13,790 matches
-
la adâncirea cunoașterii ființei umane. Aceste cunoștințe nu sunt izolate, ci ele se articulează, așa cum s-a arătat mai sus, cu celelalte discipline umane, prin raporturile care există între ele, contribuind la edificarea unei epistemologii a umanului, în care sunt reunite toate cunoștințele despre om ca ființă. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Abély, A.M.P., L'anxiété, Masson, Paris, 1947. Abraham, G., Psychodynamique essentielle normale et pathologique, Doin, Paris, 1964. Abramson, J., L'enfant et l'adolescent instables, PUF, Paris, 1940. Accoce P.; Rentchnick
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dereism sau ca un simptom psihotic. Polarizarea întregii vieți psihice asupra lumii interioare a bolnavului. Automatismul mintal: funcționarea independentă și spontană a vieții psihice fără controlul voinței și al conștiinței bolnavului. Este o tulburare descrisă de G. de Clérambault care reunește tulburări de gândire, limbaj, halucinații, automatisme. Automatismul mintal cuprinde toate fenomenele psihice parazitare de adiție sau inhibiție pe care bolnavul le trăiește, dar cărora le atribuie o origine exterioară persoanei sale (fenomene de influență xenopatică). Automutilare: act de autoagresivitate parțială
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
artist e frumoasă, dar cred că meseria tatei e și mai sfîntă. Aș vrea să fiu ce este el." Intră în slujba unui pastor și devine predicator. Dat afară, se întoarce la casa părintească. Vrea să fie pastor. Tatăl lui reunește un consiliu de familie: Vincent se va înscrie la universitatea din Amsterdam. Începe să studieze, dar abandonează repede. În iulie 1878 se întoarce iarăși acasă. Se dedică trup și suflet imboldului de a deveni misionar printre minerii săraci din Borinage
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
poporului. Un alt non-imposibil: este imposibil ca cetățenii obișnuiți să nu-și poată controla în mod direct, ca membri ai Adunării, conducătorii aleși. Strategii trebuie tot timpul să-și prezinte activitatea, să explice, să se justifice în fața Adunării (care se reunește cel puțin de patruzeci de ori pe an). De exemplu, în 429, Pericle, somat să explice modul de utilizare a fondurilor publice, s-a văzut amendat și destituit. Șase din cei opt strategi care au comandat bătălia de la Arginuses au
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
din mari familii aristocrate; ca și cum, în această lume, accesul la misiunea publică cea mai importantă constituia o imposibilă pentru cetățenii "obișnuiți". Tucidide, Herodot, Aristofan, Euripide, Platon, Aristotel, toți marii gînditori greci ai epocii au condamnat dêmokratia. Demos (poporul) care se reunește pe Pnyx este format dintr-o mulțime de incompetenți, indisciplinați, versatili, iresponsabili, cărora le place să fie flatați, explică aceștia. Dêmokratia îi favorizează pe demagogi. Platon, unul dintre cei mai feroce oponenți, tratează dêmokratia de "teatrocrație". Hotărîrile poporului sunt ghidate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să treacă de prima fază. Am repetat de mai multe ori acest proces până când au reușit cu toții să găsească de fiecare dată vârful. Apoi le-am arătat următorul pas, care constă în găsirea pătratelor de aceeași culoare care vor fi reunite la vârf; apoi cum să mute aceste pătrate în vârf etc. Utilizând această abordare pas cu pas, am făcut în așa fel încât să primească sute de stimulente în 30 de minute. Acest lucru a fost suficient pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Scrisori anonime. Dorind să ridice ștacheta inspirației, dramaturgul se străduiește să scrie în maniera participativă a lui Luigi Pirandello. Ticluiește o „comédie” în care personajele își cedează cuvântul unul altuia, dar lecția pirandelliană nu prea are la ce folosi. Piesele reunite sub titlul Procese istorice aparțin registrului solemn al activismului patriotic. V. alege să instrumenteze cu predilecție cauze importante (eliberarea iobagilor de sub exploatarea grofilor unguri și a Curții de la Viena, frățietatea provinciilor românești, repusă în discuție la revoluția de la 1848 ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
comunicarea, adică transmiterea unei sume de cunoștințe, de atitudini sau de trăiri, actele de vorbire trebuie să se organizeze din perspectiva conținutului comunicării, a scopului ei și a împrejurărilor în care se produce. Prin această organizare, actele de vorbire sînt reunite prin legături interne esențiale alcătuind astfel discursul. În acest mod, arată Ferdinand de S a u s s u r e87, cuvintele contractează între ele raporturi bazate pe caracterul linear al limbii, elementele orînduindu-se unele după altele în lanțul vorbirii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o tehnică de discurs; desemnarea poate privi nu numai relația unui nume cu un obiect, ci, ca fapt de limbă, și relația semnului cu o întreagă clasă de obiecte. Această relație este realizată prin intermediul noțiunii, structurarea logică prin care sînt reunite realitățile cu aceleași trăsături. În acest mod, desemnarea are două aspecte, la nivelul limbii, o relație cu o clasă de obiecte, și, la nivelul vorbirii, în discurs, o relație cu un anumit obiect sau cu anumite obiecte din clasa respectivă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în cazul cacografiei cu â și cu sunt sau în cazul așa-zisei "limbi moldovenești". 272 Vezi Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, p. 49-50. 273 Fenomenul este relevant în cazul limbii ebraice, refăcute în epoca actuală pentru a reuni (pe un teritoriu comun) pe evreii din diferite zone ale lumii. 274 Vezi Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura Științifică, București, 1974, p. 57-67. 275 Vezi în acest sens Herbert Landar, Language and culture, Oxford University Press, Oxford, 1966, unde
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai rezistentă - a fost abordată relativ târziu de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931), o poveste pentru copii, cu infuziuni poematice, având atingere cu motivul tinerețe fără bătrânețe, apoi cu povestiri din lumea satului, a cazărmii și a războiului, reunite în volumele Destăinuirile colonelului Mihu și Camaradul Spiruș (1939). Au urmat romanele Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadrul celui de-al doilea, o poziție proeminentă este deținută de teoria lui Mearsheimer. Realismul neoclasic reunește teorii despre comportamentul statelor de exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. Și aici există două cadrane: în cel defensiv se află teoria balanței amenințărilor sau teoriile (orientate spre agent) asupra balanței ofensivă-defensivă. De partea cealaltă
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
care interlocutorul a debutat în domeniul în care s-a ilustrat ulterior și solicitând un comentariu asupra evenimentului și a consecințelor lui. Discuțiile sunt consistente, de un remarcabil nivel intelectual și de un mare interes documentar. În alte volume sunt reunite reportaje și anchete, genuri publicistice pe care T. le practică fără să cedeze clișeelor uzuale în epocă și opreliștilor menite să blocheze revelarea adevărurilor neconvenabile. El evită să vadă viața în culori trandafirii, izbutește să restituie adevăruri și să suscite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
a lungul anilor cu colegi, doctoranzi și alți studenți avansați asupra textelor lui Wittgenstein, cu o mențiune specială pentru acei colegi care au fost colaboratorii mei în traducerea unora din aceste texte. Amintesc aici numele celor care au citit studii reunite în acest volum, formulând observații și sugestii pentru care le rămân îndatorat: Mircea Dumitru, Gheorghe Ștefanov, Theodor Gugiu, Cătălin Cioabă, Eduard Morar. Ca și cu alte prilejuri, m-am bucurat de sprijinul personalului Bibliotecii Facultății, în primul rând al dlui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
note, Wittgenstein a reținut formulări care conțineau ideile sale cele mai personale, în acele exprimări care i au plăcut mai mult. El a lucrat la alcătuirea versiunii finale potrivit unei reprezentări proprii despre excelența unui text filozofic. Acesta trebuia să reunească virtuți greu de armonizat. Prima dintre ele a fost concizia extremă. Tractatus-ul se întinde doar pe câteva zeci de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
T2DM apare într-un context clinic care asociază de regulă una sau mai multe din următoarele tulburări: obezitatea (mai ales cea abdominală), dislipidemia (scăderea HDL-colesterolului, creșterea trigliceridelor serice și a LDL-colesterolului), anomalii ale coagulării, toleranța alterată la glucoză și altele, reunite în cadrul sindromului dismetabolic. Acesta are ca substrat patogenetic insulinorezistența (de unde și numele de „sindromul insulinorezistenței”) și precede adesea și cu mult timp înainte, uneori până la 5-10 ani, apariția diabetului. Patogenia HTA este în bună parte legată de obezitate, care determină
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
de instituții care să exercite puterea legislativă 42. În prezent, Parlamentul francez este organul constituțional titular al funcției legislative și al puterii de a controla activitatea guvernamentală. Are o structură bicamerală compusă din Adunarea Națională și Senat. Adunarea Națională se reunește în Palatul Bourbon, în timp ce Senatul își desfășoară ședințele în Palatul Luxembourg. Pentru revizuirea Constituției ele se reunesc în ședință comună în congres la Castelul Versailles. În anul 2004, Senatul francez avea 321 de senatori aleși pe 9 ani. După această
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
funcției legislative și al puterii de a controla activitatea guvernamentală. Are o structură bicamerală compusă din Adunarea Națională și Senat. Adunarea Națională se reunește în Palatul Bourbon, în timp ce Senatul își desfășoară ședințele în Palatul Luxembourg. Pentru revizuirea Constituției ele se reunesc în ședință comună în congres la Castelul Versailles. În anul 2004, Senatul francez avea 321 de senatori aleși pe 9 ani. După această dată, termenul s-a redus la 6 ani în timp ce numărul senatorilor s-a mărit progresiv la 346
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
de către președintele Republicii, ultima dizolvare anticipată având loc în 1997, în timpul mandatului lui Jacques Chirac, din cauza nepopularității guvernului Alain Jupe. Din anul1958, mandatul de deputat este incompatibil cu funcția de ministru. Guvernul este responsabil în fața Adunării Naționale. Deputații pot, dacă reunesc 58 de semnături, să formuleze o moțiune de cenzură, care e apoi supusă votului. Dacă moțiunea obține mai mult de jumătate din voturi, primul-ministru trebuie să-și prezinte demisia președintelui republicii, care nu e constrîns însă să o accepte (așa cum
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
parte, încălcându-se astfel principiul general al interzicerii unui mandat imperativ pentru parlamentari 47. Organizarea internă a Bundesrat este compusă din: președinte, trei vicepreședinți, un consiliu al președinției, comisii-organe care desfășoară activitatea pregătitoare pentru actele care trebuie apoi prezentate Bundesrat-ului reunit în ședința plenară. Potrivit art. 50 alin. (2) din legea fundamentală, landurile participă prin Bundesrat la abordarea problemelor ce privesc Uniunea Europeană. Bundesrat, ca și Bundestag, beneficiază de dreptul de a fi imediat informat de guvernul federal asupra tuturor problemelor ce
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
al funcției legislative. El are o structură bicamerală perfectă, fiind compus din două camere cu funcții identice: Camera deputaților și Senatul. Prima este formată din 630 deputați iar a doua din 315 senatori. În cazurile prevăzute în Constituție, Parlamentul se reunește în ședință comună, în birourile Camerei Deputaților la Palatul Montecitorio, este prezidat de președintele camerei 50, în scopul alegerii președintelui, a celor cinci membri ai Curții Constituționale, a unei treimi din membrii Consiliului Superior al Magistraturii etc. Spre deosebire de Franța, sistemul
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
publice. Mecanismul complex prin care poporul încredințează vremelnic exercițiul unora dintre prerogativele suveranității sale are la bază condițiile actuale ale vieții politico-sociale, care arată că poporul nu poate să se autoguverneze. De aceea, titularul suveranității își alege reprezentanții ce se reunesc într-un organism denumit parlament, congres, adunare, pe care-l responsabilizează cu conducerea treburilor publice. Teoria juridică a suveranității democratice este întâlnită sub două forme: suveranitatea populară, doctrină a cărei sistematizare îi este datorată lui Jean- Jacques Rousseau și suveranitatea
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
țări: Franța, Regatul Unit, Italia, Belgia, Spania, Danemarca, Ungaria, Statele Unite și Liberia 113. În decursul timpului, Uniunea Interparlamentară s-a transformat din simplă asociație de parlamentari într-o organizație mondială a parlamentelor. În prezent, aceasta este o organizație internațională care reunește reprezentanți ai parlamentelor din 155 de state suverane. Ea constituie un for privilegiat, o concentrare parlamentară, cu scopul declarat de susținere a păcii și cooperării între popoare, de consolidare a parlamentelor. Uniunea Interparlamentară este compusă din grupuri naționale, reprezentante ale
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
recomandări. Parlamentarii participanți la Adunare sunt desemnați de Grupul Național. Statul prevede prezența în Adunare a cel puțin o femeie, altfel Grupul nu se constituie. Adunarea Uniunii Interparlamentare este organul statutar principal care exprimă viziunea Uniunii asupra problemelor politice. Ea reunește parlamentari care studiază problemele internaționale și fac recomandări privind acțiunile viitoare. Adunarea se întrunește de două ori pe an, în țări diferite de fiecare dată, astfel încât participanții să aibă oportunitatea de a vedea variate realități naționale 117. Adunarea este asistată
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]