131,909 matches
-
reprezentată de consoarta lui Vishnu, Lakshmi, zeița bunăstării și bogăției. A treia fază este aceea a senectuții ("Vanaprastha Ashram") și este reprezentată de Shiva. Această fază marchează renunțarea la lumea materială pentru o viață austera dedicată spiritualității. Această abordare a existenței este foarte veche fiind caracteristică , cănd întreaga comunitate trecea prin aceste trei stadii existențiale, învățarea, asimilarea și formarea, apoi întemeierea unei familii, procreerea și asigurarea bunăstării familiei, iar apoi, undeva în jurul vârstei de 50 de ani, capul de familie se
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
împreună cu soția, trăind numai cu strictul necesar într-o pădure. Această renunțare și dedicare spiritualității se considera că este specifică Domnului Shiva. În această fază ultima a vieții sale , individul caută să se unească cu Dumnezeu. Aceste trei faze ale existenței, la fel ca si Trimurti, culminează prin transcenderea în Unul, susținând idea că cei trei zei ai trinității sunt în realitate Unul și același Dumnezeu. Marele filozof și sfânt Shankara (c. 788-820 C.E.) oferă încă o interpretare cosmolgică a Trimurti
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
secolului XIX . Lăcașul de cult are hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” și figurează pe lista monumentelor istorice, . Satul Comlod este așezat de o parte și de cealaltă a pârâului Comlod, de la care vine și numele satului. Primele date concrete care atestă existența satului datează din anul 1150. Documentar, însă, satul este amintit cu numele pentru prima dată într-un document în anul 1315 . Și în acest sat se spune că ar fi existat o bisericuță în mijlocul cimitirului, care s-a dărâmat din cauza
Biserica de lemn din Comlod () [Corola-website/Science/327191_a_328520]
-
iunie 1968, descoperită pe o foaie volantă de Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade afirmă că ontofania trăită de Eugen Cucoaneș în nuvela sa anticipa experiența ulterioară a lui Aldous Huxley, după ce a luat mescalină, și a remarcat pentru prima oară „existența” scaunului și a obiectelor aflate în jurul său, care păreau să aibă o viață proprie pe care nu o mai sesizase până atunci. Ioan Petru Culianu, discipolul și biograful autorizat al lui Eliade, considera că personajul Cucoaneș ar evoca figura lui
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Spectacolul îndeplinește rolul de catalizator al procesului de anamneză. Această nuvelă abordează existența umană din perspectiva istoriei religiilor, văzută ca theatrum mundi. Piesa încearcă să rezume și să explice întreaga problematică a istoriei religiilor, raportată la epoca modernă. Nuvela este formată din dialogul autorului, directorului și actorilor cu publicul din sală, fiind puse
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
lui Eugen Ionescu sau Samuel Beckett din anii ’50, este adusă în scenă ideea tăcerii ca limbaj și a proclamării morții lui Dumnezeu în lumea modernă. Problematica pusă de această nuvelă este cea a neliniștii și scepticismului omului modern față de existența sau inexistența lui Dumnezeu. Revenirea în finalul nuvelei la cadrul inițial semnifică faptul că adevărul nu este o noțiune absolută, ci relativă, iar sensurile se construiesc din aproximări și fluctuații între subiect și obiect. Nereușita comunicării între actori și spectatori
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
și-a pierdut simțul descifrării divinului. Spectatorii trăiesc sub „teroarea istoriei” într-un timp istoric fragmentat, redus la evenimente reale; așteptând ca să li se prezinte o piesă așa cum sunt ei obișnuiți să o primească, viața lor este redusă la o existență vegetativă. Ei nu mai cred în sacralitate, rămânând astfel captivi ai timpului istoric, din momentul în care a fost proclamată moartea lui Dumnezeu. Timpul în care trăiesc ei coincide cu durata reprezentării piesei între „opt treizeci și unsprezece și treizeci și cinci
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
treizeci și cinci”. Actorii, dimpotrivă, realizează, prin intermediul jocului, un proces de resacralizare a lumii care le permite să retrăiască întreaga istorie a religiilor, în doar câteva ore. Ei devin stăpâni peste un timp sacru, mitic, participând în mod activ la construirea misterului existenței. Directorul teatrului și colectivul de actori încearcă să combată pericolul aneantizării ființelor umane și să le reamintească oamenilor că scopul artelor îl reprezintă „descifrarea semnificațiilor simbolice secrete ale evenimentelor istorice”. Actul soteriologic pus în scenă de actori are scopul de
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
un limbaj epico-sintetic, vorbind pe înțeles și nu în pilde. Discuția dintre cei doi decurge paralel, fiecare dintre ei neînțelegând ce povestește celălalt. Agripina cade pradă unei fantezii livrești și îi spune băiatului că i-ar fi putut revela sensul existenței lui "„nedesprinse încă din fabulosul folcloric”". Ea consideră că i-a fost revelată numai ei o taină printr-un har și a trebuit să fie pedepsită din acest motiv, fiind lăsată repetentă. Fata consideră că întâlnirea ei cu Brânduș este
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
care asigură vasoconstricția); vasele sunt astfel permanent relaxate (la fel, glandele sudoripare nu mai pot evacua secreția ptr. că musculatura nu mai este stimulată de nervii distruși: pielea și unghiile piciorului devin uscate și se îngroasă), fapt care permite continuu existența unui flux sanguin intens prin extremitatea membrului inferior. Din cauza hiperemiei cronice structura osului se fragilizează: mineralele sunt spălate (washed-out) de pe scheletul colagen; osul fragilizat al unui membru deja insensibil (neuropatic) va fini prin a se fractura; procesul reparatoriu amorsat va
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, prelungind și concentrând dimensiunea metafizică indiană, existentă în mai multe din scrierile sale. Nuvela prezintă o discuție stranie purtată într-un tren de patru prieteni, care evidențiază existența misterului sacru în profan/cotidian. „Podul” are la bază teoria ambivalenței evenimentului, adică a coexistenței în aceeași ființă sau în același lucru a două universuri contrarii („coincidentia oppositorum”). Nuvela încearcă să evidențieze existența unor semnificații secrete, transcendentale, în întâmplări aparent
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
un tren de patru prieteni, care evidențiază existența misterului sacru în profan/cotidian. „Podul” are la bază teoria ambivalenței evenimentului, adică a coexistenței în aceeași ființă sau în același lucru a două universuri contrarii („coincidentia oppositorum”). Nuvela încearcă să evidențieze existența unor semnificații secrete, transcendentale, în întâmplări aparent banale. Într-una din zile, pe când mergeau cu trenul de la București la via Gorgani din Dobrogea, lângă mare (ceea ce presupunea trecerea pe podul de la Cernavodă), trei prieteni cu vârste destul de înaintate (naratorul Vladimir
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
în filozofia indiană și cititor pasionat al Upanișadelor. Naratorul află mai multe amănunte despre locotenent prin intermediul lui Blanduzia, un tânăr care are în comun cu ofițerul pasiunea pentru "„cultul lumilor nobile, al universurilor ideale”". Locotenentul își pune întrebări cu privire la propria existență, în adâncurile ființei lui producându-se o ruptură metafizică. Viața sa și a celor doi studenți cu care locuia într-o casă de pe strada Preoteselor a devenit un ritual, în care fiecare avea un rol prestabilit, iar salonul lui s-
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
marea trecere»”". În final, se întrevede o ieșire din acel labirint: "„O să treacă pe la pod. Fata spune că au să treacă pe acolo!”". La sfârșitul nuvelei, trenul oprește foarte aproape de Pod, iar Onofrei coboară într-o gară de a cărei existență nimeni nu știa. Personajele nuvelei sunt patru prieteni ce se întâlnesc într-un compartiment de tren și prezintă fiecare o povestire stranie cu înțelesuri filozofice. Cei patru prieteni sunt următorii: Nuvela „Podul” a fost scrisă în decembrie 1963, după cum menționează
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
ieșire a omului din această capcană poate avea loc doar într-un plan al irealității. Momentul găsirii ieșirii presupune experimentarea unei senzații amestecate de teamă și de beatitudine, după cum afirmă Onofrei în finalul nuvelei. Trecerea într-un plan superior de existență determină probleme de identitate ce duc la revelația Ătman-Brahman, adică la conștientizarea faptului că sufletul individual (Ătman) al oricărei ființe (animal sau plantă) provine din sufletul universal, adică din Sinele suprem (Brahman), fiind una cu acesta. Personajele nuvelei trăiesc experiențe
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
a oprit și a coborât. Nu bănuisem că mai există o gară atât de aproape de Pod. Niciodată n-am mai reușit să-mi amintesc numele ei”". Podul este un element simbolic ce leagă cele două planuri (fizic și spiritual) ale existenței umane. Traversarea sa simbolizează trecerea ființei umane către un plan temporal cu valențe sacre, în care există numeroase niveluri de semnificație, printre care și conceptul de coincidentia oppositorum. Finalul nuvelei nuanțează ideea că fiecare om intră în legătură cu elemente din spațiul
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
moi formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre diferență de alte mări și oceane, datorită unor particularități ale reliefului submarin Paratethys nu beneficia de existența unui circuit eficient de oxigenare a straturilor de apă de adâncime. În lipsa oxigenului lipseau și microorganismele care să descompună cadavrele, în absența unor procese biologice de descompunere materia organică respectivă pornind pe drumul fizico-chimic lung, la capătul căruia se află
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]
-
este o construcție reprezentativă pentru barocul transilvănean, cu o puternică tentă rurală. Clădirea constă într-un singur volum masiv și compact, cu un acoperiș tipic baroc, înalt și în două pante. Subsolul palatului, acoperit cu bolți de factură renascentistă, sugerează existența unei etape de construcție datând din secolul XVII. Parterul este baroc, cu bolti la interior, arce in leagăn la partea superioară a golurilor și două ferestre de formă ovoidală pe fațada principală. Portalul din piatră sculptată de la intrare este și
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
echipamentului medical nesteril și transfuzii de sânge sau, posibil, relațiile sexuale neprotejate cu persoane infectate. Estimările arată că între 130-170 milioane de persoane în întreaga lume suferă de hepatită C. Cercetătorii au început studiul virusului hepatic VHC în anii '70, existența acestuia confirmându-se în 1989. Nu se știe dacă virusul provocă boala la alte animale, în afară de cimpanzeu. Peginterferonul și ribavirina sunt medicamentele standard folosite pentru tratamentul HVC. Între 50 și 80% dintre persoanele tratate se vindecă. Persoanele care prezintă ciroză
Hepatită C () [Corola-website/Science/327225_a_328554]
-
austriac Niccolaus Adolph von Buccow în anii 1761-1762, lăcașul, închinat la acea dată ”Sfintei Treimi”, reapare ca unit, statut confesional păstrat cu scurte întreruperi, până în 1948. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și conscripția din anii 1829-1831 îi atestă, de asemenea, existența. Ca urmare a multiplelor calamități abătute asupra ei - distrugerile provocate de pustiitoarele invazii turcești din secolele XV-XVIII și de incendiile din anii 1883 și 1905 au fost semnificative -, biserica a suferit, în timp, numeroase transformări. Dacă turnul a fost adăugat
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
world-music; Fathom, pentru albumele cu sunet profund: de dark ambient, a artiștilor precum Robert Rich și Steve Roach; și RGB, pentru coloane sonore și albume electronice cu orientare pop). Casa de discuri a lansat aproape 150 de album în decursul existenței sale; deasemenea a licețiat și lansat albume Europene în S.U.A. În decursul anilor 1980 Hill a produs deasemenea albume pentru alte case de discuri, cum ar fi cele ale Eckart Rahn (Celestial Harmonies, Fortuna Records, Kuckuck Schallplatten). În 2001, casa
Hearts of Space () [Corola-website/Science/327258_a_328587]
-
cătunul depopulat Valea Mare de Criș (în 2009 mai erau doar patru locuitori) prezintă ca planimetrie un dreptunghi, cu terminația răsăriteană nedecroșată, poligonală, cu trei laturi. Întrucât nici conscripțiile epocii moderne și nici harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu atestă existența vreunui lăcaș de cult în dreptul acestei localități, se poate presupune că biserica, cea dintâi a obștii, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea; prezența câtorva icoane valoroase, atribuite zugravului zărăndean Constantin din Rișca, ar putea modifica
Biserica de lemn din Valea Mare de Criș () [Corola-website/Science/327270_a_328599]
-
cu zece ani (arătând exact ca într-o fotografie veche de zece ani pe care românul i-o prezentase pastorului) după ce taumaturgul s-a rugat pentru vindecarea femeii. Tema nuvelei o constituie manifestarea imperceptibilă a sacrului în aspectele banale ale existenței, precum și imposibilitatea oamenilor din societatea contemporană de a observa și a înțelege un miracol divin. Un român „de la Dunăre”, Dumitru, refugiat în America, s-a deplasat la o biserică dintr-un mare oraș pentru a asista la un festival al
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
originală a lui Eliade asupra fantasticului provine, potrivit propriei opinii, din teoria sa despre „irecognoscibilitatea miracolului”, adică din credința sa că, după Întrupare, „transcendentul” este camuflat în lume sau în istorie, devenind astfel „irecognoscibil”. Matei Călinescu consideră că numai recunoscând existența miracolului și a sacrului putem depăși lipsa de sens a vieții cotidiene și înțelege adevăratul sens al existenței umane. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că tema acestei nuvele este sfințenia. Impostorul Dugay afirmă însă că nu el este autorul miracolului
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
credința sa că, după Întrupare, „transcendentul” este camuflat în lume sau în istorie, devenind astfel „irecognoscibil”. Matei Călinescu consideră că numai recunoscând existența miracolului și a sacrului putem depăși lipsa de sens a vieții cotidiene și înțelege adevăratul sens al existenței umane. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că tema acestei nuvele este sfințenia. Impostorul Dugay afirmă însă că nu el este autorul miracolului proclamat de Dumitru pentru că, în concepția sa, Dumnezeu este un idol care a murit și care "„n-are
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]