132,268 matches
-
un număr limitat de lovituri, 150 de șasiuri au fost construite special pentru a transporta muniția necesară. Acestea au fost denumite "Munitionsträger Hummel" și erau practic modelul original, însă fără obuzier și cu rasteluri pentru muniție special montate. La nevoie, vehiculele de transport puteau fi dotate cu obuzierul de 15 cm, acesta putând fi montat chiar pe câmpul de luptă. În total, au fost fabricate 714 de obuziere autopropulsate Hummel. Prima dată când Hummel a fost folosit în număr mare a
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
Hummel. Prima dată când Hummel a fost folosit în număr mare a fost în timpul bătăliei de la Kursk. 100 de tunuri Hummel au fost disponibile atunci în cadrul diviziilor blindate Panzer. O baterie "Panzerartillerie Abteilungen" era formată din 6 Hummel și un vehicul de transport al muniției. Armata Română a primit un singur Hummel din stocurile sovietice la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Tunul autopropulsat a fost folosit de către Regimentul 2 Care de Luptă. Vehiculul a fost denumit oficial de Hummel
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
formată din 6 Hummel și un vehicul de transport al muniției. Armata Română a primit un singur Hummel din stocurile sovietice la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Tunul autopropulsat a fost folosit de către Regimentul 2 Care de Luptă. Vehiculul a fost denumit oficial de Hummel TAs, având numărul de înregistrare U069009. Autotunul nu putea fi folosit fiindcă îi lipsea închizătorul tunului. Totuși, el a participat în 1946 la parada militară de ziua națională a Regatului României din București, fiind
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
o zi când au apărut o serie de complicații și stăpânul a murit. Cu toate acestea, Canelo l-a așteptat timp de 12 ani lungi la ieșirea spitalului până în anul 2002 când a murit după ce a fost călcat de un vehicul neidentificat. În onoarea lui Canelo, numele său a fost dat unei străzi.
Hachikō () [Corola-website/Science/319726_a_321055]
-
a fost un tanc ușor, fabricat de Germania în anii 1930. Denumirea oficială a acestui vehicul era Panzerkampfwagen II (abreviat PzKpfw II). Proiectat ca o măsură provizorie până la apariția tancurilor medii germane, acest tanc a jucat un rol important în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Producția acestui tanc ușor a încetat la
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
până la apariția tancurilor medii germane, acest tanc a jucat un rol important în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Producția acestui tanc ușor a încetat la începutul anului 1943, dar șasiul a fost folosit ulterior pentru alte vehicule blindate. În 1934, proiectarea tancurilor medii I și Panzer IV era întarziată din cauza problemelor tehnice. Prototipurile unui tanc menit a umple golul până la fabricarea acestor tancuri medii au fost solicitate de către armata germană. Krupp, MAN, Henschel, și Daimler-Benz au venit
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
Polonia, Franța, Țările de Jos, Danemarca, Norvegia, Africa de Nord și pe Frontul de Est. Fiind retras de pe front la sfârșitul anului 1942, el a fost folosit apoi pentru instrucție și pentru misiuni secundare. Șasiul acestui tanc a fost folosit pentru alte vehicule blindate precum tunul autopropulsat Wespe sau vânătorul de tancuri Marder II. Panzer II a fost proiectat înainte de Războiul Civil din Spania (1936-1939). Astfel, blindajul inițial ușor înclinat de 14 mm frontal, spate și lateral și 10 mm pentru plafon și
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
denumi un tun de asalt greu folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe șasiul tancului Panzer VI Tiger I și echipat cu un lansator naval de rachete calibrul 38 cm, scopul principal al acestui vehicul de luptă era să asigure sprijin infanteriei în luptele din zonele urbane. Deși fabricat într-un număr extrem de limitat, a fost folosit în timpul insurecției din Varșovia (1944), în ofensiva din Ardeni (1944-1945) și în bătălia din jurul pădurii Reichswald (1945). Acest
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
bătălia din jurul pădurii Reichswald (1945). Acest tun de asalt mai era cunoscut și sub numele de Tiger-Mörser, Sturmmörser Tiger, Sturmpanzer VI și Sturmmörserwagen 606/4 mit 38 cm RW 61. În timpul Bătăliei de la Stalingrad, armata germană a resimțit lipsa unor vehicule blindate special proiectate pentru luptele urbane. La începutul anului 1943, tunul de asalt greu Sturmpanzer IV a intrat în producție, însă Wehrmachtul a cerut un alt vehicul blindat de luptă, cu un design asemănător, însă mult mai bine înarmat și
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
cm RW 61. În timpul Bătăliei de la Stalingrad, armata germană a resimțit lipsa unor vehicule blindate special proiectate pentru luptele urbane. La începutul anului 1943, tunul de asalt greu Sturmpanzer IV a intrat în producție, însă Wehrmachtul a cerut un alt vehicul blindat de luptă, cu un design asemănător, însă mult mai bine înarmat și blindat. Sturmtiger, noul vehicul proiectat de către Alkett, utiliza șasiul tancului greu Tiger I pe care era montată o suprastructură masivă din oțel. Deși inițial tunul de asalt
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
pentru luptele urbane. La începutul anului 1943, tunul de asalt greu Sturmpanzer IV a intrat în producție, însă Wehrmachtul a cerut un alt vehicul blindat de luptă, cu un design asemănător, însă mult mai bine înarmat și blindat. Sturmtiger, noul vehicul proiectat de către Alkett, utiliza șasiul tancului greu Tiger I pe care era montată o suprastructură masivă din oțel. Deși inițial tunul de asalt trebuia să fie dotat cu un obuzier greu de calibrul 210 mm, în cele din urmă Sturmtiger
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
de până la 376 de kilograme propulsată de o rachetă. Prototipul i-a fost prezentat lui Hitler în octombrie 1943. Primele trei tunuri de asalt au fost gata la 20 februarie 1944. Rata de producție lunară a fost estimată la 10 vehicule pe lună, însă această cifră nu a fost atinsă decât în septembrie 1944. Doar 18 tunuri de asalt Sturmtiger au fost construite între august și decembrie 1944, majoritatea folosind șasiul tancurilor Tiger I avariate și, ulterior, recuperate de pe câmpul de
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
fost construite între august și decembrie 1944, majoritatea folosind șasiul tancurilor Tiger I avariate și, ulterior, recuperate de pe câmpul de luptă. Sturmtiger urma să fie folosit ca un tun de asalt greu, pentru a sprijini infanteria împotriva fortificațiilor. Când primele vehicule au fost construite însă, situația strategică se schimbase complet, armata germană fiind implicată aproape exclusiv în operațiuni defensive. Trei companii Panzer au fost create special pentru a folosi vehiculele Sturmtiger: "Panzer Sturmmörser Kompanien" (abreviat:PzStuMrKp) (Compania blindată de obuziere de
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
de asalt greu, pentru a sprijini infanteria împotriva fortificațiilor. Când primele vehicule au fost construite însă, situația strategică se schimbase complet, armata germană fiind implicată aproape exclusiv în operațiuni defensive. Trei companii Panzer au fost create special pentru a folosi vehiculele Sturmtiger: "Panzer Sturmmörser Kompanien" (abreviat:PzStuMrKp) (Compania blindată de obuziere de asalt) 1000, 1001 și 1002. Acestea trebuiau inițial să fie înzestrate cu 14 vehicule fiecare, însă numărul a fost ulterior redus la patru vehicule împărțite în două plutoane. PzStuMrKp
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
aproape exclusiv în operațiuni defensive. Trei companii Panzer au fost create special pentru a folosi vehiculele Sturmtiger: "Panzer Sturmmörser Kompanien" (abreviat:PzStuMrKp) (Compania blindată de obuziere de asalt) 1000, 1001 și 1002. Acestea trebuiau inițial să fie înzestrate cu 14 vehicule fiecare, însă numărul a fost ulterior redus la patru vehicule împărțite în două plutoane. PzStuMrKp 1000 a fost înființată pe 13 august 1944 și a fost folosită în timpul Revoltei din Varșovia, având la dispoziție două vehicule. PzStuMrKp 1001 și 1002
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
create special pentru a folosi vehiculele Sturmtiger: "Panzer Sturmmörser Kompanien" (abreviat:PzStuMrKp) (Compania blindată de obuziere de asalt) 1000, 1001 și 1002. Acestea trebuiau inițial să fie înzestrate cu 14 vehicule fiecare, însă numărul a fost ulterior redus la patru vehicule împărțite în două plutoane. PzStuMrKp 1000 a fost înființată pe 13 august 1944 și a fost folosită în timpul Revoltei din Varșovia, având la dispoziție două vehicule. PzStuMrKp 1001 și 1002 au fost înființate în septembrie și octombrie. Ambele companii au
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
fie înzestrate cu 14 vehicule fiecare, însă numărul a fost ulterior redus la patru vehicule împărțite în două plutoane. PzStuMrKp 1000 a fost înființată pe 13 august 1944 și a fost folosită în timpul Revoltei din Varșovia, având la dispoziție două vehicule. PzStuMrKp 1001 și 1002 au fost înființate în septembrie și octombrie. Ambele companii au fost folosite în timpul Ofensivei din Ardeni, fiind înzestrate cu șapte tunuri de asalt Sturmtiger. După Ofensiva din Ardeni, tunurile de asalt Sturmtiger au fost folosite în
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
septembrie și octombrie. Ambele companii au fost folosite în timpul Ofensivei din Ardeni, fiind înzestrate cu șapte tunuri de asalt Sturmtiger. După Ofensiva din Ardeni, tunurile de asalt Sturmtiger au fost folosite în operațiuni strict defensive pe Frontul de Vest. Majoritatea vehiculelor au fost abandonate din cauza avariilor mecanice și lipsei de combustibil, fiind distruse de către propriile echipaje. Sturmtiger, având o greutate de 68 de tone, consuma 450 de litri de benzină pentru a se deplasa 100 de kilometri. Sturmtiger era capabil să
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
era capabilă să scoată din uz orice tanc inamic. În ianuarie 1945, o singură lovitură trasă de un tun de asalt Sturmtiger a scos din uz trei tancuri medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, Rusia. La Muzeul Tancului din Bovington (Marea Britanie) este expus un lansator de calibrul 380 mm
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
să scoată din uz orice tanc inamic. În ianuarie 1945, o singură lovitură trasă de un tun de asalt Sturmtiger a scos din uz trei tancuri medii M4 Sherman, o dovadă a puterii de foc imense a acestui vehicul. Două vehicule au fost păstrate până în prezent: unul este expus la Muzeul Tancului din Munster (Germania), iar celălalt este expus la Muzeul Tancului din Kubinka, Rusia. La Muzeul Tancului din Bovington (Marea Britanie) este expus un lansator de calibrul 380 mm "Raketen-Werfer" 61
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
sfârșitul războiului. Pe 11 ianuarie 1934, după specificațiile cerute de Heinz Guderian, armata germană a cerut prototipuri pentru un tanc mediu de luptă. Acesta trebuia să aibă cel mult 24 de tone și o viteză maximă de 35 km/h. Vehiculul blindat de luptă trebuia să fie principalul tanc al diviziilor Panzer, capabil să atace și să distrugă tancurile inamice. Daimler-Benz, Krupp, MAN și Rheinmetall au venit cu prototipuri. Testarea acestora a avut loc între anii 1936 și 1937, câștigătorul fiind
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
(abreviat "StuG III") a fost un tun autopropulsat utilizat de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe sașiul țancului mediu Panzer III, StuG III a fost vehiculul blindat cu cea mai mare producție din Germania nazistă. Deosebirea dintre Panzer III și StuG III este ca, primul era un tanc cu turela, în timp ce StuG III era un tun de asalt, cu un câmp de tragere orizontal limitat la
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
un câmp de tragere orizontal limitat la 25°. Deși a fost proiectat inițial că tun de asalt, menit a sprijini infanteria, StuG III a fost îmbunătățit pe durata producției și a fost folosit pe scară largă că vânător de tancuri. Vehiculul blindat era mai ieftin decât tancul mediu Panzer III și avea o siluetă mai joasă decât acesta. a apărut ca urmare a experienței armatei germane din timpul Primului Război Mondial, când s-a descoperit faptul că, în timpul ofensivelor de pe Frontul de Vest
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
colonel, a trimis în 1935 o propunere generalului Ludwig Beck prin care cerea crearea unor formațiuni speciale de tunuri de asalt care să sprijine infanteria prin foc direct. Pe 15 iunie 1936, Daimler-Benz AG a primit ordin să proiecteze un vehicul blindat capabil să transporte un tun de 75 de mm și să sprijine asalturile infanteriei. Tunul montat urma să poată fi mișcat transversal la un unghi de minim 25°. Suprastructura trebuia să fie închisă, iar înălțimea vehiculului să nu fie
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
să proiecteze un vehicul blindat capabil să transporte un tun de 75 de mm și să sprijine asalturile infanteriei. Tunul montat urma să poată fi mișcat transversal la un unghi de minim 25°. Suprastructura trebuia să fie închisă, iar înălțimea vehiculului să nu fie prea mare. Pentru relizarea proiectului, Daimler-Benz a folosit sașiul și componentele nou-proiectatului tanc Panzer III. Prototipurile urmau să fie construite de către firma Alkett. Cinci astfel de vehicule de luptă, denumite Ausf. 0 (Producția 0), au fost produse
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]