13,218 matches
-
precisă în cadrul rugăciunii: cântecul colectiv este un mijloc puternic pentru a-i uni pe credincioși în credință. Conflictul interior, însă, rămâne nerezolvat. Autorul vorbește și de pericolul de a fi prins în vârtejul plăcerii melodiei, chiar dacă este vorba de o melodie sacră, care reprezintă ardoarea credinței și care conduce la Dumnezeu. „Mă aflu între pericolul plăcerii și constatarea efectelor sale naturale, și sunt înclinat, chiar dacă nu emit o sentință irevocabilă, să aprob folosirea muzicii în biserică, în ideea că spiritul prea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și sunt înclinat, chiar dacă nu emit o sentință irevocabilă, să aprob folosirea muzicii în biserică, în ideea că spiritul prea slab poate ajunge la devoțiune prin intermediul desfătării urechilor. Totuși, când îmi dau seama că mă simt mișcat mai mult de melodie decât de cuvintele cântate, mărturisesc că fac un păcat pe care trebuie să-l ispășesc și, de aceea, prefer să nu aud cântecul”. Dacă filozoful Augustin nu are o mare simpatie pentru muzică și muzicieni, deoarece „întrebați asupra ritmurilor folosite
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Augustin nu are o mare simpatie pentru muzică și muzicieni, deoarece „întrebați asupra ritmurilor folosite sau asupra intervalelor sunetelor acute sau grave nu sunt în stare să răspundă”, Augustin, sensibil față de artă, deschis fascinației muzicii și seducției sunetelor și ale melodiei, se clatină în fața dilemei de a accepta sau nu plăcerea ambiguă și profundă a muzicii, sau de a renunța la ea în mod radical în favoarea rugăciunii în forma ei pură, bazată pe cuvânt, fără niciun ornament muzical. Dualismul augustinian va
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Această tripartiție a constituit baza cadrului epistemologic disciplinar al muzicii până la sfârșitul Evului Mediu, alături de distincția, tot boeziană, dintre cele trei competențe în disciplina muzicală: cea de musicus, care studiază rațional ars musica, cea de compozitor, care creează ritmuri și melodii adaptându-le textului verbal și, în sfârșit, cea de instrumentist, căruia îi revine datoria de a reproduce armonia în mod sensibil folosindu-se de instrumentele muzicale. Opera lui Boezio a constituit unul dintre cele mai importante capitole ale transmiterii științei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
puterea de a reface sănătatea fizică și psihică sunt acceptate pe baza legendelor grecești, dar și pe baza patrimoniului biblic, amintindu-l pe David și Saul. Studiul muzicii, „care înalță simțurile spre sferele cerești și oferă plăcere urechilor noastre prin melodie, este cel mai util și cel mai plăcut”. 2.7 Isidor din Sevilla (560-636 d. Cr.) Tendința de a considera muzica nu numai ca o disciplină matematică-armonică, ci și ca o artă independentă, ridicată la rangul de știință de sine
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzicii asupra omului este reafirmată: „Muzica mișcă și dă naștere emoțiilor. În bătălii, sunetul trompetei îi mobilizează pe soldați ... Muzica liniștește spiritele agitate, cum se citește despre David care l-a eliberat pe Saul de duhul cel rău prin arta melodiei ... Orice cuvânt pe care îl pronunțăm, fiecare bătaie a inimii, este legată de ritmurile muzicale și de puterea armoniei”. Pe lângă definițiile matematice în care reflecția antică târzie și-a exprimat viziunea sa muzicală, cu Isidor din Sevilla, se deschide calea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
din faptul că imaginația influențează sentimentele; când memoria este ocupată de motive muzicale cu un caracter frivol, gândurile sunt influențate: „Puțini știu psalmii pe de rost, dar mulți cunosc cântecele (profane); atunci când vin la biserică, mintea lor este plină de melodiile histrionilor”, spune același Crisostom. Dacă muzica are puterea de a influența sentimentele, este nevoie de o reglementare a ei în manifestările liturgice: referitor la această idee, în textele patristice, există multe recomandări. Astfel, eleganța, modestia, sobrietatea și naturalețea trebuie să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mână în mijlocul animalelor sălbatice, le îmblânzea prin sunetele acesteia. Sfinții părinți cunosc foarte bine problemele impactului cultural: cunosc fascinația cântecelor imorale și puterea contagioasă a cântecelor eretice; cunosc pericolele unor situații idolatrice care se ascund sub forța evocativă a unor melodii sau a unor sonorități instrumentale; nu ignoră nici seducția magică a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici, rezultă atenționări și rezerve față de anumite situații particulare, din care reies elemente normative interesante pentru fiecare epocă. Interzicerea genului cromatic a fost
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
creștine, primatul comunicării cu Dumnezeu îi revine cuvântului textual, îndeosebi cel biblic; Dumnezeu a intrat în relație cu omul prin intermediul cuvântului, fie cel profetic din Vechiul Testament, fie într-un mod special, cu cel al Fiului încarnat, Isus Cristos. De aceea, melodiile trebuiau să fie modulate în mod accesibil și sobru, ținând cont de cuvântul revelat, și să reflecte cât mai mult posibil semnificația semantică a acestuia, astfel încât să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului. Tot ceea ce era în plus
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă o anumită tendință sceptică față de arta muzicală, în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii frumoase. Am văzut în acest sens lupta interioară a Sf. Augustin, care, abia convertit, se temea să nu păcătuiască, delectându-se cu plăcerea urechilor. Cu toate acestea, episcop fiind, a decis în favoarea muzicii în cadrul liturgiei, după cum reiese din scrisoarea numărul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
occidentale europene, ce cuprinde un foarte vast și divers repertoriu în limba latină, creat în primele douăsprezece secole. Până în secolul al VIII-lea, vorbim de perioada clasică a cântului gregorian, iar între secolele IX și XII, de perioada postclasică. Eterogenitatea melodiilor gregoriene depinde de mai mulți factori: forme și genuri muzicale, procedee componistice, perioada compoziției sau locul de proveniență. Factorul timp, în special, a contribuit la diversificarea repertoriului. Melodiile din fondul clasic au o structură modală diferită de cele elaborate în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cântului gregorian, iar între secolele IX și XII, de perioada postclasică. Eterogenitatea melodiilor gregoriene depinde de mai mulți factori: forme și genuri muzicale, procedee componistice, perioada compoziției sau locul de proveniență. Factorul timp, în special, a contribuit la diversificarea repertoriului. Melodiile din fondul clasic au o structură modală diferită de cele elaborate în epocile următoare. Actualul repertoriu include și compoziții create între secolele XVI și XVII, însă acestea sunt numite, pe drept cuvânt, pseudogregoriene, deoarece resimt prezența tonalismului iar desfășurarea melodică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
putem spune este că, în timpul pontificatului său, datorită voinței și sub direcțiunea sa, muzicieni capabili din punct de vedere tehnic au reorganizat cântul liturgic al bisericii din Roma, cântul roman vechi. Această muncă a constat îndeosebi în codificarea și compilarea melodiilor existente, dar și în modificarea lor, dându-le o formă nouă și un stil mai sobru. Se poate demonstra că Grigore I avea competența necesară pentru a interveni în câmpul liturgic muzical din punct de vedere organizatoric. De fapt, în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
liturgic) și s-a dovedit a fi un om de acțiune în toate sectoarele vieții bisericești, dedicându-se, îndeosebi, reformei Sf. Liturghii. Toate aceste elemente însă, după cum vom vedea, nu ne permit să susținem că Papa Grigore I este compozitorul melodiilor „gregoriene” și nici măcar a câtorva dintre ele. 3.2 Influența greacă-orientală Este evident că multe dintre melodiile care au făcut apoi parte din repertoriul gregorian au fost compuse în perioade precedente (cântul roman vechi). Câteva au ajuns din Răsărit și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
-se, îndeosebi, reformei Sf. Liturghii. Toate aceste elemente însă, după cum vom vedea, nu ne permit să susținem că Papa Grigore I este compozitorul melodiilor „gregoriene” și nici măcar a câtorva dintre ele. 3.2 Influența greacă-orientală Este evident că multe dintre melodiile care au făcut apoi parte din repertoriul gregorian au fost compuse în perioade precedente (cântul roman vechi). Câteva au ajuns din Răsărit și au fost modificate la Roma; altele au fost compuse în Italia, la Roma, sau în alte biserici
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
apoi parte din repertoriul gregorian au fost compuse în perioade precedente (cântul roman vechi). Câteva au ajuns din Răsărit și au fost modificate la Roma; altele au fost compuse în Italia, la Roma, sau în alte biserici: era normal ca melodiilor romane să li se adauge altele provenind din regiuni diferite, ca cele vechi să fie adaptate și revizuite sau ca repertoriul să fie îmbogățit cu texte noi pentru celebrarea sărbătorilor și a sfinților locali. Trebuie ținut cont, apoi, și de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
supraviețuit după anul 614 în riturile iacobite și maronite din Siria. Ceremonia a fost introdusă la Roma de Papa Sergiu I (687-701), de descendență siriană. Este interesant de notat că, în ritul latin, s-au păstrat până în zilele noastre multe melodii, cu text în limba greacă (Kyrie eleison) și cu un caracter clar oriental. Acest lucru, probabil, se datorează și prezenței diferitelor comunități grecești în diferite zone occidentale, ceea ce demonstrează puterea lor de influență. Dacă ținem cont că, în secolul al
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Acest lucru, fără îndoială, cerea timp și nu era deloc ușor. Cu siguranță, la baza structurii compozițiilor muzicale stătea un set precis de reguli, pe care cântăreții le cunoșteau. Referitor la aspectele tehnice muzicale din acel timp, cum ar fi melodia, ritmul sau metoda componistică, din păcate, găsim puține indicații la teoreticienii medievali. Secretul artei maeștrilor gregorianiști stătea în tradiția orală. Și așa a rămas chiar și atunci când, în secolele IX-X, au apărut primele codice în notație muzicală neumatică adiastematică, adică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
un punct de referință pentru celelalte biserici. Carol cel Mare (742/748-814) a fost cel care, continuând opera începută de tatăl său Pepin, a impus în întreg imperiul său liturgia romană și cântul roman. Progresiva „romanizare” a liturgiei și a melodiilor galice a dus la formarea repertoriului cunoscut sub denumirea de cânt gregorian. Așadar, între secolele VIII și IX d. Cr., în muzică, are loc o etapă importantă: inovațiile introduse în perioada carolingiană au inaugurat o nouă epocă, ale cărei urmări
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
opusă pentru falimentul acțiunii. Ioan Diaconul l-a atribuit „barbarismului sălbatic” al francilor, incapabili să înțeleagă și să asimileze finețea și subtilitățile cântului roman; partea francă, în schimb, acuza cântăreții veniți de la Roma de a fi planificat un complot, transmițând melodiile intenționat în modul cel mai rău posibil, datorită invidiei față de preponderența politică a francilor. Dincolo de aceste relatări, opuse între ele, este evident că introducerea forțată a cântului roman în locul celui galic nu ar fi putut să se termine decât cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
repertoriul lor, pe care l-au învățat și cântat în atâția ani, să șteargă dintr-odată totul din memoria lor și să învețe să cânte într-o manieră total diferită, „romană”, textele liturgice? În plus, pare a fi demonstrat că melodiile vetero-romane erau caracterizate de prezența masivă a microtonurilor, adică a intervalelor mai mici de un semiton; acest fapt constituia o problemă în plus pentru franci, aceștia nefiind obișnuiți să se confrunte cu un asemenea sistem de înălțimi de intervale. Probabil
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mod gradual întreaga Europă. Poate să pară straniu, dar aceasta este cheia de lectură a muzicii occidentale, în lumina recentelor studii istorico-muzicale critice. Studiile analitice și comparative asupra cântului gregorian, din ultima jumătate a secolului trecut, arată, de fapt, că melodiile repertoriului roman nu au fost compuse într-o singură perioadă și sunt rezultatul unor procese evolutive și cumulative multiple care au avut loc de-a lungul mai multor secole. În plus, cântul liturgiei romane a cunoscut o dezvoltare: de la formele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
recunoaște, fie faza primei dezvoltări de dinaintea lui, fie modificările și adăugirile care au avut loc mai târziu. Din punct de vedere științifico-metodologic, ne pare corectă afirmația gregorianistului A. Turco: „Dacă Sf. Grigore ar putea fi autorul câtorva texte, referitor la melodie, nimic nu se poate afirma, fie pentru că în acel timp nu exista încă notația muzicală, fie pentru că nicio melodie gregoriană nu indică numele vreunui autor”. Dacă melodiile gregoriene sunt rezultatul fuziunii repertoriului galic cu cel roman, nu putem cunoaște versiunile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de vedere științifico-metodologic, ne pare corectă afirmația gregorianistului A. Turco: „Dacă Sf. Grigore ar putea fi autorul câtorva texte, referitor la melodie, nimic nu se poate afirma, fie pentru că în acel timp nu exista încă notația muzicală, fie pentru că nicio melodie gregoriană nu indică numele vreunui autor”. Dacă melodiile gregoriene sunt rezultatul fuziunii repertoriului galic cu cel roman, nu putem cunoaște versiunile originale, decât numai verificând manuscrisele originale romane, respectiv galice. Or, primele manuscrise în notație muzicală pe care Occidentul le
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
A. Turco: „Dacă Sf. Grigore ar putea fi autorul câtorva texte, referitor la melodie, nimic nu se poate afirma, fie pentru că în acel timp nu exista încă notația muzicală, fie pentru că nicio melodie gregoriană nu indică numele vreunui autor”. Dacă melodiile gregoriene sunt rezultatul fuziunii repertoriului galic cu cel roman, nu putem cunoaște versiunile originale, decât numai verificând manuscrisele originale romane, respectiv galice. Or, primele manuscrise în notație muzicală pe care Occidentul le cunoaște sunt tocmai rezultatul fuziunii celor două repertorii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]