13,778 matches
-
în cimitirul Yaniv din Liov, potrivit ultimei sale dorințe. El a fost beatificat la 26 iunie 2001 de către Papa Ioan Paul al II-lea, cu prilejul călătoriei sale în Ucraina. La 23 octombrie 2005 a fost canonizat la Roma de către Papa Benedict al XVI-lea.
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
dezoltat puterea militară poloneză și a purtat multe campanii de extindere între 1058 și 1077. Ca un susținător activ al părții papale care se afla în conflict cu Împăratul german, Boleslav s-a încoronat rege în anul 1076, cu binecuvântarea Papei Grigore al VII-lea. În 1079 a existat o conspirație anti-Boleslav sau un conflict, care l-a implicat pe Episcopul de Cracovia. Boleslav a poruncit executarea Episcopului Stanislav de Szczepanów; ulterior, Boleslav a fost forțat să abdice de la tronul polonez
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
au convertit sau au fost exterminați. Războaiele teutonilor cu Polonia și Lituania au continuat în secolele XIV și XV. Statul teuton din Prusia, populat de așezămintele germane în secolul al XIII-lea, a fost revendicat de feudali și protejat de către papi și Împărații Romani. Dezavantajele Diviziunii Naționale deveneau din ce în ce mai evidente în diferitele segmente ale societății, iar unii duci din Dinastia Piast făceau eforturi serioase pentru a reunifica statul polonez. Cele mai importante încercări anterioare au fost activitățile ducilor Silezia, Henric I
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Gdańsk Pomerania și au păstrat-o pentru ei. În 1313-1314, Vladislav a cucerit Polonia Mare. În 1320, Vladislav a devenit regele Poloniei, însă nu a fost încoronat la Gnieznot, ci în Catedrala Wawel din Cracovia. Încoronarea a fost acordată de către Papa Ioan al XXII-lea, în ciuda opunerii lui Ioan de Boemia, care pretindea coroana ploneză. Ioan a inteprins în 1327, o expediție spre Cracovia, însă a fost obligat să abandoneze; în 1328, a purtat o curciadă împotriva Lituaniei în care a
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
bătăliei de la Cannae din 1018. Ceilalți frați erau Asclettin și Rainulf, probabil cei mai tineri dintre frați. Unele izvoare, precum Glaber, afirmă că o ceată de 250 de războinici normanzi s-a oprit la Roma pentru a se întâlni cu papa Benedict al VIII-lea. În continuare, ei s-au deplasat către una dintre reședințele longobarzilor din sudul Italiei: fie Salerno, fie Capua. De acolo, ei s-au raliat forțelor lui Melus din Bari, conducătorul longobarzilor din Apulia, răsculați împotriva dominației
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
față de puterea crescândă a normanzilor din dinastia Hauteville, care la acea vreme cucereau Calabria și Sicilia. În acest context, papalitatea s-a orientat către principii de Capua, cărora le-a solicitat sprijinul, astfel încât Richard și Iordan au devenit susținători ai papilor, intervenind chiar în alegerea acestora. Prin forța armelor, ei au impus pe papa Grigore al VII-lea. În 1077, Richard, pe atunci având o forță similară celei a lui Robert Guiscard, a început asediul asupra Napoli, însă a încetat din
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
Calabria și Sicilia. În acest context, papalitatea s-a orientat către principii de Capua, cărora le-a solicitat sprijinul, astfel încât Richard și Iordan au devenit susținători ai papilor, intervenind chiar în alegerea acestora. Prin forța armelor, ei au impus pe papa Grigore al VII-lea. În 1077, Richard, pe atunci având o forță similară celei a lui Robert Guiscard, a început asediul asupra Napoli, însă a încetat din viață în 1078. Iordan nu a continuat asediul, în timpul său puterea și influența
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
să predea cheile cetății către Richard și fiul acestuia, Iordan în 1058, însă i s-a permis să se afle la conducere până în 1062. Fiii lui Landulf nu au avut parte de o soartă prea fericită. Ei sunt prezentați de către papa Victor al III-lea ca vagabonzi și cerșetori prin sudul Italiei.
Landulf al VIII-lea de Capua () [Corola-website/Science/327724_a_329053]
-
palpabil, ea reușind doar să conducă la sporirea adversității puternicului său cumnat. În ultimii ani de domnie, flota lui Gisulf s-a îndeletnicit cu pirateria, în special împotriva Amalfi și chiar a Pisei. Negustorii pisani, solicitați să îl slujească pe Papa Grigore al VII-lea pentru cauza marchizei Matilda de Toscana, au manevrat astfel lucrurile încât Gisulf a fost chemat la Roma de către papă, iar armata - adunată pentru a acționa împotriva stăpânirilor lui Robert Guiscard - a fost dispersată. Gisulf a devenit
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
cu pirateria, în special împotriva Amalfi și chiar a Pisei. Negustorii pisani, solicitați să îl slujească pe Papa Grigore al VII-lea pentru cauza marchizei Matilda de Toscana, au manevrat astfel lucrurile încât Gisulf a fost chemat la Roma de către papă, iar armata - adunată pentru a acționa împotriva stăpânirilor lui Robert Guiscard - a fost dispersată. Gisulf a devenit mai izolat ca niciodată, iar în vara lui 1076, orașul său a fost ținta asediului conjugat al lui Richard de Capua și Robert
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
Pământurile lui Gisulf au fost cucerite, iar el a plecat la Capua, unde a încercat să îl stimuleze pe Richard să pornească război împotriva lui Robert, însă fără succes. Ulterior, el a plecat la Roma pentru a-l înștiința pe papă în legatură cu soarta sa și a Salerno, însă acolo s-a retras treptat din centrul atenției. Papa Grigore i-a acordat conducerea militară din Campania și l-a trimis în Franța, însă a fost rechemat după moartea suveranului pontif
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
pe Richard să pornească război împotriva lui Robert, însă fără succes. Ulterior, el a plecat la Roma pentru a-l înștiința pe papă în legatură cu soarta sa și a Salerno, însă acolo s-a retras treptat din centrul atenției. Papa Grigore i-a acordat conducerea militară din Campania și l-a trimis în Franța, însă a fost rechemat după moartea suveranului pontif, în 1085. S-a aliat cu Iordan I de Capua în susținerea lui Desideriu de Benevento, care a
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
acordat conducerea militară din Campania și l-a trimis în Franța, însă a fost rechemat după moartea suveranului pontif, în 1085. S-a aliat cu Iordan I de Capua în susținerea lui Desideriu de Benevento, care a fost ales ca papă sub numele de Victor al III-lea. El a fost ales pentru scurtă vreme duce de Amalfi (între martie 1088 și 20 aprilie 1089) de către cetățenii acelui oraș, pentru a-i sprijini în fața invaziilor lui Robert Guiscard, însă a încetat
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
încheiat un tratat secret cu vărul său, regele Ottokar al II-lea al Boemiei, în virtutea căruia regele devenea unicul său moștenitor. În 1269, Filip a fost ales ca patriarh de Aquileia, însă această alegere nu a fost niciodată confirmată de către papă. Ulrich al III-lea a murit la 27 octombrie 1269. Atât Filip, cât și Ottokar al II-lea au emis pretenții asupra moștenirii Carintiei și Carniolei. Ottokar a fost învingător în confruntarea care a urmat, astfel încât în 1272 Filip s-
Ulrich al III-lea de Carintia () [Corola-website/Science/327759_a_329088]
-
succes, si a fost încredințat în 1467 cu educația fiului regelui. Dlugosz a refuzat oferta de a deveni Arhiepiscop de Praga, dar la scurt timp înainte de moartea sa a fost numit Arhiepiscop de Liov. Această numire a fost confirmată de Papă Sixt al IV-lea la 2 iunie 1480, două săptămâni după moartea sa. El a murit pe 19 mai 1480, la Cracovia, si a fost îngropat în Biserică Sf. Arhanghel Mihail Și Stanislav, Episcop de Cracovia. Autor a numeroase publicații
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
-lea. Misiunea de creștinare a început în cele două orașe mari, Gniezno și Poznań, și apoi s-a răspândit în întreaga țară. Aceasta a inclus construirea de biserici și numirea clerului. Primul episcop al Poloniei, Jordan, a fost numit de către Papa Ioan al XIII-lea în anul 968. Acțiunea lui Mieszko s-a dovedit a avea o mare influență, deși la început religia creștină era considerată „nepopulară și străină” și a trebuit să fie aplicată de către stat, fiind în opoziție cu
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
formulat astfel viziunea istoricului James Brundage: „tema masturbării și cea a fanteziilor sexuale erau lipsite de importanță pentru autorii păgâni și pentru cei creștini până în secolele al patrulea și al cincilea” (adică până în momentul în care călugăria devenise importantă). Înainte de Papa Grigore I cel Mare, interpretarea călugărească a Leviticului cap. 15 (care discută impuritatea rituală) era de „emisie nocturnă”, nu de masturbare. Pe măsură ce monahismul se dezvolta, viețile sexuale ale călugărilor au fost cercetate de doi teologi, Ioan Casian și Caesarius de
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
Nisani, regiunea din jurul Dresdei. Din căsătorie a rezultat primul său fiu, Wiprecht, născut în 1087. În 1080, Wiprecht a luptat alături de împărat și împotriva anti-regelui Rudolf de Rheinfelden. În 1084, s-a aflat împreună cu he Henric la Roma, luptând împotriva papei Grigore al VII-lea. Din cauză că a asasinat un inamic în biserica Sfântului Iacob din Zeitz în 1089, Wiprecht a întreprins un pelerinaj la Roma și Santiago de Compostela în 1090. După sejurul din Boemia, Wiprecht a revenit în Marca de
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
în nordul Luzaciei Inferioare. Totuși, în 1249, ducele de Silezia Boleslav "cel Chel" i-a conferit regiunea răsăriteană din jurul castelului Schiedlo de pe malurile Oderului, unde Henric a întemeiat orașul Fürstenberg. În cadrul luptelor împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen și Papa Grigore al IX-lea, Henric a luat partea împăratului. Ca semn de recunoștință, Frederic al II-lea i-a promis în 1242 moștenirea lui Henric Raspe ca landgraf de Thuringia și conte palatin de Saxonia. În plus, în 1243 același
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
administrativ al Ordinului a fost mutat la Malbork din Elblag (Elbing). Marele Maestru al Cavalerilor Teutoni, Siegfried von Feuchtwangen, care a venit la Malbork din Veneția, a preluat următoarea fază de construire a castelului. În 1309, în ajunul persecutării de către Papa a Cavalerilor Templieri și a cuceririi de către Teutoni a Danzigului, Feuchtwangen și-a mutat sediul spre partea prusiană a statului monastic creat de Ordin. El a ales Marieburgul ca fiind comod plasat pe râul Nogat, în delta Vistulei. Ca și
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
sfârșitul familiei Aba și a dominației acesteia în estul Ungariei. După dispariția dinastia Arpadiană în 1301, succesiunea la tronul Ungariei este contestată de mulți membrii ai unor familii influente ale Europei. Unul dintre aceștia era Carol Robert de Anjou, apărătorul Papei. După câțiva ani Carol și-a condus oponenți în afara țării și se instalează pe tronul Regatului Ungar. La acel moment, Ungaria era o confederație de regate mici, principate și ducate. Însă, domnia sa nu era recunoscută în multe zone ale Ungariei
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
etimologică în latinescul "nepos, nepotis", din care se trage și cuvântul românesc "nepot". Ca orice fenomen social, nepotismul poate fi urmărit până în antichitate, însă conceptul de nepotism își are originea în evul mediu târziu, când în sânul Bisericii catolice mulți papi își favorizau nepoții și alte rude apropiate, acordându-le oficii și funcții înalte. Corupția din sânul Bisericii Catolice a scăpat atât de puternic de sub control, încât în ajunul Reformei lui Martin Luther au existat și papi care aveau copii nelegitimi
Nepotism () [Corola-website/Science/327149_a_328478]
-
sânul Bisericii catolice mulți papi își favorizau nepoții și alte rude apropiate, acordându-le oficii și funcții înalte. Corupția din sânul Bisericii Catolice a scăpat atât de puternic de sub control, încât în ajunul Reformei lui Martin Luther au existat și papi care aveau copii nelegitimi, precum papa Alexandru al VI-lea Borgia. Față de sensul de mai sus, în teoria evoluționistă modernă nepotismul nu are conotații negative. Prin nepotism se înțelege un comportament adaptabil, de a favoriza indivizi înrudiți genetic în comparație cu indivizii
Nepotism () [Corola-website/Science/327149_a_328478]
-
favorizau nepoții și alte rude apropiate, acordându-le oficii și funcții înalte. Corupția din sânul Bisericii Catolice a scăpat atât de puternic de sub control, încât în ajunul Reformei lui Martin Luther au existat și papi care aveau copii nelegitimi, precum papa Alexandru al VI-lea Borgia. Față de sensul de mai sus, în teoria evoluționistă modernă nepotismul nu are conotații negative. Prin nepotism se înțelege un comportament adaptabil, de a favoriza indivizi înrudiți genetic în comparație cu indivizii neînrudiți genetic, sau de a favoriza
Nepotism () [Corola-website/Science/327149_a_328478]
-
Louise de Mecklenburg-Schwerin. Cuplul a avut cinci copii care au fost crescuți ca romano-catolici, religia Prințesei Marie, și au trăit o viață liniștită la Veneția. În timp ce s-au aflat la Veneția, familia s-a împrietenit cu Cardinalul Sarto (mai târziu Papa Pius al X-lea), care a vizitat de multe ori familia și a acționat ca un consilier spiritual pentru ei. La 21 aprilie 1884 Ducele Paul Frederic a renunțat la drepturile sale și ale fiilor săi asupra succesiunii Marelui Ducat
Ducele Paul Frederic de Mecklenburg () [Corola-website/Science/327161_a_328490]