13,995 matches
-
faptul că Reagan-din-poveste și povestea însăși primiseră, deja, consimțământul publicului american. În schimb, observă criticul, "povestea poate cuprinde criticile aduse lui Reagan, însă rămâne vulnerabilă vizavi de propriile incoerențe"573. În rezumat, încheie Lewis, povestea americană a lui Ronald Reagan îndeamnă publicul să vadă în America națiunea unică în lume care conduce mapamondul pe calea libertății și progresului economic, să îl perceapă pe președinte drept "conducător prietenos și motivat"574 și, în același timp, narator al poveștii americane, iar pe sine
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Reagan folosește expresia "dumneavoastră și cu mine" (you and I, în limba engleză) pentru a se poziționa de aceeași parte cu publicul, într-o relație în care "forțe nespecificate se opun participării poporului în procesul decizional de natură politică"608, îndemnând, astfel, cetățeanul obișnuit să contribuie, personal, la "deschiderea procesului politic"609. Bunul simț, prin urmare, este, pentru Reagan, o aptitudine umană "naturală", prin urmare "corectitudinea și universalitatea percepțiilor și evaluărilor propuse de Reagan sunt de la sine înțelese"610. Iar pentru că
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
puzzle-ului teoriei narative pentru a elucida, în fine, pentru noi, cei care îl citim, "misterul" explicației comprehensive a răspunsurilor diferite cu care retorica lui Reagan a fost întâmpinată pe parcursul întregii sale manifestări. În acest moment, prin urmare, criticul ne îndeamnă să privim, în întregul ei, imaginea inedită pe care paradigma narativă ne ajută să o percepem, atunci când ne raportăm la realitatea fenomenală din jur prin "prisma" sa. Diferența de perspectivă, notează criticul, între paradigma rațională și cea narativă, este majoră
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
învăța, treptat, să ne adunăm puterile, mereu, pentru propriul nostru demers critic viitor. În calitate de intelectuali (particulari și unici) ne găsim, fiecare, menirea, în propriul "colțisor" cultural, pentru care înregimentarea instituțională și ideologică reprezintă nu neapărat o limitare, ci, cum ne îndeamnă McKerrow să înțelegem, însăși condiția noastră de posibilitate ca atare. Postmodernismul înseamnă însăși această revoluție pozitivă, această recuperare a porțiunilor de trecut sau de istorie, care sunt tot atâtea construcții discursive, care oferă, încă, "semințele" sau "germenii" posibilităților viitoare, suprapusă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
eradicări totale și tranșante a limitărilor, de dragul unor construcții ontologice, epistemologice, dar și discursive care să ofere omului locul și menirea de care se simte bine reprezentat pe scenele din toate domeniile existenței, care îl solicită. Ray McKerrow, deci, ne îndeamnă să îndrăznim: el a cucerit lumea cercetării critico-retorice. Cum putem, oare, pune, vreodată, în paranteză, lecția sa unică? Concluzii Răspunsul meu la întrebarea (retorică) de mai sus poate că nu este unul eminamente futil. Evident, și acest răspuns, ca toate
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
prezintă o serie de imagini-exemplificări care, prin expresivitatea lor, devin argumente în susținerea tezei că arta, dincolo de talent, cere și o temeinică pregătire profesională, o cunoaștere intimă a limbajului artelor vizuale. 2. Căutările O neobosită strădanie, o sfântă nemulțumire îl îndeamnă pe adevăratul creator la numeroase căutări și încercări pentru a ajunge la imaginea visată, care să exprime cât mai convingător gândul său. De cele mai multe ori începutul e nesigur, ezitant. Artistul caută în mai multe direcții, e nehotărât. Dintre numeroasele încercări
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
O îndelungată pregătire făcută cu metodă, cu disciplină și răbdare, fără dorința unui succes imediat... Tânărul creator trebuie să aibă grijă la toți factorii care alcătuiesc procesul de elaborare a imaginii „ca lumina ochilor“. Primul meu profesor, Dumitru Săndulescu, ne îndemna să ne îngrijim ochii, VEDEREA fiind elementul esențial al dialogului nostru cu realitatea. Fără o vedere foarte bună, viața și activitatea artistică a creatorului devin un coșmar. Trebuie să căutăm intensitatea cea mai bună a iluminării imaginii pentru a putea
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
bucurie, în care se topesc marile-i neliniști. Partea cea mai rezistentă a operei lui o formează însă poemele de atitudine, care, în Vatra cu stele (1942), poartă însemne ale luminozității nordice, dar și evidente reminiscențe mioritice. Un lexic suculent îndeamnă retoric spre amintirile copilăriei, spre ieșirea din tristețe și durere, spre imnificarea gliei străbune, cu întreg cortegiul ei de frumuseți baladești și de fapte eroice. Cuvinte ca „baladă”, „legendă”, „stele” și „toamnă” sunt aici simboluri ce conturează obsesiile simțirii. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
glorie. Menținerea sub control a goanei după câștig și glorie ar fi deosebit de eficientă, deoarece neîncrederea duce la război în primul rând din cauza fricii de a fi prădat. Printre forțele ce acționează în sens contrar, Hobbes enumeră "pasiunile care îl îndeamnă pe om la pace" și rațiunea, care "sugerează compromisuri pacifice convenabile, asupra cărora oamenii ar putea cădea la înțelegere" (paragraful 14). Dar el are prea puțină încredere în capacitatea acestor forțe de a învinge pornirile mai egoiste, în special în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care caii evident nu pot să ajungă, dar pe care ei tot văzându-l În mersul lor, se Întăresc În nădejdea că, la terminarea căratului poverii, stăpânul lor Îi va răsplăti.) Bate fierul cât e cald. (și alte proverbe ne Îndeamnă să avem abilitatea de a ne folosi la maximum de momentul favorabil apărut: „Cine fuge de ocazie, fuge și ea de el”; Fiecare lucru trebuie făcut la timpul său”; „Adesea, deliberând, pierzi ocazia”. Este citat, adeseori, ca exemplu negativ regele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adică se preschimbă În Înțelesuri care perpetuează nimicuri, fleacuri, vorbe de clacă. Așadar, „Întâi capul să gândească, ș-apoi limba să vorbească”. Gura lumii numai pământul o astupă. Frunză verde lobodă, gura lumii e slobodă. (De aceea, alte proverbe ne Îndeamnă: „Fă bine și lasă lumea să vorbească”; „La calomnii se răspunde cel mai bine tăcând”; „Cine ascultă gura lumii Își lasă repede nevasta”; „Mai ușor e să oprești vântul, decât gura satului”; „Lasă lumea să vorbească, numai puica să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură; Zică toți ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece; Ca să nu-ndrăgești nimică, Tu rămâi la toate rece. Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera și nu ai teamă; Te Întreabă și socoate Ce e rău și ce e bine; Toate-s vechi și nouă toate; Vreme trece, vreme vine” (Mihai Eminescu, Glossă) Μ
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să o rezolve cât mai bine posibil - și chiar să beneficieze de pe urma acestei situații -, permițându-i totodată să reflecteze În profunzime asupra procesului de lectură. * Aceste observații nu ne conduc Însă doar către structura de ansamblu a eseului, ci ne Îndeamnă și să ținem cont de raportul bizar față de adevăr pe care Îl suscită faptul de a vorbi despre cărți și de spațiul singular care se constituie În acel moment. Ca să ajungem la esența lucrurilor, mi se pare necesar să modificăm
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
desemnare ar putea să-l antreneze În procesul identic al pierderii de sine. * Problema acestor „omagii” aduse lui Proust și lui Anatole France este că sfârșesc prin a arunca Îndoială asupra tuturor celorlalte texte pe care Valéry le consacră scriitorilor, Îndemnându-ne să ne Întrebăm dacă i-a citit sau dacă cel puțin i-a răsfoit cât de cât. Din momentul În care Valéry recunoaște că citește puțin și că nu se abține totuși de la a-și exprima părerea, cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cel puțin În ceea ce privește cărțile care ne Însoțesc În interiorul unei culturi date - pe un teritoriu intermediar Între cele două, astfel Încât devine greu să spunem, pentru cea mai mare parte dintre ele, dacă le-am citit. * La fel ca Musil, Valéry ne Îndeamnă să gândim În termenii unei biblioteci colective, și nu În cei ai unei singure cărți. Pentru un adevărat cititor, preocupat să reflecteze asupra literaturii, ceea ce contează nu e o anumită carte, ci ansamblul tuturor celorlalte, iar a acorda o atenție
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
până atunci În bibliografii și În care filozoful grec și-ar fi continuat reflecția asupra literaturii, ocupându-se de această dată de problema râsului. Acuzat de Baskerville, Jorge se poartă ciudat. În loc să-l Împiedice pe anchetator să consulte cartea, Îl Îndeamnă dimpotrivă să o citească. Baskerville Îl ascultă, Însă, Înainte să o atingă, Își ia precauția de a-și pune o pereche de mănuși. E astfel În măsură să descopere primele rânduri ale unui text care făcuse deja, după părerea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de lectură, adică În felul În care căutăm apoi să citim cărțile. E obiectul fantast În căutarea căruia trăiește orice cititor, iar cele mai bune cărți peste care va da de-a lungul vieții nu vor fi decât fragmente imperfecte, Îndemnându-l să continue să citească. Tot așa, ne putem imagina că orice scriitor e prins În Încercarea de a da viață cărții sale interioare, tot timpul nemulțumit de cărțile peste care dă, inclusiv de ale lui, atât de perfecte ar
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și nu pretinde că l-ar fi citit integral, Dauriat afirmă totuși că l-a răsfoit și e chiar În stare să facă niște observații de ordin stilistic, de exemplu despre calitatea rimelor. Însă precauția obiectivă luată de Lousteau Îl Îndeamnă să fie mai scormonitor: „- Aveți manuscrisul aici? Întrebă rece Lucien. Poftim, prietene, răspunse Dauriat, care se Îndulcise mult față de poet. Lucien luă sulul fără să se uite În ce stare se află sfoara, Într-atâta avea Dauriat aerul să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Hai că te duc cu mașina. El 1: Nu, eu mă duc... am o ședință. El n: Mă rog, cum vrei. Și nu uita ce ți-am spus; fă crezi, dar găsește-ți, domnule, echilibrul. El 1: De fapt, mă îndemni să-l pierd. El n: Iar începi! TABLOUL VII (La masa de lucru, Ea 2 citește niște pagini, foarte concentrată, și simte intrarea lui El n care, observînd-o, se duce pînă la geamul deschis, face o probă de escaladare, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
deschidă Între paginile volumelor sale, pentru cititorul occidental și nu numai, un defulatoriu. Funcția terapeutică a literaturii nu este uitată nici o clipă - iar vraciul nu se bazează pe un tratament paleativ, nu Încercă să “facă oamenii mai buni” ci Îi Îndeamnă la acțiune: “Il paraissait peu vraisemblable, de toute fașon, que les Franșais votent à nouveau pour Jacques Chirac: il avait vraiment l’air trop con, Șa en devenait une atteinte à l’image du pays” (pp. 276-277) Scriitorul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
europene academice de știință, Elsevier), dar ceea ce-l interesează aici este argumentarul cu ajutorul căruia poate valida continuarea metanarațiunii umaniste (povestea omului, aflată În pericol de a lua sfîrșit, un foarte unhappy end). Secta este și locul În care omul este Îndemnat să creadă, nu prin promisiunea unei răsplăți transcendente, ci, În primul rînd, printr-o morală practică aducătoare de satisfacții: hedonismul Îsi reia aici rolul avut În Antichitatea greacă, fără a se confunda nici o clipă cu cel consumist, fals (pentru că permis
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mundan, proiectată În incomesurabilitatea dintre limbajul transcendent și cel contingent, agonizant, simplu zgomot În vid. Pentru că se scrie În și despre exil, literatura lui Volodine este una a neîncrederii. Personajele ficțiunilor sale nu-și acordă nici un credit, iar autorul Își Îndeamnă permanent cititorul să nu creadă nimic din ceea ce spune. Deși debutează cu science-fiction, În colecția “Présence du futur” a editurii Denoël, simte pericolul unui gen prea concesiv și artificial și, o dată cu Lisbonne, dernière marge (Lisabona, ultima graniță, 1990), Își precizează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scris. Ucigîndu-și eroina, tînărul scriitor vrea să apară mai grav decît În M-am hotărît..., iar prin felul În care descrie actul sinucigaș, tot atît de delicat. Arătînd cu degetul societatea criminală, Martin Page deresponsabilizează individul, Îl victimizează și Îl Îndeamnă să fugă În fantezie, să se cațere În suprarealism, Îl invită să moară frumos pentru că nu poate să-l Învețe cum să păcălească Sistemul. Am lăsat deoparte, cu intenție, descrierea amănunțită a lumii pariziene a artiștilor plastici. Puteți compara cum
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și a gesturilor deținutului. El însuși devenise obiectul unei astfel de supravegheri din partea unui rege care, neliniștit de starea în care se afla prințul, îi convocase la Curte pe cei doi vechi și buni prieteni ai acestuia, pentru a-i îndemna ca „Atunci când veți avea prilejul/ Încercați să aflați dacă îl roade vreo boală necunoscută nouă/ Căreia, când o vom descoperi, să-i putem găsi leacul” (Hamlet, p. 65). Cum gărzile nu-i furnizaseră informațiile necesare, Claudius elaborează o strategie specială
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
stăpân atotputernic și de spectator al propriei sale victorii. Drumul spre putere este de acum încolo deschis... cu prețul nimicirii oamenilor! Domnia lui Nero - Racine ne-o spune limpede - va fi totalitară. Narcis știe asta și, în ciuda trădării sale, îl îndeamnă la prudență pe Britannicus, biet arhanghel rătăcit într-o lume plină de capcane: „ș...ț. Dar, prințe, nu e aici locul potrivit/ Să vă împărtășesc această taină. Să ieșim ș...ț” (III, 6, v. 929-930), îl povățuiește Narcis, care își
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]