14,671 matches
-
care nucleul ocupă o poziție proeminentă și domină cu luminozitate de halogen; cu instrumente mai puternice, ca de exemplu un telescop de 250mm, galaxia apare tulbure și traversată de o bandă întunecată. Messier 83 poate fi observată de pe ambele emisfere terestre, însă observatorii de pe Emisfera Australă a Pământului sunt avantajați: galaxia se găsește într-o poziție în care pentru observatorii din regiunile foarte septentrionale, cum este o parte din Europa de Nord, nu mai este observabilă, în timp ce pentru observatorii din zona temperată galaxia
Messier 83 () [Corola-website/Science/312273_a_313602]
-
(n. 22 iunie 1954, București - d. 15 martie 2014) a fost un general român, care a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre Române (2004-2006). s-a născut la data de 22 iunie 1954, în municipiul București. A absolvit cursurile Școlii militare de ofițeri de artilerie « Ioan Vodă » din Sibiu (1976) și Academia de Înalte Studii Militare din București (1985). În anul 1999
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
fost profesor la Universitatea Națională de Apărare. Este autor al mai multor articole de teorie și istorie militară publicate în reviste de specialitate. În perioada 2004-2006, generalul-maior dr. Sorin Ioan a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre, apoi în anul 2006 devine locțiitor al șefului Statului Major General. La data de 1 noiembrie 2004 a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 3 stele) . La data de 12 decembrie 2007, generalul-locotenent Sorin Ioan a fost numit în
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
șef al SMFT. 17 iulie 2012 - Prin ordin al ministrului Apararii Corneliu Dobrițoiu, generalul-locotenent Sorin Ioan a fost numit din funcția de consilier coordonator domeniu în grupul consilierilor ministrului Apărării Naționale în funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre; 10 mai 2013 - a fost înaintat în gradul de general cu patru stele, la trecerea în rezervă. 15 martie 2014 - Generalul Ioan Sorin a decedat in urma unei boli grave Generalul Sorin Ioan a primit pentru rezultatele obținute în activitatea
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
1980-1984) și al Catedrei de Strategie (1984-1987). În anul 1987, a fost trecut în rezervă cu gradul de general-maior (cu o stea) În decursul carierei sale, el a efectuat cercetări științifice în următoarele specializări: strategie militară; artă operativă; tactica trupelor terestre; teoria organizării și mobilizării armatei și economiei naționale; teoria instruirii și educării trupelor. Începând din anul 1980, el este conducător de doctorat în specialitatea Artă militară (Strategie și tactica), coordonând până în prezent tezele de doctorat a 27 generali și ofițeri
Valentin Arsenie () [Corola-website/Science/311504_a_312833]
-
570 km. Regiunea Cahul, Bolgrad și Ismail avea o suprafață de 10.288 de verste (9.642 km). Limita sudică era Dunărea și talvegul brațului Chilia, cea vestică era râul Prut, cea estică era Marea Neagră iar cea nordică o frontieră terestră, urmând de la nord către sud aliniamentul Nemțeni-Bolgrad și de la vest către est aliniamentul Bolgrad-Tuzla (la vest de lacul Alibei), ajungând la Marea Neagră la capul Balaban. În perioada interbelică, acest teritoriu era cuprins aproximativ (dar nu cu exactitate) de județele Cahul
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
notată "2G", a fost caracterizată de transmisia numerică a informațiilor de utilizator,integrând mesajele digitalizate cu informațiile de control (comandă) și semnalizare, ceea ce a permis atingerea unor performanțe superioare în raport cu soluțiile folosite anterior și a asigurat compatibilitatea cu rețelele numerice terestre tip ISDN. Rețelele 2G se bazau inițial pe comutația de circuite. Ulterior, în aceste rețele s-au implementat soluții care să permită creșterea vitezei de transmisie a datelor și utilizarea comutației de pachete de date în paralel cu cea de
GSM () [Corola-website/Science/311571_a_312900]
-
Presiunea atmosferică reprezintă presiunea exercitată de aerul din atmosferă asupra scoarței terestre. Atmosfera, care înconjoară globul pământesc, exercită o presiune anumită asupra suprafeței pământului și asupra tuturor oamenilor, animalelor și obiectelor, care se află pe el. Presiunea se măsoară cu barometrul și valoarea ei poate fi exprimată în mai multe unități de
Presiune atmosferică () [Corola-website/Science/311591_a_312920]
-
Zăcămintele sunt concentrații naturale de substanțe minerale utile în scoarță terestră, a căror calitate și cantitate permite extragerea lor rentabilă pentru a fi folosite în economia mondială. Zăcămintele se pot localiza sub formă de straturi, lentile, filoane, cuiburi sau corpuri neregulate în roci, diferite după proveniență și vârsta. Zăcămintele formate odată cu
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
sau mineralogic-tehnologic (după compoziția chimică a zăcămintelor și utilizarea lor în industrie). Cea mai utilizată este clasificarea genetică, conform căreia se deosebesc zăcăminte: Zăcămintele sedimentogene se formează în urmă proceselor chimice, biochimice și diferențierii mecanice a substanțelor minerale din scoarță terestră datorită acțiunii agenților modificatori ai atmosferei, hidrosferei și biosferei. Zăcămintele sedimentogene se împart în zăcăminte "de alterare", "aluvionare" și "sedimentare". Zăcămintele de alterare se formează în scoarță de alterație a Pământului prin concentrarea produselor de alterare a rocilor sau a
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
alterare a rocilor și a zăcămintelor preexistențe și prin precipitarea chimică sau biochimica a sedimentelor din soluții apoase. După natură proceselor de concentrare a substanțelor minerale utile se deosebesc zăcăminte: Zăcămintele magmatogene se formează datorită acțiunii proceselor magmatice din scoarță terestră sub influența energiei interne a Pământului. Din acest grup fac parte zăcămintele: Zăcămintele metamorfogene rezultă prin transformarea intensă a rocilor și a zăcămintelor preexistențe la adâncimi mari în scoarță terestră, datorită presiunii și temperaturii înalte. De exemplu, zăcămintele de limonit
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
Zăcămintele magmatogene se formează datorită acțiunii proceselor magmatice din scoarță terestră sub influența energiei interne a Pământului. Din acest grup fac parte zăcămintele: Zăcămintele metamorfogene rezultă prin transformarea intensă a rocilor și a zăcămintelor preexistențe la adâncimi mari în scoarță terestră, datorită presiunii și temperaturii înalte. De exemplu, zăcămintele de limonit de origine sedimentara se transformă, după metamorfozare, în zăcăminte de magnetit sau hematit, hidroxizii de mangan (psilomelan, manganit) se transformă în oxizi anhidri de mangan (braunit, hausmanit), bauxitele în corindon
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
motive care sunt încă neclare, premierul maghiar Teleki s-a sinucis. În fruntea guvernului maghiar a fost numit politicianul de extremă-dreapta László Bárdossy. La doar câteva zile de la moartea lui Teleki, Luftwaffe au bombardat Belgradul fără niciun avertisment iar trupele terestre germane au invadat Iugoslavia. Horthy a dat ordin Armatei a III-a ungare să ocupe Voivodina. Ungaria a anexat Baranja, Bačka, Međimurje și Prekmurje. Ungaria nu a participat de la început la invadarea Uniunii Sovietice, care a fost declanșată pe 22
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
Apărare, Colegiul de Management al Crizelor și Operații Multinaționale, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”. Din anul 2008 coordonează, în calitate de director de Proiect, cercetarea "„Managementul terorii - psihologia kamikaze”", realizată de M.I.R.A. și Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Catedra Forțe Terestre. Chestorul general Anghel Andreescu este autorul și coordonatorul a peste 38 de cărți, prima dintre ele fiindu-i publicată în anul 1996. După cum declară el, ""am abordat mai multe teme - terorism, ordine publică și destul de multe pe linie de strategie
Anghel Andreescu () [Corola-website/Science/311633_a_312962]
-
28 decembrie 2000, generalul Neculai Stoina a fost eliberat din funcția de director al SPP și trecut în rezervă . După trecerea sa în rezervă, Neculai Stoina a îndeplinit pentru o perioadă (2000-2003) funcția de cadru didactic asociat la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. El a predat cursurile de "Contribuții pentru fundamentarea doctrinei de luptă a trupelor de uscat" și "Politologie și doctrină militară". Generalul Stoina vorbește bine limbile engleză și rusă. De-a lungul carierei sale militare, generalul Stoina
Neculai Stoina () [Corola-website/Science/311662_a_312991]
-
Franța, au lansat un atac naval urmat de o debarcare pe peninsulă, cu scopul de a captura capitala otomană Constantinopol (astăzi Istanbul). Atacul naval a fost respins și, după opt luni de lupte, cu multe pierderi de ambele părți, campania terestră a fost abandonată, iar forța de invazie a fost retrasă în Egipt. Campania a fost una dintre cele mai mari victorii otomane din timpul războiului. În Turcia, ea este considerată un moment definitoriu al istoriei țării: o ultimă reușită în
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
suferiseră numeroase pierderi în prima bătălie de la Ypres din Flandra. Se săpaseră tranșee de ambele părți, de la frontiera Elveției până la Canalul Mânecii, războiul de manevră luând sfârșit și lăsând loc războiului de tranșee. Imperiul German și Austro-Ungaria au închis ruta comercială terestră între Regatul Unit și Franța în vest și Rusia în est. Marea Albă din nordul arctic și Marea Ohotsk din Orientul Îndepărtat erau înghețate pe timp de iarnă și îndepărtaet de Frontul de Est, Marea Baltică era sub blocada "Kaiserliche Marine
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
pe rapoarte false privind capacitatea de luptă a otomanilor. Churchill dorea să folosească un mare număr de vase depășite, care nu puteau opera împotriva flotei germane Hochseeflotte, într-o operațiune în Dardanele, cu o mică forță de ocupație din partea forțelor terestre. Exista speranța că un atac asupra otomanilor va atrage în război de partea Antantei și Bulgaria și Grecia (ambele recent independente fața de otomani). La 2 ianuarie 1915, Marele Duce Nicolae al Rusiei a apelat la Regatul Unit pentru asistență
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Turcia ca o mare victorie. A început planificarea capturării fortificațiilor turcești prin atacuri pe uscat. Două submarine aliate au încercat să traverseze Dardanelele, dar au fost pierdute din cauza minelor și curenților puternici. După eșecul atacurilor navale, au fost adunate forțe terestre care au fost însărcinate cu înlăturarea artileriei mobile otomane, așa încât deminatoarele să poată curăța calea pentru vase mai mari. Ministrul britanic pentru război, Lord Kitchener, l-a numit pe generalul Sir Ian Hamilton la comanda Forței Expediționare Mediteraneene ("Mediterranean Expeditionary
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și o brigadă de cavalieri, puterea forțelor otomane de pe linia frontului din Bosfor era de 60,000 - 62,077, pe care Sanders le-a concentrat în trei grupuri. El a ordonat cel mai mare efort posibil de a îmbunătăți comunicațiile terestre și maritime astfel încât întăririle să poată fi mutate rapid în punctele periculoase; trupele au fost mutate pe timp de noapte pentru a nu fi detectate de avioanele Aliaților. Față de strategia lui Sanders s-au opus comandanții otomani, inclusiv Mustafa Kemal
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale. La începutul lui octombrie 1915, britanicii și francezii au deschis un al doilea front mediteranean la Salonic, deplasând acolo trei divizii din Gallipoli, și reducând fluxul de întăriri. Se deschisese o rută terestră între Germania și Imperiul Otoman prin Bulgaria, ceea ce permitea Germaniei să aducă artilerie grea care să devasteze rețeaua de tranșee a Aliaților, mai ales pe frontul izolat de la Anzac, dar și avioane moderne cu echipaj cu experiență. La sfârșitul lui
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
la un nivel de detaliu imposibil de obținut de la sol. Aflat deasupra atmosferei, Hubble nu suferă din cauza strălucirii atmosferei, fapt ce îi permite să obțină imagini în domeniul vizibil și al ultravioletelor, imagini ce nu pot fi obținute de telescoapele terestre limitate (când vor deveni disponibile sisteme optice de corecție adaptive de calitate în domeniul vizibil, telescoapele terestre de ar putea deveni competitive). Deși oglinda telescopului suferea aberație de sfericitate când telescopul a fost construit în 1990, acesta putea să fie
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
strălucirii atmosferei, fapt ce îi permite să obțină imagini în domeniul vizibil și al ultravioletelor, imagini ce nu pot fi obținute de telescoapele terestre limitate (când vor deveni disponibile sisteme optice de corecție adaptive de calitate în domeniul vizibil, telescoapele terestre de ar putea deveni competitive). Deși oglinda telescopului suferea aberație de sfericitate când telescopul a fost construit în 1990, acesta putea să fie folosit pentru a obține imagini ale galaxiilor îndepărtate de calitate superioară celor ce puteau fi obținute anterior
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
căror deplasare spre roșu ajunge până la 6, corespunzând unor distanțe de aproximativ 12 miliarde de ani lumină . (Datorită deplasării spre roșu, majoritatea obiectelor îndepărtate din HDF nu sunt de fapt vizibile în imaginile Hubble ele pot fi detectate de telescoapele terestre doar în imagini ale acelei regiuni efectuate la lungimi de undă mai mari.) Galaxiile din HDF conțin o porțiune considerabil mai mare de galaxii neregulate decât universul local; coliziuni și fuziuni de galaxii erau mai comune în universul tânăr, deoarece
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
pitice roșii în regiunile exterioare ale galaxiei noastre. HDF a reprezentat un punct de cotitură în cosmologia observațională și încă rămân multe informații de obținut din aceste imagini. Din 1995, acea secțiune de spațiu a fost observată de multe telescoape terestre, precum și de telescoape spațiale, la lungimi de undă ce variază de la radio la raze X. Cu telescoapele terestre, mai ales cu ajutorul telescopului James Clerk Maxwell, au fost descoperite în zonă obiecte cu deplasarea spre roșu foarte mare. Deplasarea spre roșu
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]