13,140 matches
-
disjuncte pot fi întărite cu cuvântul "même(s)" atașat acestora (în scris cu cratima): "Elle le prepare elle-même" „Îl prepară ea însăși”. Și pentru întărirea persoanei posesorului se folosește pronumele personal disjunct, cu prepoziția "à": "C’est mă maison à moi „Este casa mea”. Acest grup pronominal poate fi și sinonim al pronumelui posesiv. Cu verbul "être" este chiar preferat: "Cette voiture est la mienne = Cette voiture est à moi „Mașină asta e a mea”. Locul pronumelor personale este prezentat în
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
pronumele personal disjunct, cu prepoziția "à": "C’est mă maison à moi „Este casa mea”. Acest grup pronominal poate fi și sinonim al pronumelui posesiv. Cu verbul "être" este chiar preferat: "Cette voiture est la mienne = Cette voiture est à moi „Mașină asta e a mea”. Locul pronumelor personale este prezentat în secțiunile Propoziția afirmativa ce conține și părți de vorbire neaccentuate și Propoziția imperativa ale articolului Sintaxa limbii franceze. Sunt în general considerate tot pronume personale două pronume conjuncte care
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
în felul următor: Pronumele care exprimă complementul este cel mai adesea de forma accentuată, dar cu unele adjective poate fi și de forma neaccentuata, și atunci este fără prepoziție, locul său fiind înaintea predicatului: "Cette voiture est trop chère pour moi" „Mașină asta este prea scumpă pentru mine”, dar "Cette personne m’est chère" „Persoană asta îmi este dragă”. În construcțiile comparative, complementul se leaga cu o conjuncție de adjectiv: "Îl est gros comme un éléphant „Este mare cât un elefant
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
acest procedeu (Lui, îl ne viendra pas" „El nu va veni”), dar este scos în evidență și fără reluare cu forma neaccentuata: Lui ne viendra pas". În cazul unui pronume de altă persoană, pentru scoaterea în evidență reluarea este obligatorie: Moi, je veux partir" „Eu vreau să plec”, Vous, vous n’avez rien à craindre" „Dumneavoastră nu aveti de ce să vă temeți”. Și pronumele demonstrativ neutru neaccentuat "ce" poate fi scos în evidență prin anticipare cu pronumele corespunzător de forma accentuată
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
parc !" „Să mergem în parc!” Spre deosebire de celelalte moduri personale, în cazul formei pozitive a imperativului, complementele exprimate prin pronume neaccentuate stau după predicat (în scris cu cratima între cuvinte), iar pronumele personal de persoana I singular complement indirect ia forma "moi". Topica cu pronume personale: Topica cu pronume personal și cu pronume adverbial: Dacă predicatul la imperativ pozitiv are și alt fel de complement, acesta se plasează după pronumele atașate de predicat: "Parle-moi franchement !" „Vorbește sincer cu mine!” Ordinul și interdicția
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Botul foarte lung și ascuțit în porțiunea terminală. Formula dentară ca la gimnur. Femelele au 2 perechi de mamele. Glandelor tegumentare anale din regiunea anală sunt slab dezvoltate și produc secreții urât mirositoare. Au o blană cu păr des și moale. Blana pe partea dorsală este de culoare cafenie sau brun-închisă, cu o tentă gălbuie sau cenușie, iar pe partea ventrală cenușie-gălbuie. La unii indivizi este evidentă o dungă neagră, medio-dorsală. Gimnurii mici sunt mai activ noaptea, dar și ziua. Duc
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
Republica Democrată Congo, Chile, Peru. În România se întâlnește mai ales în zona localității Băița din județul Bihor. Cele mai frumoase eșantioane pot fi confundate cu smaraldul, la prima vedere. Totuși dioptazul nu este folosit la bijuterii deoarece este foarte moale. Este totuși tăiat și păstrat în colecții pentru ca lumea să-i vadă frumusețea. De obicei, este tăiat briliant sau caboșon, iar acestea la un unghi de 40°. Atunci când este tăiat astfel, are un aspect uimitor.
Dioptaz () [Corola-website/Science/332888_a_334217]
-
curbată, paralelă cu linia spatelui. Pe spate au două înotătoare dorsale distincte, dar apropiate, prima, foarte înaltă, constă din radii spinoase. Înotătoare anală unică sau dublă, cu 1-4 radii spinoase. Înotătoarele ventralele toracice, cu o radie spinoasă și 5-9 radii moi. Înotătoare caudală scobită, trunchiată sau rotunjită, cu 12-15 radii lungi. Ochii foarte mari. Gura foarte protractilă prevăzută cu dinți mărunți pe fălci, uneori și pe prevomer și palatine. Orbitosfenoidele absente. Cele mai multe specii sunt demersale, care trăiesc aproape de fundul platformei continentale
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
numai patru degete, prevăzute cu unghii puternice, utilizate la săparea galeriilor. Urechile sunt mici, aproape ascunse în blană. Incisivii sunt puternici, de culoare galbenă și cresc necontenit. Blana, considerată semiprețioasă, este constituită din două rânduri de peri, unii subțiri, scurți, moi și deși, numiți peri de acoperire; alții mai lungi și aspri, cu rol de protecție a celor lânoși. Culoarea generală a blănii este cafeniu-închisă sau spicată cu negru pe spinare și flancuri și cenușiu-cafeniu-deschisă pe abdomen. Membrele și coada sunt
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
de apă ("Arvicola amphibius") este mai mare, cu blana aspră și incisivi ortodonți, și este dependentă de mediul acvatic; șobolan de apă de munte ("Arvicola scherman") este mai mic, mai puțin dependent de prezența cursurilor de apă, are blana mai moale, tuberculii plantari și palmari mai reduși, iar incisivii superiori proeminează puternic înainte și are un comportament scormonitor. Astfel șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") are următoarele dimensiuni: lungime cap + trunchi: 135-165 mm; membrele posterioare: 22-27 mm; coada: 55-70 mm
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
decât trunchiul cu capul împreună) este acoperită cu mici solzi și peri scurți, rari și aspri. În jurul ochilor și pe bot au peri senzitivi numeroși și uneori foarte lungi. Pungile bucale absente Blana este groasă, cu peri deși, subțiri și moi, de culoare brună, cenușiu-roșcată sau negricioasă pe spate și mai deschisă ventral. Cele mai multe specii au o culoare brună, mai deschisă ventral. Șoarecii de munte ("Alticola") sunt cenușii, galben-deschiși sau de culoare crem cu o blană lungă catifelată. Șobolanii de apă
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
de viață scurtă, de 1,5-2 ani, iar în captivitate atinge vârsta de 3 ani. Este uneori confundat cu pârșul de alun. Blana este deasă, vara cu peri subțiri, scurți și aspri și ceva mai lungi, iar iarna mai lungi moi și groși. Culoarea blănii este roșcată pe spate la adulți și cu amestec de cenușiu, la juvenili. Pe flancuri culoarea devine cenușie, în toate stadiile de dezvoltare. Abdomenul și membrele au o culoarea cenușiu-albicioase. Coada bicoloră, acoperită cu peri scurți
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
31-44 mm, coada de 20-30 mm, iar greutatea corpului 3-9 g. În jurul nărilor și în spațiul dintre ochi sunt prezente niște foițe nazale cu dispoziție și forme caracteristice și care poartă numele de potcoavă. Blana formată din păr scurt și moale are o culoarea cenușie-brun-deschisă pe spate. În urma urechilor, pe umeri și în regiunea bazinului culoarea este mai deschisă, ca și pe părțile lateroventrale. În perioada de repaus își învelește corpul cu propriile aripi. Se întâlnește în zona de dealuri și
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
Juniperus communis"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), tulichina ("Daphne mezereum"), clopoței ("Campanula grossekii"), rânjică ("Cardamine flexuosa"), brândușa de toamnă ("Crocus banaticus"), pufulița ("Epilobium montanum"), laleaua pestrița ("Fritillaria meleagris"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), spânz ("Helleborus purpurascens"), vioreaua ("Scilla bifolia"), opaița ("Silene heuffelii") sau iarbă moale ("Stellaria holostea"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
România și Republica Moldova. Șoarecele subpământean este un rozător arvicolin de talie mică, având lungimea cap + trunchi = 75-106 mm; coada = 22-35 mm; greutatea = 12,5-23,5 g. Longevitatea este numai 1-2 ani. Are o blana deasă, cu peri lungi, subțiri și moi. Blana are o culoare brun-închisă sau cenușiu-închisă pe spate, mai deschisă pe laturile corpului și alburie-cenușie pe abdomen. Cele două zone de culoare de pe spate și abdomen sunt clar delimitate. Puii au blana de culoare mai închisă. Coada scurtă este
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
obicei membrii aceleiași familii. Nu au fost observate înmulțiri explozive, de tipul invaziilor altor specii de rozătoare microtide, și nici migrații. Se hrănește cu părțile subterane ale plantelor cultivate și spontane (rizomi, rădăcini, bulbi), dar și cu părțile verzi aeriene, moi ale plantelor și cu ciuperci. Mănâncă ocazional și insecte. Pentru vremea nefavorabilă (vreme ploioasă și iarnă) își face provizii din boabe și semințe. Perioada de reproducere are loc din martie până în septembrie. Gestația durează 21 de zile, după care femelele
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
șoldul de lujer și glezne florale"; " mijlocul alb și subțire"," iar pieptul" " lucind de oglinzi șlefuite-n metale". Are albeața gălbuie a perlei" " hrănită de vechi limpezimi abisale", " își ferește cu ochii gazelei de Wağra" " când are pui", "obrazul cel moale". " Gâtul e ca al gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele des de curmale". " Cosițele", "când le ridică", "se pierd" " în încolăcirile sculpturale". " Coapsa ca frâul de piele subțire" Pe tulpini
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
degete lungi și cu gheare mari neascuțite, cu capetele rotunjite. Labele anterioare sunt mai scurte, cu polexul redus și cu gheare moderat dezvoltate. Labele posterioare sunt mai lungi iar degetele II, III, IV sunt cele mai mari. Blana este foarte moale, deasă și mătăsoasă, cu perii scurți. Culoarea blănii variază între cenușiu-închisă la galben-deschisă, uneori ocru-brună. Culoarea dominantă este brună-cenușie, mai uniformă pe partea ventrală și cu nuanțe de galben-roșcat pe partea superioară a corpului. Craniul cuneiform este lat, turtit dorso-ventral
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
la altitudini medii si mici, dar sunt de obicei considerați ca o specie de câmpie joasă. Puțin se știe despre hrana naturala, dar acești lilieci au fost prinși în apropierea arborilor de mango, guava, banan iar exemplare captive consumă fructe moi, miere și unt. Ziua se adăpostesc în tufișuri și copaci mici, de multe ori în lumina directă a soarelui. Migrează din pădure în zonele de savană în luna aprilie când sezonul ploios avansează. În acest perioadă femelele sunt gravide, și
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
42-58 cm; lungimea cozii = 39-53 cm; înălțimea ia greabăn = 15-20 cm. Greutatea = 1-3,5 kg, în medie 2 kg. Longevitatea este de 14 ani în stare liberă. În captivitate pot trăi până la 34 de ani. Genetele au blană cu păr moale și des. Culoarea blănii este variabilă, dar la cele mai multe specii este cenușie sau gălbuie cu pete cafenii sau negre pe spate, iar pe laturile corpului petele formează șiraguri longitudinale. Pe linia mediană a spatelui există un șir de peri negri
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
și dispar aproape total la indivizii bătrâni și variază în culoare de la negri la cafenii-roșcați sau cafenii-negricioși, în funcție de subspecii, sex și vârstă. Subspecia de pădure ("Syncerus caffer nanus") este cafeniu-roșcată. Urechile sunt mari și clăpăuge, mărginite de peri lungi și moi, asemenea unor franjuri. Au o coamă scurtă. Coada este lungă, terminându-se printr-un pronunțat smoc de păr negru. Bivolii africani sunt larg răspândiți în Africa, la sud de Sahara, din Guineea până în sudul Sudanului și apoi spre sud până în
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
Organul olfactiv, nepereche, e în legătură cu excrescența pituitară ce străbate peretele craniului. Aparatul bucal este adaptat pentru supt. În stare adultă au gură rotundă ce nu se poate închide, ea având forma unei deschideri circulare, ca o ventuză, înconjurată de buze moi. Cu ajutorul gurii se pot fixa, prin sugere, pe diferite obiecte și mai ales pe pești cărora le perforează peretele corpului, sugându-le sângele și carnea, pe care trăiesc ca paraziți. Cavitatea bucală este în formă de pâlnie, mai îngustă spre
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
șoldul de lujer și glezne florale"; " mijlocul alb și subțire"," iar pieptul" " lucind de oglinzi șlefuite-n metale". Are albeața gălbuie a perlei" " hrănită de vechi limpezimi abisale", " își ferește cu ochii gazelei de Wağra" " când are pui", "obrazul cel moale". " Gâtul e ca al gazelelor albe", " mai potrivit și-stelat cu opale". Părul-cărbune i-acoperă spatele" " din belșug"," cum ciorchinele des de curmale". " Cosițele", "când le ridică", "se pierd" arhitectonic al bisericii. Scriitorul și omul de cultură francez francez André
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
Taiwan, arborele este răspândit în județele Lingchang și Fengqing, din provincia Yunnan. Coroană să are forma conica și scoarță este brună-gri. Straturile superficiale ale lemnului sunt galbene și albe, iar miezul este roșiatic și brun. Masă lemnoasa este ușoară și moale. Lemnul este rezistent, având fibre drepte și fiind ușor de prelucrat. Este un arbore prețios, folosit la ornamentări. Arborele crește rapid și are o mare valoare economică. Arborii descoperiți pe muntele Gaoligong se înmulțesc prin semințe. În județul Fengqing, în
Geografia Chinei () [Corola-website/Science/334589_a_335918]
-
însă mai puțin dens. Când o supergigantă roșie se contractă într-o supergigantă albastră, viteza vântului stelar crește și produce unde de șoc, comparativ cu impactul cu vântul mai lent emis anterior; în acest fel, în jurul stelei se formează cochilii moi de materie. Aproape toate supergigantele albastre observate prezintă cochilii similare ale materiei, ceea ce conduce la ipoteza că odată erau supergigante roșii. De-a lungul timpului, steaua poate trece de mai multe ori prin etapele de supergigantă roșie și de supergigantă
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]