15,474 matches
-
aplicare a legii la cazul concret dedus judecății, aspecte care intră în competența de soluționare a instanței judecătorești care a sesizat Curtea Constituțională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se poate pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. Având în vedere acest argumente, Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147
DECIZIE nr. 522 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258145_a_259474]
-
perioada soluționării excepției de neconstituționalitate și a introdus, corelativ, un nou motiv de revizuire a hotărârilor definitive. În acest caz, aplicarea art. 2 din Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 26/2010 ar fi excesivă având în vedere finalitatea controlului de constituționalitate. De asemenea, Curtea are în vedere și respectarea dreptului părților de a formula cerere de revizuire în temeiul art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 din Codul de procedură civilă, în cazul în care Curtea
DECIZIE nr. 423 din 24 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (4) cuprins în titlul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258160_a_259489]
-
dedusă judecății, astfel încât, în acord cu propria sa jurisprudență ( Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), prin care s-a stabilit că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", Curtea urmează a se pronunța pe fondul prezentei excepții de neconstituționalitate. Textul de lege criticat
DECIZIE nr. 423 din 24 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (4) cuprins în titlul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258160_a_259489]
-
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul nr. 1 la Convenție. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională reține că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, constatându-se constituționalitatea acestora. În acest sens este Decizia nr. 349 din 24 septembrie 2013 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, prin care Curtea a reținut următoarele: ----------------
DECIZIE nr. 423 din 24 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (4) cuprins în titlul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258160_a_259489]
-
libertăților fundamentale, precum și art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul nr. 1 la Convenție. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională reține că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, constatându-se constituționalitatea acestora. În acest sens este Decizia nr. 349 din 24 septembrie 2013 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, prin care Curtea a reținut următoarele: ----------------
DECIZIE nr. 423 din 24 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (4) cuprins în titlul II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258160_a_259489]
-
de procuror sau de instanță, din oficiu și obiectul acesteia să nu îl constituie prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Așadar, normele de aplicare a unei legi nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate a posteriori, așa cum rezultă din dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție și din art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și, în consecință, excepția de neconstituționalitate a art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.
DECIZIE nr. 518 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 şi 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258183_a_259512]
-
drepturi de asigurări sociale, care la art. 74 prevedea: "Soțul supraviețuitor care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie". Asupra constituționalității dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 19/2000 , Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 334 din 16 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 13 octombrie 2004, statuând următoarele: "Curtea constată că art.
DECIZIE nr. 518 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 şi 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258183_a_259512]
-
nelegalitatea deciziilor de încetare a pensiei de urmaș, deoarece încalcă un principiu fundamental, cel al drepturilor câștigate, Curtea reține că acestea sunt aspecte care intră în competența de soluționare a instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, care asigură controlul constituționalității legilor. 3. Referitor la susținerea autoarei excepției potrivit căreia încălcarea principiului neretroactivității legii rezultă și din faptul că deciziile de recalculare a pensiei emise în luna octombrie 2011 își produc efectele de la data de 1 ianuarie 2011, Curtea reține că
DECIZIE nr. 518 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 şi 92 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. 136 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258183_a_259512]
-
este posibilă renunțarea la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Curtea, deliberând, constată că nu poate fi primită cererea de renunțare formulată, având în vedere dispozițiile art. 55 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului [...]". Excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, iar soluționarea acesteia este de interes general. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții
DECIZIE nr. 500 din 5 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258197_a_259526]
-
dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 74 alin. (7) și (8) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial
DECIZIE nr. 500 din 5 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258197_a_259526]
-
cauză. În fine, autorul excepției invocă și existența unei contradicții între art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 și art. 5^2 din Codul de procedură penală. O asemenea critică nu poate fi nici ea reținută, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea dispozițiilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației
DECIZIE nr. 500 din 5 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258197_a_259526]
-
căror ședințe nu au avut dreptul să participe. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Așadar, Curtea constată că aspectele criticate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora excedând competenței Curții Constituționale. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul
DECIZIE nr. 484 din 21 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, art. 23 alin. (1)-(3) şi art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258200_a_259529]
-
I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Așadar, Curtea constată că aspectele criticate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora excedând competenței Curții Constituționale. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art.
DECIZIE nr. 484 din 21 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, art. 23 alin. (1)-(3) şi art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258200_a_259529]
-
excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și ale art. 126 privind instanțele judecătorești. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 21 din Legea nr. 176/2010 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 205 din 29 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 3 iulie 2013, Curtea
DECIZIE nr. 498 din 5 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258234_a_259563]
-
introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f). ... (8) Hotărârea judecătoriei este definitivă." ... - Art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 : "(3) Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitor la
DECIZIE nr. 486 din 21 noiembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (7), art. 71 alin. (1) lit. d), e) şi f) şi alin. (7), art. 72 alin. (1) şi (3), art. 73 alin. (1)-(5) şi (7) şi art. 74 alin. (3), (5), (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/258263_a_259592]
-
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze obiecția de neconstituționalitate. VI. Obiectul controlului de constituționalitate, astfel cum rezultă din sesizarea formulată, îl constituie dispozițiile Legii privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene. Analizând motivarea obiecției de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta vizează, în realitate, art. 2, 3 și 18 din Legea privind
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept (a se vedea, în acest sens, și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, sau Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012 ). Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
teza întâi din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a) și art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, trebuia admisă și constatată neconstituționalitatea dispozițiilor criticate, pentru următoarele motive: 1. În examinarea constituționalității dispozițiilor legale criticate, Curtea pornește de la o premisă corectă, respectiv cadrul juridic creat ca urmare a pronunțării deciziilor Curții Constituționale nr. 683 din 27 iunie 2012 și nr. 784 din 26 septembrie 2012, statuând expres că "Parlamentul nu are nicio
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
o putere delegată, ci proprie Președintelui României, reprezentarea statului poate fi delegată, printr-un act de voință expres, de către acesta atunci când consideră necesar. În ceea ce privește conținutul mandatului de reprezentare ce va fi prezentat la reuniunea Consiliului European, cu ocazia controlului de constituționalitate a dispozițiilor Legii privind cooperarea între Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene, în forma anterioară adoptată de Parlament, prin Decizia nr. 784 din 26 septembrie 2012 , Curtea a observat că acestea sunt neconstituționale, contravenind atât art. 1 alin. (5
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
cu art. 91 și art. 148 alin. (4) din Constituție, deoarece nu statuau cu privire la atribuțiile Președintelui ce trebuie exercitate în procesul de elaborare și adoptare a mandatului. 2. Având în vedere aceste considerente de principiu, identificarea și validarea din perspectiva constituționalității a celor două situații distincte propuse de legiuitor, și anume: ipoteza reglementată de art. 18 alin. (1)-(3) din lege, care se referă la situația în care atribuția de reprezentare a României la Consiliul European a fost delegată prim-ministrului
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. Din studiul comparativ al dispozițiilor Legii privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene supuse controlului de constituționalitate a priori prin Decizia nr. 784 din 26 septembrie 2012 și cele supuse controlului de constituționalitate a priori prin Decizia nr. 449 din 6 noiembrie 2013 reținem că soluția legislativă, declarată în prealabil neconstituțională, este reluată întocmai în legea supusă
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
forță tuturor subiectelor de drept. Din studiul comparativ al dispozițiilor Legii privind cooperarea dintre Parlament și Guvern în domeniul afacerilor europene supuse controlului de constituționalitate a priori prin Decizia nr. 784 din 26 septembrie 2012 și cele supuse controlului de constituționalitate a priori prin Decizia nr. 449 din 6 noiembrie 2013 reținem că soluția legislativă, declarată în prealabil neconstituțională, este reluată întocmai în legea supusă controlului în prezenta cauză. Astfel, prevederile art. 19 alin. (1) și (2) din legea în forma
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
reluată întocmai în legea supusă controlului în prezenta cauză. Astfel, prevederile art. 19 alin. (1) și (2) din legea în forma anterioară au fost preluate și au devenit prevederile art. 18 alin. (1)-(3) din legea supusă acum controlului de constituționalitate. Prin Decizia nr. 784 din 26 septembrie 2012 , Curtea a constatat că dispozițiile art. 19 "sunt neconstituționale, contravenind atât art. 1 alin. (5), cât și art. 80 alin. (1) coroborat cu art. 91 și art. 148 alin. (4) din Constituție
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
atare omisiune legislativă apărută ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 683 din 27 iunie 2012 are relevanță constituțională." Așa fiind, constatăm că, parcurgând procedura de reexaminare și adoptând legea în forma care face obiectul controlului de constituționalitate în prezent, Parlamentul nu a respectat prevederile constituționale cuprinse în art. 147 alin. (2) referitoare la efectele deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în cadrul controlului de constituționalitate a priori, care prevăd obligația Parlamentului de a reexamina dispozițiile din lege constatate ca
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
parcurgând procedura de reexaminare și adoptând legea în forma care face obiectul controlului de constituționalitate în prezent, Parlamentul nu a respectat prevederile constituționale cuprinse în art. 147 alin. (2) referitoare la efectele deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în cadrul controlului de constituționalitate a priori, care prevăd obligația Parlamentului de a reexamina dispozițiile din lege constatate ca fiind neconstituționale. Cu privire la acest aspect, Curtea a fost constantă în jurisprudența anterioară, subliniind că Parlamentul nu își poate exercita competența de autoritate legiuitoare în mod discreționar
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]