13,837 matches
-
Sibiului și a rămas aici până la finele vieții. În anul 1984 s-a pensionat dar activitățile sale culturale au continuat. A făcut recitaluri din poezia foștilor deținuți politici, spre exemplu Radu Gyr sau Nichifor Crainic. A ținut un recital în cimitirul din Sibiu la mormântul grupului Dabija. A realizat „Marșul Revoluției din decembrie 1989” și „Imnul Sibiului” - foarte apreciat de maestrul Petre Sbârcea. A scris două volume: "„Din culisele teatrului românesc”" și "„Am dat mâna cu George Enescu”"; el declarând: "„Am
Paul Mocanu (actor) () [Corola-website/Science/323159_a_324488]
-
este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1808 în satul Stroiești, strămutat în anul 1833 în satul Humoreni și apoi, în 1892, în satul Brașca din comuna Ilișești aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", sărbătorit la data de 8 noiembrie. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. a fost construită în anul 1808, fără a se cunoaște locul inițial unde a
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Măriței este un lăcaș de cult ortodox construit în perioada 1897-1900 în satul Măriței din comuna Dărmănești aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la data de 15 august. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Prima atestare documentară a localității datează dintr-un document din 6 aprilie 1634 prin care episcopul
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
Étretat și comoara regilor Franței, Tancarville, trecerea subterană din Jumièges îi conduce la comoara medievală a abațiilor... Traseul celor șapte abații din Pays de Caux este asemănător cu Carul Mare și permite regăsirea stelei Alcor. Maurice Leblanc este înmormântat în Cimitirul Montparnasse. Lista este necompletă, cuprinzând atât opere din seria "Arsène Lupin", cât și altele fără legătură. Seria "Arsène Lupin" cuprinde 20 romane și colecții de povestiri, precum și trei piese de teatru, toate publicate din 1907 și până în 1941. Vezi Arsène
Maurice Leblanc () [Corola-website/Science/323212_a_324541]
-
a revenit la Ankara. Lansează cel de al treilea volum de poezie „Eu și dincolo”. Anul 1934 pentru Necip este turnată în acel an el se cunoaște cu seyhul nakși Abdulhâkim Arvasi. Acesta ținea predici în Moscheea Kașgari de lăngâ cimitirul Eyup. În urma predicilor Necip cunoaște o transformare a gândirii. După acesta poeziile lui Necip încep să aibă o tentă de mistică. Prima operă este piesa de teatru„ Tohum- Sămânța având ca subiect ideii islamice și turcice. Piesa a fost pusă
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
a fost că Necip Fazıl are înclinație spre înjosire. În această perioadă l-a sfătuit pe Turgut Őzal care începea să fondeze un nou partid. A murit în casa sa pe data de 25 Mai 1983 și este înhumat în cimitirul Eyüp. În special după 1934 a început să fie interesat de viața politică a Turciei, a susținut unele acțiuni precum evenimentele din 5-7 Septembrie. În această perioadă ideile sale au fost acceptate de Asociația Națională a Studenților Turci. În perioada
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
artistică, datat la 1849 și semnat de zugravul Ghiță. Se disting elementele sculptate decorativ la intrare și la stâlpii pridvorului. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica formează împreună cu troița de la 1911, din fața bisericii, și cimitirul din jur un ansamblu valoros, așezat într-un cadru natural pitoresc. Vechile catagrafii surprind cel puțin două biserici de lemn în Găbrieni, fost Alimăneștii de Jos, una cu hramurile „Sfântul Nicolae” și „Cuvioasa Paraschiva”, pe moșie megieșească, de moșneni, și
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
este un cimitir evreiesc din orașul Gura Humorului (județul Suceava). El datează din secolul al XVIII-lea și se află la marginea de nord a orașului (înspre satul Mănăstirea Humorului), la circa 700 m de gară. a fost inclus pe Lista monumentelor istorice
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
din lemn și cu o populație de aproximativ 700 de locuitori, printre care și 5 familii evreiești. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a crescut constant. În anul 1856 s-a organizat cimitir evreiesc care a fost închis în 1919, când s-a deschis unul nou în apropiere. Primul recensământ din 1857 a numărat 190 evrei dintr-o populație totală a localității de 2.703 oameni, reprezentând o pondere de 7,02%. În
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
aproape toți evreii din Gura Humorului au emigrat în noul stat Israel, în oraș rămânând doar puțini locuitori de etnie evreiască. Numărul evreilor a scăzut an de an, comunitatea locală fiind din ce în ce mai îmbătrânită. În prezent, mai trăiesc doar 10 evrei. Cimitirul evreiesc din orașul Gura Humorului se află la marginea de nord a orașului, la circa 700 m de gară. El datează din secolul al XVIII-lea. Aici se află 2.000 de pietre funerare, pe care sunt sculptate stele funerare
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
lăcaș de cult ortodox construit în anul 1786 de către boierul Ioan de Cârste în satul Costâna din comuna Todirești și strămutat în anul 1812 în satul Dănila din comuna Dărmănești aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul "Sfinții Cosma și Damian", sărbătorit la data de 1 noiembrie. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, în ciuda vechimii sale. În anul 1774, când nordul Moldovei (Bucovina) a fost anexat de Imperiul
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
În prezent, biserica se află în marginea de sud-est a satului, la sud de lăcașul de cult fiind captat în uluci un izvor curat și rece, de unde aproape tot satul se folosește de apă. În jurul lăcașului de cult se află cimitirul localității. Biserica a fost sfințită în anul 1820. După cum atestă cronica bisericii, Parohia Dănila avea în 1843 un număr de 398 enoriași, care erau îngrijiți spiritual de preotul administrator George Palievici. Populația satului a crescut în timp, parohia având în
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
1796 în satul Vama din comuna omonimă aflată în județul Suceava. Edificiul are hramul "Sfântul Nicolae", sărbătorit la data de 6 decembrie, și s-a aflat o lungă perioadă în centrul satului, dar în anul 1937 a fost mutat în cimitir, pe fostul său amplasament construindu-se o biserică de zid cu același hram. În Vama a existat încă o biserică de lemn, cu hramul "Înălțarea Domnului". Aceasta fusese construită în anul 1783 în partea de jos a satului, dar a
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
superioară a ancadramentului ușii de intrare. Textul pisaniei este următorul: ""Luna iunie anul 1796 această biserică o au făcut Derhet Matei"". Odată cu trecerea timpului, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare. Ea a fost desfăcută și reconstruită în anul 1937 în cimitirul satului, iar pe locul ei s-a ridicat o biserică de zid având același hram. Pereții exteriori au fost placați cu scânduri orientate vertical. În aprilie 2001, 21 de enoriași ai Parohiei "Sf. Nicolae" din Vama de Sus au trimis
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
vertical. În aprilie 2001, 21 de enoriași ai Parohiei "Sf. Nicolae" din Vama de Sus au trimis o scrisoare la redacția ziarului "Ziarul de Iași", în care afirmau că solicită redeschiderea celei de-a doua biserici a parohiei așezată în cimitir. Ei îl acuzau pe preotul paroh Nicolae Moroșanu că se opune redeschiderii bisericii de lemn din cimitir și că sunt nevoiți să parcurgă o distanță mare până la biserica din centrul satului. Preotul paroh a declarat că ""biserica din cimitir nu
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
o scrisoare la redacția ziarului "Ziarul de Iași", în care afirmau că solicită redeschiderea celei de-a doua biserici a parohiei așezată în cimitir. Ei îl acuzau pe preotul paroh Nicolae Moroșanu că se opune redeschiderii bisericii de lemn din cimitir și că sunt nevoiți să parcurgă o distanță mare până la biserica din centrul satului. Preotul paroh a declarat că ""biserica din cimitir nu este închisă. Când este nevoie, slujesc în ea, dar rămâne o biserică de cimitir, în care se
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
în cimitir. Ei îl acuzau pe preotul paroh Nicolae Moroșanu că se opune redeschiderii bisericii de lemn din cimitir și că sunt nevoiți să parcurgă o distanță mare până la biserica din centrul satului. Preotul paroh a declarat că ""biserica din cimitir nu este închisă. Când este nevoie, slujesc în ea, dar rămâne o biserică de cimitir, în care se oficiază slujbele pentru morți"". Biserica "Sf. Nicolae" din Vama este construită din bârne de brad, cioplite în patru fețe, așezate în plan
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
de lemn din cimitir și că sunt nevoiți să parcurgă o distanță mare până la biserica din centrul satului. Preotul paroh a declarat că ""biserica din cimitir nu este închisă. Când este nevoie, slujesc în ea, dar rămâne o biserică de cimitir, în care se oficiază slujbele pentru morți"". Biserica "Sf. Nicolae" din Vama este construită din bârne de brad, cioplite în patru fețe, așezate în plan orizontale și îmbinate la colțuri în tehnica "coadă de rândunică". Construcția prezintă bogate ornamente geometrice
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
Biserica "Sfântul Nicolae" din Pârteștii de Jos este o biserică ortodoxă construită în anul 1887 de către credincioșii ortodocși români din satul Pârteștii de Jos (comuna Pârteștii de Jos, județul Suceava). Ea se află situată în cimitirul localității. Satul Pârteștii de Jos are o veche istorie. Prima atestare a acestei localități datează dintr-un document din 13 aprilie 1415 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), ea fiind numită Pârtea, după stăpânul locului. În acel document, satul a
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
anexa Bucovina la Galiția în 1786, satul Pârtești a fost împărțit în două sate: Ca urmare a creșterii numerice a locuitorilor satului, biserica de lemn din Pârteștii de Jos a devenit neîncăpătoare. Astfel, în anul 1887 s-a construit în cimitirul satului o biserică de zid cu același hram (Sf. Nicolae), ca și al bisericii de lemn. În anul 1892, biserica de lemn cu hramul "Sf. Nicolae" din Pârteștii de Jos a fost donată credincioșilor ortodocși din satul învecinat Liuzi Humoreni
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
cărămizi. Schitul era înconjurat de vișini, nuci și frasini și avea și un mic heleșteu. Astăzi, pe locul unde s-a aflat schitul este o poiană numită ”Fundoaia”. Mai târziu, biserica de lemn a fost mutată în Săliște, unde este cimitirul ale cărui urme s-au păstrat până în zilele noastre. Din cauza alunecărilor de teren, biserica a fost mutată și de aici în satul Buninți, unde exista un alt locaș de cult, tot mic. Din cele două locașuri de cult s-a
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
Ateneul Român, alături de alți șase concurenți. Câștigătorul concursului a fost Cornel Medrea, care a și realizat monumentul de lângă Gara București Nord. În anul 1920, împreună cu arhitecții C. Iotu și Arghir Culina, a realizat Monumentul funerar al lui Aurel Vlaicu, în Cimitirul Bellu Militar. În 1922, a făcut parte din echipa de sculptori, condusă de Dimitrie Paciurea, care a decorat Arcul de Triumf din București, proiectat de arhitectul Petre Antonescu. Lucrările sale decorative de la Arcul de Triumf realizate în 1922 nu au
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
înălțat, pe locul unde se face tradiționala serbare, zisă „Târgul de fete“, o impozantă cruce lucrată și sculptată de cunoscutul sculptor Mățăoanu. Crucea are următoarea inscripție": Dumitru Mățăoanu s-a sinucis la 1 iulie 1929 și a fost înmormântat în Cimitirul Sfânta Vineri din București.
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
catolici. Preotul Gerhard Jura a fost anchetat în mai multe rânduri de securitate și torturat. S-a îmbolnăvit și a fost internat la o clinică din Cluj, dar a murit în 1949 în împrejurări neclare și a fost înmormântat în cimitirul catolic din Câmpulung. a fost construită în anul 1891, din lemn, de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Valea-Seacă (în ), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, în satul Valea-Seacă locuiau mulți etnici germani. Biserica a primit
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]
-
Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Mitocu Dragomirnei este o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Mitocu Dragomirnei (județul Suceava). Ea se află pe o uliță a satului, în apropiere de școală, biserica ortodoxă și cimitir. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Mitocu Dragomirnei (în ) în 1782, venind din
Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei () [Corola-website/Science/323341_a_324670]