să divulg asemenea lucruri? zise bătrânul, dând din mână. Sunt interesante, așa că le țin doar pentru mine. Îmi place să mă amuz. A izbucnit iar în râs și m-a făcut și pe mine să râd. — Cercetările mele sunt prea specializate. Nu mai interesează pe nimeni acustica în zilele noastre, spuse bătrânul. Chiar dacă s-ar aduna laolaltă toți idioții de oameni de știință din lume, tot n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e clară ideea de canapea bună. Canapeaua bătrânului era fără îndoială de calitate excepțională și asta mă făcea să-l simpatizez foarte mult. Întins pe canapea, mă gândeam la felul lui ciudat de a vorbi și la hohotele lui de râs. Când mi-am amintit cum a scos sunetul cascadei, am realizat că făcea parte din cercetătorii de elită. Cu siguranță așa stăteau lucrurile. Nu era la îndemâna oricui să introducă sau să scoată sunete. La fel de clar îmi era și faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
da, contează. Dar dacă te îngrași frumos, nu-i nici un pericol. Trăiești ca lumea, îți satisfaci poftele trupești, îți păstrezi și mintea clară. Și eu eram gras când eram tânăr. Nici nu-ți vine să crezi, nu? Bătrânul izbucni în râs. — Îți plac sandvișurile, nu? — Da, sunt foarte bune. Erau într-adevăr foarte gustoase și nu fac deseori asemenea afirmații pentru că sunt la fel de pretențios la sandvișuri ca și la canapele. Pâinea era proaspătă, tăiată frumos, cu un cuțit bine ascuțit, aranjate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimic în treburile tale și eu mi-aș vedea de ale mele... Nu mă placi? — Bineînțeles că nu-i vorba de așa ceva, am zis. Tu ai stomacul dilatat, eu sunt impotent... Și eu cred că ne potrivim. A pufnit în râs și mi-a luat ușor penisul moale în mână. Când l-a atins cu paharul rece, mi-a venit să sar în sus pur și simplu. — Povestea ta se repară repede, îmi șopti ea la ureche. Am eu grijă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bănuitoare. Mi-a pus un plasture mare și m-a încins apoi cu un bandaj elastic, roată, ca să țină pe loc compresele. Mă simțeam tare caraghios. — Să nu faceți mișcări dure, mă sfătui doctorul. Fără sex și fără hohote de râs. Stați liniștit, citiți și veniți mâine la control. I-am mulțumit, am plătit la ghișeu, mi-am luat unguentul și am plecat acasă. Am reușit să-mi proptesc cât de cât ușa, cu multă greutate. După care, conform sfatului medicului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]