14,671 matches
-
și încă rămân multe informații de obținut din aceste imagini. Din 1995, acea secțiune de spațiu a fost observată de multe telescoape terestre, precum și de telescoape spațiale, la lungimi de undă ce variază de la radio la raze X. Cu telescoapele terestre, mai ales cu ajutorul telescopului James Clerk Maxwell, au fost descoperite în zonă obiecte cu deplasarea spre roșu foarte mare. Deplasarea spre roșu mare înseamnă că aceste obiecte nu pot fi văzute în spectrul vizibil și în general sunt detectate în
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
Valvasor. În carte este descris un castel ale cărui ruine încă mai există. Parcul se remarcă printr-o colecție variată de copaci și flori. Locul este vizitat de 70000-1500000 de turiști anual. În Slovenia, mai mult de 58% din suprafața terestră este acoperită de păduri (1264 ha), clasând-o pe locul trei în rândul celor mai împădurite țări din Europa. Industria lenmului este extrem de dezvoltată. 71% din păduri sunt private, 26% se afla încă în patrimoniul statului, iar 3% sunt deținute
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
să este instabilă și se descompune după un timp scurt în oxigen diatomic. El este un oxidant puternic din care cauza este dăunător omului, producând dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii. Stratul de ozon prezent în atmosferă terestră acționează ca un filtru care reține cea mai mare parte din radiația ultravioleta nociva solară, reglează temperatura din atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei. Denumirea de „ozon” provine din grecescul "ozein", care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă (1839
Ozon () [Corola-website/Science/311021_a_312350]
-
a Wehrmacht-ului pe care le-a făcut departe de front, în China. Astfel el a putut identifica punctele slabe ale tacticii germane și s-a gândit la modul în care le poate exploata pe acestea. Studiind relația dintre trupele terestre și Luftwaffe, Ciuikov a tras concluzia că Luftwaffe era chemat să să intervină în lupta de fiecare dată când germanii pregăteau un atac sau încercau să disperseze concentrația de trupe sovietice din zonă. La scurt timp înainte de începerea Bătăliei de la
Vasili Ciuikov () [Corola-website/Science/311045_a_312374]
-
mai înalte decât o anumită limită (temperatura Néel) acest comportament încetează. Néel a arătat în 1947 că materialele pot prezenta și ferimagnetism. Néel a dat și o explicație pentru magnetismul slab al anumitor roci, făcând posibil studiul istoriei câmpului magnetic terestru.
Louis Eugène Félix Néel () [Corola-website/Science/311204_a_312533]
-
Întunecarea globală este reducerea graduală a nivelului de iradiere globală directă pe suprafața terestră, care a fost observată timp de mai multe decenii la rând după începutul măsurătorilor sistematice în anii 1950. Se consideră că aceasta este cauzată de o creștere în particule din atmosferă cum ar fi aerosolii sulfurați din cauza acțiunilor antropice. Acest
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
Norii interceptează atât căldura solară, cât și căldura radiată de Pământ. Efectele lor sunt complexe și variază în timp, locație și altitudine. De obicei, în timpul zilei interceptarea luminii solare predomină, creând un efect de răcire, însă în timpul nopții, radierea căldurii terestre către Pământ încetinește pierderea de căldură la nivelul suprafeței terestre. De asemenea, se consideră că oamenii sunt direct responsabili pentru particulele din atmosfera terestră, factorul care creează întunecarea globală. La sfârșitul anilor 1960, Mihai Budîko a lucrat cu modele climaterice
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
Pământ. Efectele lor sunt complexe și variază în timp, locație și altitudine. De obicei, în timpul zilei interceptarea luminii solare predomină, creând un efect de răcire, însă în timpul nopții, radierea căldurii terestre către Pământ încetinește pierderea de căldură la nivelul suprafeței terestre. De asemenea, se consideră că oamenii sunt direct responsabili pentru particulele din atmosfera terestră, factorul care creează întunecarea globală. La sfârșitul anilor 1960, Mihai Budîko a lucrat cu modele climaterice simple bidimensionale energie-echilibru pentru a afla reflectivitatea gheții. Astfel a
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
în timpul zilei interceptarea luminii solare predomină, creând un efect de răcire, însă în timpul nopții, radierea căldurii terestre către Pământ încetinește pierderea de căldură la nivelul suprafeței terestre. De asemenea, se consideră că oamenii sunt direct responsabili pentru particulele din atmosfera terestră, factorul care creează întunecarea globală. La sfârșitul anilor 1960, Mihai Budîko a lucrat cu modele climaterice simple bidimensionale energie-echilibru pentru a afla reflectivitatea gheții. Astfel a descoperit că feedback-ul gheață-albedo creează un inel de feedback pozitiv în sistemul climateric
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
factorul care creează întunecarea globală. La sfârșitul anilor 1960, Mihai Budîko a lucrat cu modele climaterice simple bidimensionale energie-echilibru pentru a afla reflectivitatea gheții. Astfel a descoperit că feedback-ul gheață-albedo creează un inel de feedback pozitiv în sistemul climateric terestru. Cu cât mai multă zăpadă și gheață există pe sol, cu atât mai multă radiație solară este reflectată înapoi în spațiu, cu atât mai rece devine Pământul și cu atât mai mult ninge. Alte studii au descoperit că poluarea împreună cu
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
în 1990. Este dificil de efectuat măsuratori precise din cauza dificultății calibrării clare a instrumentelor folosite și problemei acoperirii spațiale. Oricum, efectul este prezent într-o măsură în orice punct de pe Glob. Efectul întunecării globale este cauzat de schimbări în atmosfera terestră; valoarea radiației solare în partea superioară a atmosferei nu se schimbă cu mai mult o fracțiune din acest nivel. Efectul variază mult de la o zonă la alta, însă se estimează că media globală este: Aceste informații au fost publicate în urma
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
factori, rezultatele pan evaporării au fost comparate cu rezultatele simulațiilor climaterice. Arderea incompletă a combustibililor fosili (cum ar fi diesel) și a lemnului eliberează funingine în aer. Cu toate că acesta este un component extrem de insignifiant al poluării aerului la nivelul suprafeței terestre, fenomenul are un efect semnificativ de încălzire al atmosferei la altitudini de peste doi kilometri, deasemenea răcind suprafața oceanului, absorbind radiația solară. Experimentele din Maldive (unde s-a comparat atmosfera de deasupra insulelor de nord și de sud) în 1990 a
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
care a erupt în 1985 sau Pinatubo în Filipine, care a erupt în 1991. Cu toate acestea, și pentru erupții majore norii de cenușă rămân stabili doar pentru perioade relativ scurte. M. Wild și alți cercetători, făcând măsurători la suprafața terestră, au raportat opusul fenomenului începând cu 1990, iar Pinker a descoperit că întunecarea continuă să crească la suprafața Pământului în timp ce fenomenul opus are loc la suprafața oceanului. Aceste două studii argumentează paralel fenomenul care are loc deasupra oceanului, însă sunt
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
argumentează paralel fenomenul care are loc deasupra oceanului, însă sunt contradictorii privind fenomenele ce se răsfrâng asupra Pământului. Un studiu realizat din satelit, sponsorizat de NASA în 2007, a demonstrat că nivelurile de lumină solară care au ajuns la suprafața terestră în ultimii 60 de ani au scăzut în timp ce s-a observat o reversiune a tendinței începând cu 1990. Acest lucru s-a putut observa odată ce nivelurile de aerosol au început să scadă datorită Actului pentru aer curat din SUA și
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
surse de poluare a aerului au scăzut cu 53% în Statele Unite. În 1975, efectul gazelor de seră a început să se manifeste considerabil și de atunci a rămas un fenomen usor de observat. RMRST (Rețeaua pentru Măsurarea Radiației pe Suprafața Terestră) a făcut măsurători de suprafață din momentul înființării acesteia (1990) și actualizează arhivele periodic. Analiza informațiilor recente ne arată că suprafața planetei primeste cu 4% mai multa lumină solară decât în 1990. Aceste informații sunt confirmate și de studiile sateliților
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
recente ne arată că suprafața planetei primeste cu 4% mai multa lumină solară decât în 1990. Aceste informații sunt confirmate și de studiile sateliților NASA. Poluarea făcută de oameni slăbește la ora actuală în mod clar ciclul apei în ecosfera terestră, reducând nivelul de ploi și amenințând rezervele de apă dulce. Un studiu efectuat în 2001 de către cercetătorii de la Institutul de Oceanografie Scripss sugerează că particule mici de poluanți au un efect semnificativ asupra ciclului hidrologic. Profesorul V. Ramanathan spune: „Energia
Întunecare globală () [Corola-website/Science/311230_a_312559]
-
fost creat la 12/24 noiembrie 1859 prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Conform Legii nr. 346 din 21 iulie 2006 (art. 12), asigură, conducerea, organizarea, planificarea și operaționalizarea celor trei forțe armate, Forțele Terestre, Forțele Aeriene și Forțele Navale. Suveranitatea civilă asupra Armatei Române a fost asigurată fără întrerupere, de la înființare, prin subordonarea Statul Major General Ministerelor de Război sau de Apărare. Secția Adjutantură și Cabinetul șefului Marelui Stat Major se subordonează direct șefului
Statul Major General () [Corola-website/Science/311264_a_312593]
-
din 2006, forțele armate naționale trebuie să fie în măsură să asigure simultan apărarea teritoriului național și îndeplinirea angajamentelor asumate față de NATO, față de UE, precum și față de alte organizații regionale și coaliții. Ele sunt structurate în principal în următoarele categorii: Forțele Terestre, Forțele Aeriene și Forțele Navale. Distincțiile militare onorifice sunt însemne care simbolizează aprecierea faptelor deosebite săvârșite în timpul îndeplinirii misiunilor militare sau în sprijinul acestora în timp de pace, în situații de criză și de război, precum și a rezultatelor meritorii obținute
Statul Major General () [Corola-website/Science/311264_a_312593]
-
de apele mării. Astfel, pe soclul cristalin preexistent (ce actual apare la periferia masivului la suprafață), în mările mezozoice s-a depus o cuvertură de conglomerate și sedimente calcaroase dure de-a lungul a 6 faze importante, întrerupte de etape terestre (când zona devenea - temporar, uscat). Aceste etape intermitente au denudat prin eroziune subaeriană grosimea sedimentelor și au modelat peisajul. Acumularea sedimentelor în geosinclinal s-a însoțit de pentrarea acestora de roci vulcanice, la fârșitul Cretacicului inferior. Speciile marine care au
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
aleargă, dând energic din lăbuțe. Acest tip de locomoție este utilizat de vidrele de mare doar în situații de urgență, deoarece le epuizează foarte repede forțele: de exemplu când trebuie să ajungă repede în apă pentru a evita un pericol terestru. Ele nu pot fugi mai mult de câteva minute. Aflându-se în apa marină, vidra de mare se simte foarte sigură. Ea înoată destul de repede, dezvoltând de obicei viteze de 12-16 km/h, și destul de adânc, putând atinge adâncimi de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
corpului (38 °C) în apa rece. În acest scop, ele sunt nevoite să mănânce o cantitate de alimente ce constituie ăn jur de 25% din masa totală a corpului. Viteza metabolismului lor este de opt ori mai mare în comparație cu mamiferele terestre de aceleași dimensiuni. Astfel, vidrele de mare mănâncă mult și des. Rația de hrană a vidrelor de mare depinde de locul de trai al acestora, însă totdeauna constă întâi de toate din nevertebrate: arici-de-mare, moluște și crabi. De obicei, vidrele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
an, la inițiativa lui Ștefan Hepites, România, împreună cu alte țări, pune bazele "Organizației Meteorologice Mondiale" (World Meteorological Organization - WMO). În anul 1889 este înființat "Serviciul de Măsuri și Greutăți", iar mai târziu a fost deschisă și o secție de magnetism terestru și seismologie. De-a lungul timpului, personalități de seama ca Prof. Poenaru, Prof. I. Pangrati, T. Stamate, Dr. Carol Davila, Dr. Barasch, Eric Otetelisanu, Nicolae Topor, Andrei Doneaud, N. Beșleagă au contribuit la progresul meteorologiei. În cadrul "Conferinței Comitetului Internațional de
Administrația Națională de Meteorologie () [Corola-website/Science/311875_a_313204]
-
Din 1915, stațiile meteorologice militare încep efectuarea sistematică a sondării atmosferei cu balon pilot, iar în anul 1920 este constitut Institutul Meteorologic Central în cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, prin despărțirea de Observatorul Astronomic. În 1924, activitățile de seismologie și magnetism terestru sunt separate de Institutul de Meteorologie, acesta trecând la Ministerul de Război pe lângă Direcția Superioară a Aeronauticii, iar la 1 ianuarie 1925 s-a înființat Serviciul sinpotic de prevedere a timpului. În 1930 se construiește lângă Aeroportul Băneasa primul Observator
Administrația Națională de Meteorologie () [Corola-website/Science/311875_a_313204]
-
deschiderea ciclului de instruire prin simulare în Armata României ca director al exercițiului desfășurat cu prima structură operațională a armatei, Brigada 81 Mecanizată. Cu aceeași dată, 01.05 2003, este numit în funcția de Director al Statului Major al Forțelor Terestre. În cadrul unei echipe dedicată proceselor specifice transformării, definitivează o nouă structură organizatorică a statelor majore ale categoriilor de forțe ce intră în vigoare la 01.11 2003. În cadrul acestei noi structuri se înființează Comandamentul Forțelor Terestre a cărei comandă o
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Statului Major al Forțelor Terestre. În cadrul unei echipe dedicată proceselor specifice transformării, definitivează o nouă structură organizatorică a statelor majore ale categoriilor de forțe ce intră în vigoare la 01.11 2003. În cadrul acestei noi structuri se înființează Comandamentul Forțelor Terestre a cărei comandă o primește. Aderarea României la NATO în anul 2004, a presupus, printre altele și încadrarea posturilor permanente în cadrul structurilor Alianței, la acea dată fiind prevăzută o singură funcție de general la Celula de Coordonare a Parteneriatului. Astfel, la
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]