15,922 matches
-
al lui Șeicaru, era ambiguu, se scălda în lirismul ... vorbelor. Democrația fiind minoră, i se impunea, probabil, tutoratul unei dictaturi, încheia sarcastic, dar, parcă, văitânduse Pamfil Șeicaru. Hiena nr.18-19, de joi 14-21 februarie 1923 cuprindea „O anchetă în lumea intelectualilor la care răspundeau: Nicolae Iorga, C.C. Arion, Istrate Micescu, dr. Ștefan Bogdan, Simion Mehedinți, Al. Ottelișanu, Gala Galaction, dr. W. Filderman, Aurel Weiss, referitor la „Numerus Clausus”, reprimarea frământărilor și mișcărilor studențești de către guvern. Ancheta continuă în numărul următor cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din tipografie pe toneta vânzătorilor, la abonați, la cei care solicitau schimbul de publicații. Ea nu venea din partea unei formații politice, nu inaugura și nici nu continua un curent literar, nu vorbea în numele unui cenaclu literar, ea dădea putința unor intelectuali români să se exprime în scris și să facă literatură. În articolul - program ea saluta progresele culturale făcute până atunci de români și regreta „indiferența față de Literatura română a românilor bucovineni.” Își propunea în general să trezească populația locală la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
profesie are un trecut destul de bogat... Scriitorul povestitor Ion Creangă și-a primit primele învățături de la un dascăl. Primii oameni de cultură ai satelor noastre au fost preotul și dascălul.” Astăzi, alături de învățător și medic, de preot, dascălul se alătură intelectualilor satelor, argumenta Petru Suhari și susținea că revista Lumina își va avea rostul... Lumina apărea lunar, avea articole și rubrici adecvate, cu autori din rândul dascălilor și în care se mai publicau și redacționale, informații, decese, poșta redacției etc. Dimitrie
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
traducător de literatură din limba germană, un harnic membru al Societății Scriitorilor români. În 1927 a promovat doctoratul în litere la Universitatea din Cernăuți. La Chișinău și Bălți a fost un stâlp al românismului pe care l-a promovat ca intelectual și purtător al steagului tricolor... * Liviu Marian, împreună cu Gh. Tofan, alături de A. de Herz, S. Pușcariu, Ion Minulescu, D Anghel, C. Pavelescu, Sadoveanu și Caton Theodorian, în 1910, cu prilejul celui de al doilea turneu al Societății scriitorilor români” la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
plus județele Dorohoi și Hotin). Inițial a avut un tiraj de 30.000 exemplare, iar ultimele trei numere au apărut în câte 40.000 exemplare. Se distribuia cititorilor în mod gratuit, fiind difuzată de personalul medical al provinciei, de alți intelectuali și la dorința solicitatorilor. Articolele publicate prezentau viața satului în realitatea ei: cu aspectele negative, chiar tragice. Se publicau și materiale care vizau asistență medicală la sate, din casele de ocrotire de la Cernăuți, pagini din istoria medicinii bucovinene; Hrisovul episcopului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai mult acuzațiilor decât argumentelor - din 400 de pagini, doar 6 „soluționează” fondul (pp 278284). „În Bucovina nu a apărut o mișcare națională puternică”, iar „biserica ortodoxă, ca instituție, nu a fost o bază solidă pentru autonomia politică sau culturală”, „intelectualii erau puțini la număr și lipsiți de unitate”, „nu existau nici ziare românești” iar „activitatea literară și științifică era modestă și lipsită de originalitate, importul de publicații din Principate era descurajat și lipsea o mișcare națională românească „ - spune profesorul. Dar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
publica „Istoria vieții mele” la o editură franceză, iar fragmente și în publicațiile din Cernăuți, Bucovina, gazetă românească pentru politică, religie și literatură de la 1848, scoasă de frații Gheorghe și Alexandru Hurmuzachi, cu concursul lui Iracle Porumbescu și a altor intelectuali români, cu suplimentul său, nu numai că a găzduit scrieri și nume ca Aron Pumnul, Vasile Alecsandri, D. Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Grigore Alexandrescu, cu știri și materiale din Transilvania, Valahia și Moldova, multe purtătoare ale culturii europene, număr
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Constituante, unde, între cele 12 revendicări, erau nominalizate cererea de separare a Bucovinei de Galiția, apărarea etniei române, acordarea pentru ea a unei autonomii în administrație. Copiii familiei Doxachi și Elena Hurmuzachi, educați și crescuți în spirit românesc, alături de alți intelectuali, au continuat și aprofundat opera părinților și înaintașilor lor. În toamna anului 1848, gazetarul și omul politic Gheorghe Barițiu, cu „casa jefuită, nevastăsa cu un copil la piept, cu altul de mână, pribeag prin Țara Românească, fără adăpost și în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
însuși în prinsoare muscălească, purtat de la Câmpina la Cernăuți și aici aruncat în fiare, de unde abia intervenția familiei Hurmuzachi îl putu elibera...” lucrează și la scoaterea ziarului Bucovina. Mediul torționar exista în Bucovina ocupată. Românii din Bucovina, dar mai ales intelectualii, învățătorii și preoții au fost vulturii cărora adesea li se stricau cuiburile, nevoiți să emigreze fie în Moldova, fie în Polonia, fie chiar la unguri, iar când au rămas locului au fost zăvorâți în cuștile Imperiului, cum s-a întâmplat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se contopi cu celelalte neamuri într-o specie exotică bucovineană, cu limba de conversație germană. Și era sprijinită această doctrină de întreg aparatul administrativ și de școală, de la Universitate până la școala primară.” Împotriva unor asemenea încercări românii au rezistat prin intelectualii lor, prin presa care și-a făcut datoria, prin societățile culturale și științifice, ori sociale de tipul celei a răzeșilor și mazililor, a preoților care, alăturându-se intelectualilor laici, au promovat împreună românismul și ideea națională, împotrivindu-se administrației militare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Universitate până la școala primară.” Împotriva unor asemenea încercări românii au rezistat prin intelectualii lor, prin presa care și-a făcut datoria, prin societățile culturale și științifice, ori sociale de tipul celei a răzeșilor și mazililor, a preoților care, alăturându-se intelectualilor laici, au promovat împreună românismul și ideea națională, împotrivindu-se administrației militare a Austriei de până la 1786, și pentru desprinderea administrativă a Bucovinei de Galiția, iar mai târziu și de Austria, iar la 1821 și 1848 au știut să colaboreze
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
americani). În paginile care urmează ni se înfățișează corespondența dintre Eliade și Wikander (de aproape aceeași vârstă) întreținută între 1948 și 1977, când se întrerupe din motivele pe care le-am subliniat mai sus. Ce aveau să-și spună un intelectual european, dintre cei mai mondeni (firește, în sensul bun) și mai harismatici, și un profesor suedez, destul de rezervat și puțin posomorât, cum i se cade să fie unui conațional al lui Ingmar Bergman, lăsând la o parte acel cahier de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lagărelor de concentrare șs.m.ț, Berlin)”1. Atât acest complicat „fenomen german”, cât și Oxford Group Movement trebuie să fi constituit repere suplimentare pentru opțiunea lui Eliade de încadrare în mișcarea legionară 2 - pentru că, în esență, ele cer oricărui intelectual abandonul neutralității, participarea la o dispută ideologică și angajarea omogenă, integrală, față de aceasta. După 1935, Höfler devine membru al de curând înființatului Das Reichsinstitut für Geschichte des neuen Deutschland, la München, care, în anul imediat următor fondării, inaugurează un departament
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
devine un zvon generalizat pare să scape comprehensiunii. E o nebuloasă care fluctuează între elucubrații profetizante 2 și contacte tensionate cu oficialități din țară3, angrenează din partea subiectului cote ale implicării încurajate 4 sau detașarea unei reținute lucidități sceptice, mobilizează febril intelectuali din țară și străinătate (Gheorghe Bulgăr, Alain Guillermou, J. Goudet, Alf Lombard, Rosa del Conte, C. Noica, cercuri franceze și belgiene...)5 sau aluvionează îndoieli privind integritatea morală a unui savant îmbătrânit 6 care ar accepta până și compromisul cooperării
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dar vă conjur să n-o acceptați. De doi ani, viața a devenit imposibilă acolo. Fiica mea vitregă, care era destul de fericită până în 1950, îmi scrie scrisori disperate. În plus, clima este aspră, iar pesosul aproape nu mai are valoare. Intelectualii mor de foame. E perferabil să mori de foame într-o țară europeană: cel puțin te bucuri de „atmosfera spirituală”... Nu sunt optimist, dar cred că „războiul rece” se va prelungi indefinit. În ceea ce privește „războiul cald”, acesta va fi atât de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o Românie nouă... pe când? Mă gândesc adesea la acest lucru 1. Ce mai face dl Cioran, care pesemne că a reușit să se propulseze departe în lumea literară de la Paris? Prezentați-i omagiile mele cele mai alese, lui, precum și celorlalți intelectuali români pe care am avut șansa să-i cunosc la dvs. Pentru a mă scuza puțin, vă trimit Gravskeppet al dușmanului meu Ohlmarks 2: care totuși ar putea conține lucruri utile. Sven Hartman 3 v-a trimis teza sa, Gayomart
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
popoare, blândețea misterioasă și ritualică a Bisericii Ortodoxe, cu puternice rădăcini în popor, are o mult mai mare importanță decât toate ambițiile sociale și științifice, politizante și reformatoare ale oricărei alte Biserici, catolică sau protestantă. Pe pământ francez, aportul acestor intelectuali români, greco-ortodocși, este pe cale de a da o nouă și fascinantă nuanță culturii franceze și occidentale. Dar fără a lua în considerare aceste condiții particulare, nici nu se poate aprecia contribuția lor literară. Sau măreața, profund originala creație în domeniul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de istorie a religiilor între cele două războaie, când a lucrat ca pressattaché la Londra și Lisabona. Bolșevizarea României l-a împiedicat să se mai întoarcă în țară după sfârșitul războiului. A ajuns să facă parte din marea emigrație a intelectualilor români care au alimentat, în acel context, Occidentul și în special Franța cu semnificative capacități culturale și științifice. L-am cunoscut pe Mircea Eliade la Paris, în 1949, când reușea să se descurce în condiții dificile, fiind colaborator și conferențiar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la Polirom, în 1996, cu autoritatea și competența unui mare om de cultură, trecut prin închisorile comuniste și care afirmă: S-a urmărit exterminarea efectivă a întregii vechi clase intelectuale românești. Am stat în închisoare cu sute de astfel de intelectuali, cu zeci de scriitori de toate orientările și calibrele: de la Mircea Vulcănescu la Nichifor Crainic, de la I. Petrovici la N. Davidescu, de la Radu Gyr la Marin Simionescu-Rîmniceanu (am mai putea aminti între aceștia pe C. Noica, Al. Paleologu, N. Steinhardt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru construirea socialismului nu și-au găsit încă oglindirea în literatură... Avem prea puține romane bune inspirate din viața muncitorilor din industrie și de pe șantiere, din lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii, din viața tineretului și pionierilor, a ostașilor, a intelectualilor noi din patria noastră. Nu avem create încă în literatură asemenea figuri de oameni noi, eroi ai zilelor noastre, al căror exemplu demn de imitat să contribuie la educarea tinerei generații. Nu a fost creată încă figura muncitorului ridicat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în fața vieții sociale pot fi prea bine clasate drept reacționare sau revoluționare". El credea, pe bună dreptate, că: Într-o zi va veni și ziua aceea, o știi prea bine tovarășe Sadoveanu se vor cunoaște toate actele de eroism ale intelectualilor cari au preferat mizeria în formele cele mai distrugătoare, decît să devină argați ai propagandei marxiste". Și, cîteva pagini mai încolo, îi reproșează trist-amar lui Sadoveanu: Singura statornicie pe care ai avut-o în viață a fost aceea a lipsei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din cei care au refuzat practicarea vreunui gen literar, oricare ar fi acela, de multe ori cu împliniri comparabile cu cele critice. Pentru autorul lui Șun, estetica este o disciplină impusă de lipsa sensibilității artistice, proprie unei întinse clase de intelectuali. Din această frigiditate, cum o numește Călinescu, față de valorile artistice s-a născut știința împotriva căreia se ridică în Cursul de poezie susținut la Universitatea ieșeană, în anii 1937-1938. El stabilește apodictic: "Estetica este o știință care nu există", fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de talia lui Maiorescu și Lovinescu. Vom vedea în numărul următor care a fost traiectoria umană și artistică a lui G. Călinescu după ocupația sovietică. * În 1939, semnatarul Cronicii mizantropului nota în revista creată și condusă de el, "Jurnalul literar": "Intelectualul și mai ales intelectualul-scriitor poate să fie, ba chiar este în chip necesar un om al faptei. Prejudecata că "poetul", "scriitorul", "filosoful" sînt inapți e și maliție. Dacă aș fi trecut pe o listă (ipoteză absurdă, desigur) de nume propuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
redacția unui jurnal de partid se cheamă că îmbrățișează programul și aplicările practice ale partidului, obligîndu-se a le traduce în articole. Supunerea la direcția generală a partidului nu se cheamă "normativ", ci disciplină". Nu ezită în a teoretiza necesitatea reeducării intelectualului de către clasa aflată la putere: "Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca un veritabil personaj caragialesc, nu șovăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
obligîndu-se a le traduce în articole. Supunerea la direcția generală a partidului nu se cheamă "normativ", ci disciplină". Nu ezită în a teoretiza necesitatea reeducării intelectualului de către clasa aflată la putere: "Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca un veritabil personaj caragialesc, nu șovăie să scandeze noul nume al țării, nu fără o argumentație prealabilă: "...noi am fost sinceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]