14,128 matches
-
din interpretările anterioare sunt complet satisfăcătoare. Asertând că ceva este un unicorn, nu se asertează "orice" despre "orice". "Toți grecii sunt oameni" nu descrie că ideile Grecilor sunt ideile oamenilor, și nu descrie nici că cuvântul "Greci" este cuvântul "oamenilor". Propoziția nu poate fi construită din idei sau din lucruri reale, dar nici nu este constituită din cuvinte fără sens. Aceasta este o problemă despre sensul, înțelesul limbajului care încă nu este complet rezolvată. (Vezi cartea lui Prior, mai jos, pentru
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
din lucruri reale, dar nici nu este constituită din cuvinte fără sens. Aceasta este o problemă despre sensul, înțelesul limbajului care încă nu este complet rezolvată. (Vezi cartea lui Prior, mai jos, pentru a cunoaște o excelentă discuție a problemei). Propozițiile sunt forme logice prin care se exprimă un singur raport dintre doi termeni, fără a condiționa acest raport cu altceva. După cantitate, propozițiile pot fi: universale(extensiunea subiectului este considerată in totalitate) sau particulare(extensiunea subiectului este considerată doar parțial
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
este complet rezolvată. (Vezi cartea lui Prior, mai jos, pentru a cunoaște o excelentă discuție a problemei). Propozițiile sunt forme logice prin care se exprimă un singur raport dintre doi termeni, fără a condiționa acest raport cu altceva. După cantitate, propozițiile pot fi: universale(extensiunea subiectului este considerată in totalitate) sau particulare(extensiunea subiectului este considerată doar parțial) După calitate, propozițiile pot fi: afirmative( predicatul afirmă ceva) sau negative(predicatul neagă ceva)
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
logice prin care se exprimă un singur raport dintre doi termeni, fără a condiționa acest raport cu altceva. După cantitate, propozițiile pot fi: universale(extensiunea subiectului este considerată in totalitate) sau particulare(extensiunea subiectului este considerată doar parțial) După calitate, propozițiile pot fi: afirmative( predicatul afirmă ceva) sau negative(predicatul neagă ceva)
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
Netjer-nesut-pu) care prezintă și o listă regală: Din timpul domniei sale datează și primul decret regal(udj-nesu) al Regatului Vechi, descoperit în templul mortuar al lui *Menkaure; documentul este o stelă boltită, foarte fragmentară din care se pot recostitui numai câteva propoziții. Din acestea reiese că Shepseskaf a înzestrat cu ofrande templul mortuar al tatălui său. A terminat sepultura lui *Menkaure (v. acolo). Interesant de remarcat este faptul că din anumite motive a „rupt“ tradiția cu predecesorii ți urmașii săi. Prin urmare
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
și numele-nebti al suveranului. Greșeala provine de la interpretarea textului unei etichete de fildeș, provenită din mormântul reginei Neith-hotep de la Naqada, care - în registrul de sus - prezintă, pe lângă serekh-ul lui Aha, și desenul unei capele în interiorul căreia apar semnele hieroglifice redând propoziția nebti men. Primul cuvânt semnifică într-adevăr „Cele două stăpâne“, adică zeița Nekhbet din Egiptul de Sus și zeița Uadjet din Egiptul de Jos și scoate în evidență dualitatea regatului, însă nu are nimic de-a face cu viitoarea titulatură-nebti
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
a face cu un rit mai mult sau mai puțin răspândit, în orice caz pare a fi o reminiscență a sacrificiului uman, având un substrat african vechi. Pe o etichetă provenită din mormântul reginei-mame Neith-hotep de la Naqada, care înregistrează și propoziția nebti men (v. mai sus), în același rând 1 apare și prototipul bărcii henu a zeului Sokaris, ambarcațiune care, în cazul de față, se află în strânsă legătură cu celebrarea unui rit agrar. Deși nu putem reconstitui cu siguranță decât
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
asupra caracterului intuitiv al acestei cunoștințe. Acel „ergo” dintre „cogito” și „sum” nu semnifică aici o deducție. Acest lucru ar însemna o încălcare flagrantă a propriilor principii de îndoială metodică. Căile cunoașterii la Descartes sunt intuiția și deducția. Fiecare din propozițiile „eu mă îndoiesc”, „ eu cuget” și „eu exist” sunt intuitiv adevărate. În "Meditații despre filosofia primă", Decartes spune: „ [...] cântărind cât mai bine lucrurile, e de hotărât, până la urmă, că propoziția aceasta Eu sunt, eu exist, ori de câte ori e rostită sau concepută
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
Căile cunoașterii la Descartes sunt intuiția și deducția. Fiecare din propozițiile „eu mă îndoiesc”, „ eu cuget” și „eu exist” sunt intuitiv adevărate. În "Meditații despre filosofia primă", Decartes spune: „ [...] cântărind cât mai bine lucrurile, e de hotărât, până la urmă, că propoziția aceasta Eu sunt, eu exist, ori de câte ori e rostită sau concepută cu gândul, este în chip necesar adevărată.” Descartes consideră ca intuitiv adevărată propoziția „Eu exist”, fără a o mai așeza în forma din "Discurs": „Cuget, deci exist.” În fond, mă
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
Meditații despre filosofia primă", Decartes spune: „ [...] cântărind cât mai bine lucrurile, e de hotărât, până la urmă, că propoziția aceasta Eu sunt, eu exist, ori de câte ori e rostită sau concepută cu gândul, este în chip necesar adevărată.” Descartes consideră ca intuitiv adevărată propoziția „Eu exist”, fără a o mai așeza în forma din "Discurs": „Cuget, deci exist.” În fond, mă îndoiesc și cuget presupun tot timpul faptul că Eu mă îndoiesc, că Eu cuget, deci că Eu exist.
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
verb: "sdm hmt", "aude o femeie". Adjective sunt derivate din substantive printr-un proces pe care egiptologii îl numesc "nisbation" din cauza asemănării sale cu limba arabă. Ordinea cuvintelor sunt predicat -subiect în fraze verbale și adjectivale, și subiect -predicat în propoziții nominale și adverbiale. Subiectul poate fi mutat la începutul propozițiilor în cazul în care acesta este lung și este urmat de un pronume resumptiv. Verbele și substantivele sunt negate de particule "n", dar "nn" este folosit pentru fraze adverbiale și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
substantive printr-un proces pe care egiptologii îl numesc "nisbation" din cauza asemănării sale cu limba arabă. Ordinea cuvintelor sunt predicat -subiect în fraze verbale și adjectivale, și subiect -predicat în propoziții nominale și adverbiale. Subiectul poate fi mutat la începutul propozițiilor în cazul în care acesta este lung și este urmat de un pronume resumptiv. Verbele și substantivele sunt negate de particule "n", dar "nn" este folosit pentru fraze adverbiale și adjectivale. Stresul cade pe final pe ultima sau penultima silabă
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
și performanțele lingvistice la care poate ajunge acea persoană devenită vorbitor competent al limbii respective (output-ul), apare o veritabilă problemă științifică: aceea de a înțelege disproporționalitatea care se stabilește între săracia stimulilor și bogăția sistemului articulat și organizat de propozițiile rostite. Mai mult, chiar, se observă că indivizi diferiți, cu experiențe personale diferite într-un anumit limbaj, ajung la sisteme de reguli gramaticale foarte asemănătoare, ceea ce le permite să se înțeleagă reciproc. La această problemă, Chomsky găsește o singură explicație
Noam Chomsky () [Corola-website/Science/302380_a_303709]
-
și durerea etc. sunt în funcție de aer (cantitatea și calitatea acestuia) și organele de simț. Inteligența ar fi aer uscat și curat, pentru că umiditatea ar împiedica gândirea. Tratatul lui Diogenes din Apollonia, "Peri physeos" (Despre natură) conținea cel puțin două cărți. Propoziția de început este citată de Diogenes Laertios: Diogenes, cu credința sa în aer ca formă principală a materiei, a încercat să explice o mare parte prin analogie cu respirația. Chiar și substanțele inanimate, ca metalele, inspiră sau expiră, nu aer
Diogenes din Apollonia () [Corola-website/Science/302197_a_303526]
-
rațiunii pure"). După Kant, atunci când se spune "Dumnezeu este atotputernic", se pune în relație conceptul de Dumnezeu cu predicatul atotputerniciei. Atunci cînd se spune "Dumnezeu există" nu se pune conceptul de Dumnezeu în relație cu un predicat. Avem, prin urmare, propozițiile: În prima propoziție, Kant susține că sunt două concepte, Dumnezeu și atotputernicia, iar cuvântul "este" nu este un predicat ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. În propoziția 2, rolul lui "este" este tot relațional, numai că nu
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
Kant, atunci când se spune "Dumnezeu este atotputernic", se pune în relație conceptul de Dumnezeu cu predicatul atotputerniciei. Atunci cînd se spune "Dumnezeu există" nu se pune conceptul de Dumnezeu în relație cu un predicat. Avem, prin urmare, propozițiile: În prima propoziție, Kant susține că sunt două concepte, Dumnezeu și atotputernicia, iar cuvântul "este" nu este un predicat ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. În propoziția 2, rolul lui "este" este tot relațional, numai că nu este clară relația
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
de Dumnezeu în relație cu un predicat. Avem, prin urmare, propozițiile: În prima propoziție, Kant susține că sunt două concepte, Dumnezeu și atotputernicia, iar cuvântul "este" nu este un predicat ci numai ceea ce pune predicatul în relație cu subiectul. În propoziția 2, rolul lui "este" este tot relațional, numai că nu este clară relația pe care o exprimă. Kant spune că relația în cauză este cea dintre "conceptul" de Dumnezeu și "subiectul" (Dumnezeu cu toate predicatele lui). Exemplul dat de Kant
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
logica. Și, cu nici un preț, nu putea să accepte renunțarea la ea, fiind convins că cei care o resping fac astfel numai pentru că nu o înțeleg. Convingerea lui Abélard este că credința nu trebuie să însemne asumarea oarbă a unor propoziții pe care nu le înțelegem. A crede înseamnă id quod mente firmiter tenemus (ceea ce mintea consimte cu putere). Trebuie să înțelegem ceea ce credem și, în consecință, credința vine din rațiune. Poziția lui Abélard este deci aceea a unui raționalist incurabil
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
de descoperire a argumentelor, cât și în cel de confirmare a lor, de identificare a valorii de adevăr). Valoarea de adevăr a unui argument depinde de două lucruri: dispoziția termenilor și natura lucrurilor. Pentru aceasta, logica are în vedere numele, propozițiile, descoperirea argumentelor și, în final, confirmarea lor. În ultimii ani ai săi, Abélard a compus un voluminos comentariu la Epistola către Romani precum și cartea sa de morală intitulată „Etica sau cunoaște-te pe tine însuți” (Ethica seu liber dictus: Scito
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
sufletul nostru poate consimți la dezirabilitatea actului de satisfacere a ei. Virtutea (ca virtute sufletească) înseamnă eliminarea dorinței, lupta cu viciul. Păcatul este deci ceva strict interior, el nu poate fi nici sporit, nici scăzut prin cantitatea actelor. Una din propozițiile abélardiene condamnate la conciliul din Sens a fost aceea că cei care l-au crucificat pe Hristos nu au comis un păcat deoarece au acționat din ignoranță. Philip Schaff, ed., "A Religious Encyclopaedia or Dictionary of Biblical, Historical, Doctrinal, and
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
înmormântat la Lyon și canonizat în 1482 de către Papa Sixtus al IV-lea, întârzierea datorându-se disensiunilor din sânul ordinului, care au continuat după moartea sa. Condamnarea din 1277 va oferi satisfacție Franciscanilor prin introducerea, pe listă, și a câtorva propoziții tomiste. Bonaventura reprezintă un exemplu celebru al conservatorismului augustinian care se opunea aristotelismului din secolul al XIII-lea, reprezentat de Albert cel Mare și Toma, fără a fi un necunoscător al lui Aristotel. Dimpotrivă, se poate spune că, dacă am
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
lui Jacques Sauniere. Toată cartea se desfasoara într-o singură noapte, punând în fața cititorului o mulțime de coduri, mistere și conspirații. Interesul lui Dan Brown pentru conspirații este dezvăluit chiar în cartea lui, în care a menționat de două ori propoziția „"Oamenilor le plac conspirațiile"”.
Codul lui Da Vinci () [Corola-website/Science/302445_a_303774]
-
moartea Dianei a fost criticată la vremea aceea ca fiind "isterică", "naivă" și "irațională", critici care s-au repetat la cea de-a zecea aniversare, când Jonathan Freedland și-a exprimat opinia că "A ajuns o amintire stânjenitoare, ca o propoziție insipidă, plină de milă față de sine, a unui adolescent într-un jurnal... ne plecăm adânc dacă ne gândim la ea." Înmormântarea Dianei a fost o revărsare universală de mâhnire la moartea ei. La înmormântare au participat toți membrii familiei regale
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
femeie - soție sau surioară - care va veni în ziua următoare cu bucate. Meșterii jură să păstreze secretul, dar sunt neliniștiți. Cel mai îngrijorat este Manole care, a doua zi, dis-de-dimineață, cercetează zarea pentru a afla care este femeia destinată zidirii. Propoziția interogativă și interjecția "„vai”" dovedesc suferința meșterului când observă că cea care se apropie este chiar Ana, soțioara lui. Constructorul trăiește o drama de consecință, pentru ca este nevoit să zidească ce are mai de preț. Sperând să schimbe destinul, el
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
preluat noțiunea din grecește, unde "rhema" avea același sens. Datorită importanței sale deosebite în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sînt cele care conțin un verb. Valența este un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizează cîte conexiuni pot lega verbul de alte părți de vorbire. Astfel valența poate
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]