15,241 matches
-
s-a făcut încă vreun film; cele făcute sînt povești "etern-umane", care puteau la fel de bine să se petreacă la un C.A.P., ori în vreo mină. Am scris scenariul acela de film, inclus în planul tematic al casei de filme, insistînd în primul rînd pe ceea ce înseamnă viața de uzină, și-abia apoi pe conflictul ca atare. Ce le-o fi reținut atenția în scenariul meu celor de la casa de filme încă nu știu. Oricum, nu m-aș bucura deloc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care o conducea a spus: Acum, vă rog să faceți două propuneri, doi tovarăși, sau tovarășe, care să fie aleși în comitetul de sindicat al combinatului. Fac eu! au strigat cîțiva. Tovarășul Vlădeanu! au strigat alții. Organizat, tovarăși, organizat, a insistat cel ce conducea ședința. Așa se face că, pentru comitetul sindicatului pe combinat am fost propuși eu și Teodorescu, președintele sindicatului pe secție. E o chestie! mi-am zis. Voi încerca să-mi onorez cît mai bine încrederea muncitorilor secției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Tamara, am înțeles, i-am spus, alintîndu-i obrazul lipit pe pernă. Am să mai vin, Mihai, mi-a spus ea, ghemuindu-se lîngă mine. Îți promit c-am să mai vin!... Dar n-a mai venit. Nici eu n-am insistat. În viața mea simplă, ea, Tamara, a rămas noaptea mea de Ajun, albă ca o zăpadă proaspătă, pe un cîmp cît vezi cu ochii, peste care, cu cît privești mai mult, cu-atît te dor ochii mai tare. A fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la loc pe masă, indicîndu-mi cărarea printre garoafe, spre o altă ușă a serei. Cînd s-a construit cartierul de lîngă gară, povestește Tomiță din mers, au fost demolate niște case. Una avea în curte o magnolie. Moș Toader a insistat să fie scoasă din rădăcini, a adus-o aici și i-a făcut o încăpere pe mărimea ei. A înflorit de cîteva zile și, de cînd a înflorit, duc întruna cutii cu cîte trei flori în ele celor din pavilionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mine de pe balcon se vede fereastra ta. Mi-ai făcut tu cinste, că... știu eu... ai mai primit ceva bani... Dar n-ai luat la tine bani de ajuns și ți-am împrumutat eu cincizeci de lei... Clar? Clar. Măi, insistă Ion, vezi c-o să te întrebe nevastă-mea. Lasă, Ioane, ce naiba! Da' zi-mi și mie, ce-ai făcut? Eee... face el un gest aiurea. Sper că nu-i vorba de vreuna din surorile alea, din bloc cu mine... De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
uit spre doamna blondă: mă privește deschis, cu același surîs ironic în colțul gurii. Stinge încet țigara în scrumieră, apoi se ridică. Eu am să..., începe ea, vrînd să spună, probabil, că va merge s-o aștepte pe Brîndușa, să insiste. Vă rog, vă rog! îi spun, făcîndu-i semn să rămînă pe scaun. Degeaba vă duceți la tovarășa Roman, zice Liliana, eu nu am de unde să vă dau. Iar acum, instalația produce doar filamente de șaizeci. Lasă, Liliana, zic eu, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mă apropii și-l prind de braț: Don Șef, ce s-a-ntîmplat? Haideți să ieșim, îmi zice, pornind spre ieșire. Coboară cele cîteva trepte de la intrare și se retrage într-o parte, rezemîndu-se cu spatele de zid, răsuflînd apăsat. Don Șef, insist eu, vă este rău? Nimic. Mi-a trecut... Se uită în jur cu ochi speriați, pipăie de cîteva ori pămîntul cu vîrful pantofului, după care răsuflă din nou apăsat, oarecum ușurat, revenindu-și: Doamne, credeam că nu mai ajung!... Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mea. Cred că m-am emoționat ca un puști, ridicîndu-mi-se tot sîngele în obraji și urechi. La întoarcere, cînd voi aduce formularele, voi avea grijă să-mi fac curaj de pe sală, să o pot privi lung, măsurînd-o de cîteva ori, insistînd cu privirea îndeosebi asupra genunchilor și șoldurilor, s-o văd eu atunci dacă nu roșește!... Afară, ploaia măruntă lovește cu putere din toate părțile, așa că trebuie să bag formularele în sîn și să grăbesc pasul. Intru în secție prin capătul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Și-apoi, modul cum abordează problema oamenilor muncii din combinat mă face să am tot respectul pentru el. Chiar săptămîna trecută, la o întîlnire a personalului tehnico-administrativ din combinat cu unele personalități venite de la Academie, luînd cuvîntul, directorul general a insistat asupra afirmației sale că "odată intrat în incinta combinatului, omul muncii nu-și lasă la poartă, ca pe o mantie, problemele personale. Nu există nici un hotar care să delimiteze strict interesele muncitorului de cele ale combinatului; ele se întrepătrund, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu timid, îndrăznesc să vă deranjez cu o problemă personală... Știți... Brusc, zîmbetul directorului general se transformă într-un surîs incisiv, dublat de lucirea vie a ochilor mici și albaștri: Tovarășe Vlădeanu, pentru problemele personale există zile de audiență... Totuși..., insist eu, problema e urgentă. Am fost propus pentru schimb de locuință și... "Schimb de locuință"! explodează directorul general. Cum ridicați un pic capul, cum nu vă mai ajunge! M-am săturat! În toate zilele de audiență nu aud decît de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
clădirea Comitetului Județean P.C.R. Intru la portar și-i spun că vreau să merg la tovarășul Amariei. Portarul bate două clape la interfon și așteaptă. Da, vă rog! se aude o voce de femeie. Tovarășă secretară, sînt portarul. Un tovarăș insistă să vorbească cu tovarășul Amariei. Sînt Mihai Vlădeanu, de la combinat, intru eu în vorbă înainte ca secretara să dea un răspuns, e vorba de ceva urgent... Sînteți tovarășul fizician Vlădeanu? se aude întrebarea în interfon. Da, răspund prompt. Poftiți! Etajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o fac pentru că meriți. Meriți să primești o lecție! Și de la tine? o întreb calm. Și de la mine, îmi răspunde apăsat. Și cine ești tu ? o întreb cinic. Îți mai amintești noaptea aceea albă, de Ajun, cînd, amețită de băutură, insistai să-ți spun ce "profesoară" am avut? Într-un tîrziu, cînd m-am îmbatat, ți-am răspuns: "o Doamnă, cu D mare". Acum adaug: era plasatoare și femeie de serviciu la un teatru; un timp m-am amăgit că văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ora 9, la gară! până la amiază. În loc să ajung la 12.20, am ajuns la 4. Abia am avut timp să mă spăl, să-mi schimb rochia și să primesc lumea care sosea pentru prima ședință. 25 de persoane. S-a insistat asupra drumului nou al literaturii actuale; președintele nostru a fost la înălțimea misiunii sale, a încrederii acordate și a vechii noastre prietenii și colaborări. Cu o scurtă cuvântare, a deschis ședința. Bonciu a citit Armăsarul albastru. Preșe dintele a regretat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Poate că... o să-mi ajungă și opt. — Opt? Mami pare că mai are puțin și izbucnește în lacrimi. — Luke, spune Suze, extrem de tulburată. Tu știai de asta? — Am discutat chiar alaltăieri, spune Luke, cu un zâmbet lejer. Dar nu înțeleg, insistă ea. Nu crezi că e... — Timpul să mergem? o întrerupe Luke. Ai dreptate. Cred că trebuie s-o luăm din loc. Știi că e două fără cinci? — Cinci minute? Suze pare de-a dreptul înspăimântată. Pe bune? Dar nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înciudată. Ce lună de miere mai e și asta? — Luke, spune Michael cu oarece reproș. Nu se poate. Trebuie să-ți duci soția într-o lună de miere de care să-și amintească apoi cu plăcere. În calitate de cavaler de onoare, insist. Unde n-ai fost până acum, Becky? La Veneția? La Roma? În India? În Africa? — Nicăieri! — Am înțeles, spune Michael ridicând din sprânceană. S-ar putea să fie destul de scump. — Toată lumea a văzut lumea, în afară de mine. Eu nu am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de două ori un comentariu despre burtica mea, spune Suze lejeră. Dar i-am spus că și așa sunt destul de nemulțumită de cum arăt uneori și că nu-mi place să mi se spună chestii din astea, așa că n-a mai insistat. Oricum, văd că a suportat destul de bine vestea. Uite la el! Arată spre Tarquin, care a fost deja luat în primire de un grup de doamne newyorkeze care îl sorb din ochi. — Locuiești într-un castel? o aud pe una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ta. Pune mâna pe alt tricou, cu capse în jurul gulerului și se uită la el cu dispreț plictisit. Pe care să-l iau? — Nu trebuie să cumperi nici unul! zice Danny iute. O să-ți fac eu unul special pentru tine. Cadou. — Insist, spune Randall. Dacă nu pot să-mi sprijin propriul frate... — Randall, te rog. Vocea lui Danny tremură de atâta sinceritate. Lasă-mă să-ți fac și eu un cadou. Măcar atâta lucru să fac și eu în schimbul bunătății cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fost măritată? zic cu uimire. Nu știam. — Ei, a fost cu mult în urmă. N-a fost să fie. Poate din cauză că am urât din suflet fiecare secundă a nunții. De la muzica de la ceremonie și până la jurămintele pe care mama a insistat să le scrie ea. Mâna i se încleștează în jurul unei lingurițe de plastic. De la cocktailurile albastre sinistre la rochia aia complet, complet ridicolă... — Pe bune? Sună groaznic! — Ei, a trecut. Lingurița se sparge și Christina schițează un surâs vag. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
brațul. — Becky, ești un înger, îmi spune cu căldură. Nu știu cum aș putea să te răsplătesc vreodată. Dar, orice dorești, nu trebuie decât să-mi spui. Nu te prosti! sar imediat. Am vrut doar să te ajut. — Vorbesc foarte serios! — Laurel! — Insist. Spune-mi ce vrei și o să am grijă să-l primești până la nuntă. Nunta mea. E ca și cum cineva ar fi deschis brusc o fereastră și în cameră ar fi năvălit un curent de aer polar. Cu toată nebunia și agitația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
intre în bucluc! Aici sunt de acord, spune Elinor. — Poftim? zic, luată prin surprindere. — Nu i-am cerut eu să-mi dea pe cineva de la Brandon Communications. Sinceră să fiu, am fost chiar împotrivă. El a fost cel care a insistat. Și, așa cum i-am explicat și lui, treaba cu articolul din ziar nu a fost vina mea. În ultima clipă înainte de plecare, mi s-a oferit posibilitatea de a avea un interviu. N-am reușit să dau de Luke. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceaușiste ajunseseră să fie speriate mai degrabă de termeni decât de idei. Iar În nomenclatorul de termeni-tabu (o listă pe cât de lungă pe atât de stupidă) intrau de bună seamă și unele etnonime, precum - nomina odiosa - „evreu” și „țigan”. Am insistat asupra acestei probleme nu doar pentru a sublinia dificultățile de documentare pe care le-am Întâmpinat În confi- gurarea „imaginii evreului În cultura română”, ci și pentru că acest fenomen cultural-politic este el Însuși un aspect care completează această imagine. Portretul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1523 faptul că societatea germană Îi „obliga [pe evrei] să practice camăta” <endnote id="(455, I, p. 202)"/>. De aceeași părere era și Nietzsche, la sfârșitul secolului al XIX-lea <endnote id="(598, p. 301)"/>. Nu cred că trebuie să insist prea mult. Din perspective socio-economice și cultural- religioase, Întregul fenomen a fost studiat de medieviști de seamă, printre care Jacques Le Goff, În câteva lucrări remarcabile <endnote id="(346 și 347)"/>. Așa cum am văzut, În folclorul românesc, relația evreului cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu pot beneficia În existența lor postumă nici de deliciile „Grădinii Raiului”. Ca atare, pentru mentalitatea populară, Purgatoriul rămâne locul cel mai potrivit pentru ca evreii să-și trăiască „viața de apoi” <endnote id="(206, pp. 215-216)"/>. Oricum, este inutil să insist prea mult asupra puternicului impact pe care Îl aveau aceste reprezentări vizuale ale Judecății de apoi. Nu trebuie subliniat doar faptul că ele erau extrem de expresive, dar și acela că ele puteau fi „citite” chiar și de omul de rând
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(70, p. 176) "/>; „Evreul, neamțul și Diavolul sunt copiii aceleiași mame” - proverb polonez <endnote id="(70, p. 176)"/> ; „Evreii sunt sfredelul Diavolului” - proverb maghiar și româ nesc <endnote id="(107, p. 119 ; 13, p. 90)"/>. Perspectiva politică Nu voi insista prea mult asupra fenomenului de demonizare a evreului, așa cum s-a manifestat el de-a lungul secolelor În spațiul cultural vest-european. Lucrări importante au fost elaborate pe această temă, printre care cea a lui Joshua Trachtenberg, The Devil and the
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trunderea faptului istoric cu cel mitologic : „Prin șanțurile drumurilor [din Moldova] care vin de la Galiția au prins a se hodini și a lăsa papuci și zdrențe urmașii Jidovului rătăcitor” <endnote id="(411, p. 264)"/>. Faptul că autorul legendei versificate nu insistă atât de mult asupra poveștii propriu-zise (incidentul dintre Isus și Ahasverus, numit În titlu Așabec), ci mai curând asupra lamentației post factum a evreului este un simptom că detaliile narative ale legendei erau totuși cunoscute În zonă și În epocă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]