14,279 matches
-
Republicii Moldova și parțial pe cel al Ucrainei. Orașul s-ar fi numit "Petridava" sau "Klepidava", termeni ce provin din grecescul "petra" sau din latinescul "lapis", ambele însemnând "piatră" și din sufixul dac "dava" care însemna "cetate". Camenița actuală este atestată documentar din 1062 ca oraș al Rusiei Kievene. În 1241, el a fost distrus de invadatorii mongoli. În 1352, el a fost anexat de regele Poloniei Cazimir al III-lea, și a devenit capitala voievodatului Podolia și sediul administrației civile și
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
Cernăuți (Ucraina), centru administrativ al raionului omonim. Este situat la o distanță de 23 km nord de orașul Cernăuți. Orașul este situat la o altitudine de 223 metri, în partea de centru a raionului . Are locuitori, preponderent ucraineni. Prima mențiune documentară a localității Zastavna are loc în anul 1589, perioadă când făcea parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Denumirea orașului provine de la cuvântul "ipotecă" sau "angajament". În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut
Zastavna () [Corola-website/Science/309331_a_310660]
-
o clădire cu rol de cuhnie și brutărie lipită de zidul de incintă sudic, o clădire cu rol de trapeză a obștii monahale ridicată în partea de sud-est a incintei, și o anexă gospodărească aflată în colțul sud-vestic. Potrivit mărturiilor documentare, Mănăstirea Probota a fost prădată în anul 1622 de tâlhari, care au incendiat unele clădiri din incintă și au profanat unele morminte. Distrugerile au fost confirmate de cercetările arheologice. În anul 1646, s-a început o serie de lucrări de
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Jonathan Fox a cercetat și constatat că probabil au venit în secolul XI. Un alt cercetător, Bogdan Petriceicu Hasdeu, a găsit un document semnat de Mircea cel Bătrân care sugerează că veniseră cu un secol înainte de acea dată. O atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește Mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai înainte Mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care și 40
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
lui Amy Winehouse. A avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes 2015, fiind considerat de critici drept „o capodoperă tragică”, „genial”, „sfâșietor” și „de neratat”. La Premiile Oscar 2016, "Amy" a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar și premiul BAFTA la aceeași categorie, fiind nominalizat și la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film britanic. Amy Winehouse era recunoscută pentru vocea sa gravă, specifică contraltelor, cât și pentru întinderea sa vocală ce măsura aproximativ trei octave (Re
Amy Winehouse () [Corola-website/Science/309326_a_310655]
-
desfășurat în perioada 15 - 19 august 2012 sub motto-ul "Ținem munții în loc. Roșia Montană rezista prin cultură." Cea de-a 8-a ediție a FânFest-ului a avut loc în perioada 15-18 august 2013. Activități prezente: proiecții de filme documentare, piese de teatru, dezbateri, ateliere, expoziții, concerte, tururi ghidate, activități speciale pentru copii, activități recreative și un târg țărănesc. Trupe participate: Luna Amară, Celelalte Cuvinte, Implant pentru Refuz, Altar, Aria Urbană etc. Ediția a 9-a a avut loc în
FânFest () [Corola-website/Science/309466_a_310795]
-
care drept recunoștință pentru eficacitatea tratamentului efectuat a finanțat în anul 1843 construirea bisericii ortodoxe din localitate. Localitatea de reședință a comunei Vâlcele este satul Araci aflat la o distanță relativ egală față de celelalte sate care alcătuiesc comuna. Prima atestare documentară a localității există din anul 1332. Intensele legături dintre localnici și alte zone ale țării s-au concretizat printr-o permanentă și durabilă circulație a cărților și publicaților. Revelator este faptul că în 1938 în Araci erau 23 licențiați, 3
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” este un liceu cu predare în limba germană din Sibiu. Școala este atestată documentar din 1380 și este unul din cele mai importante licee din oraș, cel mai important cu predare exclusiv în limba germană. Clădirea actuală a fost construită în 1779 și se află în centrul orașului, în aceeași curte cu Biserica Evanghelică
Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu () [Corola-website/Science/310454_a_311783]
-
reprezentate capelele din Brașov care le poartă hramul. Capela Sf. Ecaterina era o construcție simplă, având acoperișul în două ape, fără turn. Accesul se făcea dinspre vest, iar frontonul prezenta o rozasă similară celei de la Cârța. La data primei menționări documentare (26 iulie 1388), capela era condusă de fratele Ioan din ordinul cistercienilor. Din 1406 datează o scrisoare a călugărițelor din convent către Papa de la Roma, prin care i se cerea dreptatea într-o chestiune litiginoasă. Ulterior anului 1474, când abația
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
formă specifică și tradițională de organizare administrativă, politică și militară a populației autohtone românești în evul mediu. Dintre toate provinciile istorice românești, cea mai mare densitate de districte medievale a fost consemnată în Banat. Perioada de maximă concentrare a consemnărilor documentare pentru a fost între mijlocul secolului al XIV - lea și mijlocul secolului al XV - lea. Unele dintre aceste districte românești au obținut, individual sau în grup, din partea regalității maghiare, o serie de privilegii. Un număr de opt districte s-au
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
dornă” prin bulboană sau vale cu apă. Slavii au numit așezarea mlăștinoasă „dolină”, romanii au numit-o „durnacum”, iar la români a ajuns „Dorina”, care prin eliminarea vocalei „i” și prin rotacismul specific limbii române, a devenit „Dorna”. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1592. La 14 mai 1600 Mihai Viteazul trimite spre Moldova armata condusă de generalul său, Baba Novac. Acesta urmează drumul prin Candreni, peste Mestecăniș, spre Câmpulung și apoi spre Suceava, în urmărirea domnului Moldovei Ieremia
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
de Sus, Ohaba Streiului, Sâncrai, Sântămăria de Piatră, Strei, Strei-Săcel și Valea Sângeorgiului. Până în anul 1990, Călan era cunoscută pentru renumele apelor termale române AQVE, din apropierea orașului, și prin flăcările secției Semicocs din cadrul Combinatului Siderurgic Victoria care ardeau, zi-noapte. Atestat documentar în anul 1387, orașul Călan este situat pe locul unei așezări rurale din Dacia Romană, Ydata pe timpul dacilor, Aquae în timpul ocupației romane. Nenumărate dovezi materiale (fragmente de ceramică arsă, piatră șlefuită, cremene, topoare, brățări din bronz etc.) au fost descoperite
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
cu baia „mină" Numele vechi a localității este "Baia de Sus". Orașul Baia Sprie are un însemnat trecut istoric. Urme ale unor vetre de așezări omenești se regăsesc încă din secolele unu și doi, după Hristos. Orașul va fi atestat documentar relativ târziu într-o diplomă din 1329, în timpul regelui maghiar Carol Robert care acordă locuitorilor primele privilegii. Denumirea latineasca era Mons Medius ceea ce în traducere înseamnă Muntele Mijlociu. Din această perioadă orașul își leagă existența de minierit și de-a
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
1945, în clădirea Judecătoriei a fost mutat Spitalul Orășenesc. După 2000, au început lucrările la noul sediu al Judecătoriei, o clădire modernă, terminată și inaugurată în 7 noiembrie 2008. În anul 2005, localnicii au aniversat 800 ani de la prima atestare documentară. În 2008 s-au împlinit 40 de ani de la declararea localității ca oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Jibou se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Jibou () [Corola-website/Science/297052_a_298381]
-
populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind reformați (43,37%), ortodocși (29,39%) și romano-catolici (21,19%). Pentru 2,71% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima atestare documentară datează din anul 1567, dar descoperirile arheologice dovedesc prezența omului aici încă din neolitic. Pe dealul „Cetatea Zânelor”, în partea de est a orașului, se găsesc ruinele dezvelite aproape integral ale unei mari fortificații a dacilor, cu ziduri din piatră
Covasna () [Corola-website/Science/297051_a_298380]
-
tuia, alunul turcesc... Poziția încântătoare a Oraviței cu păduri bogate, cu stânci pleșuve, cu ape limpezi, l-a determinat pe Iosif Vulcan să-i cânte frumusețea în versurile publicate în "Familia (revistă)" nr. 38 din 11 octombrie 1874 Prima atestare documentară cu actualul nume este din 1697 în Conscriptia lui Marsigli. Urme de locuire se găsesc însă începând cu perioada neolitică, continuând cu perioada daco-romană, când în zonă au existat exploatări miniere, și pe toată perioada evului mediu fiind suficiente mărturii
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
ca mai târziu să-i fie oferită lui I.L.Caragiale pentru Teatru Național din București. Azi, în clădirea teatrului se găsește Muzeul de istorie a teatrului și a orașului Oravița care cuprinde mai multe secții: istorie, geografie istorică, etnografie-folclor, arhiva documentară și biblioteca "Sim.Sam.Moldovan-Ionel Bota" de carte și presă veche. În anul 1968, a luat ființă expoziția permanentă de istoria culturii care a fost reorganizată în anii 1973 și 1982. În cadrul acestei expoziții se găsesc tipărituri, manuscrise, afișe și
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
în actul privilegial al principelui Cristofor Báthory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata. În 1876 s-a primit autorizația ca apa lacurilor să fie utilizată pentru băi, iar în 1884 Sovata a fost atestată oficial ca stațiune balneară. Atestare documentară a orașului, cu denumirea de "Sovata", este din anul 1602. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sovata se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (87
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
importantă zonă agricolă. Datorită avantajelor pe care le prezintă această regiune, zona Găeștiului a fost populată din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind descoperirile arheologice ale prof. univ. dr. docent Dumitru Berciu ce aparțin culturii Gumelnița (neoliticul târziu). Prima mențiune documentară despre orașul Găești datează din 19 iulie 1498 de pe timpul lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, care „întărește ocina Găeștilor mânăstirii Râncaciovului”. Despre evoluția economică și administrativă a orașului Găești nu există documente suficiente. Explicația e simplă: nefiind
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
industrială și agricolă, însă acestora li se adaugă și funcția de transport, comercială, de învățământ, cultural-științifică, rezidențială, sanitară și nu în ultimul rând, turistică. Orașul Găești, străveche așezare ce a împlinit la 19 iulie 1998, 500 de ani de atestare documentară, este situat din punct de vedere geografic in extremitatea de sud-vest a județului Dâmbovița, la contactul dintre Câmpia Româna (Găvanu - Burdea) cu Piemontul Cândești, între văile râurilor Argeș la Sud-vest și Potopu, la Nord-est. Se poate preciza că Potopu, pârâu
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
1,26. În lungul râurilor Potopu și Cobia se remarcă lunci bine dezvoltate care ating lățimi de până la 1 km formate din nisipuri, viituri și chiar argile depozitate fiind folosite în cea mai mare parte ca teren arabil. Prima mențiune documentară despre orașul Găești datează din 19 iulie 1498, de pe timpul lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, care ""întărește ocina Găeștiului mânăstirii Râncaciovului"". După 67 de ani (mai precis la 4 ianuarie 1565), se dă din București un alt
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
cu o minoritate de romi (5,78%). Pentru 8,18% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,04%). Pentru 8,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului Petru Mușat își stabilește curtea aici. În Evul Mediu aici a funcționat o curte domnească, în care Ștefan cel Mare a ridicat o biserică, care poate fi văzută și azi. Hârlău a fost
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
des années 90", publicat de UNITER. 2001 - "Învierea lui Mozart" (roman), de Nina Berberova (editura Humanitas). 2002 - "Națiuni și naționalisme" (editura Corint). - "Bebelușul este o persoană. Povestea minunată a nou-născutului", de Bernard Martino (editura Humanitas). - traduce pentru TVR2 comentariul filmelor documentare "Ochi de foc", "Ultimul cămin", "Vânătorul de meteoriți", "Noua cortină de fier", "Lourdes: credința care vindecă", "O lume aparte" și "Singuri pe lume", difuzate în același an. 2003 - "Lupul albastru. Povestea lui Genghis-han" (roman istoric), de Yasushi Inoue, ediția a
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
în acest sens este Muzeul Pietrei (Streinmetz Museum) din Zogelsdorf, Niederösterreich, instituție culturală austriacă bazată pe existența locală a unei cariere de Sandstein-gresie a cărei vechime stiințific atestată depășește 3.000 de ani. Muzeul găzduiește exponate de o deosebită valoare documentara și artistică, inclusiv o largă paletă de scule originale și unelte specifice folosite de-a lungul vremurilor pentru prelucrarea gresiei. Exploatarea carierei din Zogelsdorf, considerată una dintre cele mai importante ale Dunării, a atras de-a lungul istoriei atenția unor
Gresie (geologie) () [Corola-website/Science/305028_a_306357]
-
A doua versiune este legată de o legendă conform căreia primul om așezat pe aceste locuri îl chema Nicipor (sau Nisipor) de unde și numele localității. În latină, toponimic denumirea ar suna că: Nisporenium, Nisporenae, Onisiphorium, Onisiporium, Onisiphoropolis, Onisiporopolis. Prima atestare documentara a localității Nisporeni este reflectată în cartea de hotar semnată de domnitorul Moldovei Gaspar Vodă la 4 ianuarie 1618. Conform datelor unei numărări din secolului al XVIII-lea în Nisporeni erau 73 de case și bordeie. Ocupația de bază a
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]