14,243 matches
-
Este nemaipomenită, căluțul abia așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi ardea de nuci: - Eu mă culc! își face semnul drept credincioșilor și se întinde moleșit în iarba moale. Laur se urcă voinicește în copacul plin, atât de plin, că îl loveau nucile în căpățână; în vreme ce punga de nailon se umplea văzând cu ochii, zărește două fete ieșind din ierburi și apropiindu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu bâte și îi acoperă capul cu un sac... îl lovesc fără milă în timp ce numai stăpânul îi vorbește și zbiară. Când bătaia înceta, lângă cal rămânea numai el... mintea calului se asocia cu glasul, bătaia cu persoana stăpânului... îi rămânea credincios până la moarte. Restul erau numai automatisme. Metodă garantată dacă ai inimă să dai într-un animal sau om! Bărbatul se întinse peste tetiere îi prinse mâna blând și o sărută atât de ușor că aproape nu simți, refuzând nepăsător banii
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
va începe războiul. — Ce război? — Păi, așa se pare, după cum decurg lucrurie. Anglia și Franța trimit tot mai mulți militari în Arabia Saudită. Duminică îi scoatem pe toți oamenii din ambasada irakiană. Iar acum ayatolahul li s-a alăturat și cheamă credincioșii la război sfânt împotriva Statelor Unite. Se cutremură. Îți spun eu, consecințele acestei situații arată foarte rău din locul unde stau eu. — Vrei să spui că imediat ce va începe lupta, Israelul se va implica și, până să ne dumirim, situația din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prezentatorului, pigmentată cu groaznice jocuri de cuvinte și rostită cu zâmbete slugarnice de cățeluș ajuns la maturitate prea curând. Dar mama mai avea un motiv pentru care se uita în fiecare după-amiază și vedeam în ochii ei arzând flacăra adevăratului credincios, căci ea se agăța de posibilitatea ca într-o bună zi să i se îngăduie o viziune, să găsească Sfântul Graal în căutarea căruia porniseră toți cei care urmăreau programul: să formeze un cuvânt perfect de nouă litere din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu-mi vorbise niciodată și în coperta din spate era o scrisoare împăturită, datată martie 1984. Probabil majoritatea oamenilor din carnet nu mai aflaseră vești despre ea de vreo șase, șapte ani. Unul din ei era probabil fostul ei soț, credinciosul renăscut. Din câte știam nu-și mai vorbiseră după divorț, deci n-avea rost să-l implic. Vorbea cu dragoste despre colegii ei de serviciu: poate ar trebui să-i sun. Dar vor lipsi o zi, două. Era singură: absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la Schineteia cum îl foiau viermii și cum se văita, iar mâna dreaptă era alături desprinsă de la cot, că-i mâncaseră viermii toate cartilagiile și era căzută jos, desprinsă de restul corpului. Petruță a mers cu două autocare încărcate cu credincioși de la Cultul Creștin după Evanghelie din cartierul Nicolina din Iași. Arghir nu a povestit nimic. Doar Petruță a spus tot cu lux de amănunte felul cum s-a mărturisit răufăcătorul și starea lui jalnică și îngrozitoare în care se afla
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
văzînd un cîștig sigur din partea aceasta și văzîndu-l îndoielnic și plin de primejdii din partea cealaltă, trebuie sau să-ți fie ție prieten atît de bun cum rar se întîmplă, sau să fie un dușman îndîrjit al principelui pentru ca să-ți rămînă credincios. Dar pentru a spune lucrurilor pe scurt, susțin că acela care uneltește cunoaște numai teama, grija de a păstra secretul, frica neîncetată de pedeapsă, care îl înspăimîntă; în schimb, principele are de partea lui autoritatea deplină a principatului, legile, mijloacele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întîmplat niciodată ca un principe nou să-și dezarmeze supușii; atunci cînd i-a găsit neînarmați, i-a înarmat întotdeauna; căci, dacă un principe își înarmează supușii, armatele vor fi ale lui, cei care îi dădeau de bănuit îi devin credincioși, iar cei care îi erau credincioși rămîn mai departe tot așa; din supuși, toți ajung deci să-i fie partizani. Dar cum nu poți să-i înarmezi pe toți supușii, dat fiind că le faci o favoare acelora pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-și dezarmeze supușii; atunci cînd i-a găsit neînarmați, i-a înarmat întotdeauna; căci, dacă un principe își înarmează supușii, armatele vor fi ale lui, cei care îi dădeau de bănuit îi devin credincioși, iar cei care îi erau credincioși rămîn mai departe tot așa; din supuși, toți ajung deci să-i fie partizani. Dar cum nu poți să-i înarmezi pe toți supușii, dat fiind că le faci o favoare acelora pe care îi înarmezi, vei putea să-i
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
seama însă care acțiuni ale ministrului lui sînt rele și care sînt bune și le laudă pe acestea din urmă iar pe celelalte le îndreaptă. Ministrul lui nu poate să spere că l-ar putea înșela, așa încît îi rămîne credincios. Dar principele poate să-și cunoască ministrul folosind un mijloc care nu dă greș niciodată. Cînd vezi că ministrul se gîndește mai mult la el decît la tine și că în orice acțiune el caută folosul lui propriu, înseamnă că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu inimi curate, care dorm noaptea, care n-au fost răniți niciodată, care n-au fost aruncați În aer, cărora nu li s-a săpat prin căpățâni, cărora nu le-a fost frică niciodată, care nu beau, care le sunt credincioși fetelor pe care le-au lăsat acasă, de altfel mulți n-au avut niciodată lăței, băieți minunați. O să vedeți. — Sunteți italian? Întrebă adjutantul. — Nu, american. Uitați-vă și voi la uniformă. E făcută de Spagnolini, dar nu e o replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el, pentru că niciodată nu știm ce se Întîmplă În clipa aceea finală, iar eu Îl voi saluta ca pe un ostaș care și-a slujit timpul cu devoțiune, nepîngărindu-și buna credință nici după schimbarea vremilor, după 1947 pînă acum, rămînÎnd credincios, mai departe, memoriei pe care o păstra timpului său. Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gîndea era de mult terminată), Ana, aflată În cerdacul casei sale, privea În aerul Înviorător al dimineții zăpada cîmpiei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care venise. Se auzi trecerea timpului și În amurgul altei zile, atunci, altădată, cînd deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii Împletind, bombănind; cînd ridică ochii spre mine privirea Îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - CÎți ani au trecut de atunci, domnule judecător? - De cînd? Întrebai. - Uite, am uitat ce-am vrut să spun, fir-ar să fie, exclamă. Am Îmbătrînit prea mult, se vede... Îmi vorbi apoi despre ale vieții cîte erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu avizi, mai hotărâți să păstreze vechile tradiții ale Romei decât să-i jefuiască provinciile. Și fratele meu, Antonius? E omul cel mai cinstit și loial pe care-l cunosc și are convingerea că datoria soldatului este să-i fie credincios împăratului său, că misiunea lui e să lupte împotriva Răului. Crezi că va trece de partea lui Vitellius și i se va opune lui Galba? Dacă Vitellius ajunge împărat... Doi împărați se războiesc între ei. Adu-ți aminte de Caesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
misterică potrivit căreia adepții ei aveau să dobândească viața veșnică dacă aveau să lupte împotriva Răului și pentru dreptate, dacă aveau să ducă o viață morală, dedicată combaterii propriilor contradicții. Întunericul se opunea luminii, răul - binelui, minciuna - adevărului, iar ei, credincioșii, aveau datoria de a-și dedica viața unui ideal: salvarea integrității morale și, prin urmare, lupta împotriva celor ce amenințau vechile tradiții ale Romei, severe și drepte. Noi, războinicii lui Mithra, nu-l putem tolera pe Vitellius și atacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
militare. — L-am numit, zise Antonius. — Martorul tău este prezent aici? — Sunt aici, răspunse Errius. Îl văzu pe Antonius întorcându-se, în încercarea zadarnică de a-l recunoaște și de a-i întâlni privirea. Un alt glas se auzi: — Cel credincios lui Mithra va fi pregătit să-și dea viața pentru ideal. Va fi curajos și înțelept totodată. Va lupta pentru Bine, împotriva Răului. Zeul îi va dărui viața veșnică, întrucât credinciosul lui Mithra nu moare niciodată. — Marcus Antonius Primus, general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i întâlni privirea. Un alt glas se auzi: — Cel credincios lui Mithra va fi pregătit să-și dea viața pentru ideal. Va fi curajos și înțelept totodată. Va lupta pentru Bine, împotriva Răului. Zeul îi va dărui viața veșnică, întrucât credinciosul lui Mithra nu moare niciodată. — Marcus Antonius Primus, general al Legiunii a șaptea Galbiana - răsună un alt glas, din alt colț al încăperii -, numit acum de soldați Plisc de Găină - adăugă, rostind apăsat porecla pe care soldații i-o dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Interoghează-l. — L-am interogat înainte să-l închid în celulă. N-a deschis gura. Fă cum crezi, imperator. Ești convins că el e ucigașul? Judecă-l. Dar soldații tăi... Le-am dat mulți bani. Au obligația să-mi fie credincioși. Cine are mulți bani are și multe armate, asta o știm cu toții. Dar medicul... Vitellius împinse cu dosul mâinii vasele și cupele din fața lui, care căzură cu mare zgomot pe podea. Ajunge! strigă, roșu la față. Vrei să-mi pice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ales împărat pe Otho! izbucni Vitellius, consternat. Pe el, nu pe mine! Și doar știau că fusesem deja... — El e împărat la Roma acum, îl întrerupse Hector. Otho a ținut un discurs în fața senatorilor și a pretorienilor, care-i sunt credincioși. Poporul l-a aclamat. Otho a declarat că va fi demn de sarcina pe care i-o încredințează zeii... — Demn! rânji Vitellius furios. Înglodat în datorii cum e, va secătui vistieria... O să se îmbogățească. O să ajungă cel mai bogat om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
regelui batavilor să-i fie credincios și loial. — Credincios și loial? - ochiul drept al lui Julius Civilis scăpăra de mânie. La noi se obișnuiește ca aceste virtuți să fie puse în practică numai dacă și celălalt face la fel... Ești credincios celui care ți-e credincios. Ești loial celui care ți-e loial. Dar nu aflase oare că, la Roma, Otho pusese mâna pe putere în chip laș? întrebară ambasadorii. Nu știa oare că oprima cu cruzime populațiile italice? Îl sfătuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
credincios și loial. — Credincios și loial? - ochiul drept al lui Julius Civilis scăpăra de mânie. La noi se obișnuiește ca aceste virtuți să fie puse în practică numai dacă și celălalt face la fel... Ești credincios celui care ți-e credincios. Ești loial celui care ți-e loial. Dar nu aflase oare că, la Roma, Otho pusese mâna pe putere în chip laș? întrebară ambasadorii. Nu știa oare că oprima cu cruzime populațiile italice? Îl sfătuiră pe Julius Civilis să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vitellienii, cot la cot cu soldații? Masa se cutremură sub pumnul său. — E aici, arătă Titus. Aici, pe malul drept al Padului, e un orășel... Brixellum, la răsărit de Cremona. Aici s-a retras Otho, fiindcă fratele său, Titianus, și credincioșii lui l-au sfătuit să nu se expună nici unui pericol. Împreună cu el s-a retras la Brixellum un puternic detașament de cohorte pretoriene, gărzi de corp și soldați călare, ca să-l apere. Ar fi fost nevoie de oamenii ăștia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Râul străbătea marea câmpie, îndreptându-se spre Dunăre; galbenul întunecat al câmpurilor de floarea-soarelui alterna cu verdele viței-de-vie de pe dealuri. Emoționat, Antonius se gândi la Mithra, zeul câmpiilor. În valea ce se întindea în fața ochilor lui, pe malurile Dravei, mâinile credincioșilor săpaseră primele mithraea în măruntaiele pământului, din care se născuse zeul. De la Poetovium, cultul lui Mithra se răspândise în ținuturile danubiene. În mithraea, sub bolțile reprezentând cerul înstelat, guvernatori, procuratori, magistrați, funcționari și mulți luptători din legiuni încheiaseră un pact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fie eroi. — Acolo e, zise Antonius, arătând spre corturile ce se zăreau în depărtare, albe, la marginea câmpiilor arse de secetă. Acela este castrul Legiunii a treisprezecea. Acolo, aliații noștri ne așteaptă ca să ținem consiliul de război... Cu toții îi suntem credincioși împăratului Vespasianus. La Poetovium, centrul cultului mithraic, se adunaseră în numele zeului conducătorii ținuturilor și ai legiunilor care aveau să formeze alianța împotriva lui Vitellius. În numele lui Vespasianus, ce fusese ales împărat de armatele sale, dar care era drept, credincios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
duceau pe Caecina în lanțuri. Din nou, Antonius Primus alese să acționeze imediat. Nu voia să aștepte ca trupele dușmane de la Hostilia să se unească cu cele de la Cremona și, în plus, era sigur că Flavius Valens, care îi era credincios lui Vitellius și aflase despre trădarea lui Caecina, avea să se grăbească să intervină. După cum aflase de la curierii numizi ai Calviei Crispinilla, Vitellius avea să cheme trupele din Germania, Britannia și Gallia. Înainte ca întreaga armată vitelliană să se adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]