131,805 matches
-
este structurată în funcție de diferitele etape de progres social și de dezvoltare a civilizației umane: Ideile politice exprimă interesele, aspirațiile diverselor grupuri sociale, implicate adesea în lupta pentru putere. Primele elemente ale gândirii politice apar încă din Antichitate, de care se leagă etimologia termenului "politică" (în greacă "polis" - "cetate", "oraș", "stat"). De-a lungul timpului, acest
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
mod de producție asiatic" (Karl Marx) sau "societăți hidraulice" (K. Wittvogel), deoarece erau amplasate de-a lungul unor mari fluvii. Astfel de regimuri politice se caracterizau prin "teocrație": Predomina voința suveranului, care era susținut de clerici ("hierocrație"). În Egiptul antic, ideile politice, juridice și morale sunt învăluite în precepte religioase. Gândirea politică antică egipteană rezultă din diverse tipuri de texte: Astfel procesele istorice erau nu numai o înfăptuire a voinței zeilor (orice abatere fiind pedepsită de divinitate), ci și acte împotriva
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
sunt învăluite în precepte religioase. Gândirea politică antică egipteană rezultă din diverse tipuri de texte: Astfel procesele istorice erau nu numai o înfăptuire a voinței zeilor (orice abatere fiind pedepsită de divinitate), ci și acte împotriva sau pentru stăpânirea faraonului. Ideea originii divine a regulilor social-politice este prezentă în mai multe scrieri ca: "Povețele lui Ptah-hotep" (c. 2.800 î.Hr.), "Instrucțiunile lui Athoi către fiul său" (c. mileniul II î.Hr.), "Vocea lui Ipuver" (c. 1750 î.Hr.), "Convorbirea dintre un dezamăgit și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
sunt: "Codul regelui Ur-Engu", "Legile lui Ur-Nammu", "Legile lui Eșnunna", "Legile lui Lipit- Iștar", "Poemul lui Ghilgameș", "Poemul creației" și dialogul " Discuția dintre stăpîn și sclav". Toate acestea confirmă că societatea babiloniană era bazată pe un sistem evoluat de legi, idei politice, filozofice și morale. Gândirea politică a Indiei antice este prezentată în "Vedele", "Mahabharata", care nu sunt doar cele mai vechi monumente literare, ci și o expresie a societății de atunci. "Legile lui Manu" se concentrează asupra inegalității sociale, care
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
tendințele lumii naturale. Astfel, activitatea umană trebuia să țină cont de "jocul" circumstanțelor. Un alt curent filozofic, ce a evoluat practic în paralel cu confucianismul, daoismul și legalismul, a fost moismul (mohismul). Fondatorul Mozi (c. 470/479-391/400 î.Hr.) susținea ideea unui guvern meritocratic, a cărui neîndeplinire a obligațiilor și responsabilităților conduce la sărăcie în societate. Opunându-se oricărei forme de agresiune (în special război între state), ideologia moistă a inspirat unele mișcări pacifiste moderne. în Grecia antică poate fi divizată
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și să o înțeleagă. Protagoras considera statul ca fiind sursa moralei și a legii. În timp ce vechea generație de sofiști erau profesori de retorică, noua generație (Lycophron, Alkidamant, Thrasymachos, Critias) sunt tot mai implicați în luptele politice. Mai mult, aceștia susțin ideea că oamenii sunt egali de la natură și că legile sunt create pentru a apăra interesele cetățenilor. Școlile filozofice care au evoluat după sofism sunt: Concepțiile acestor școli conțineau elemente de dialectică sau de metafizică și de materialism. Deși în privința relativității
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
sunt create pentru a apăra interesele cetățenilor. Școlile filozofice care au evoluat după sofism sunt: Concepțiile acestor școli conțineau elemente de dialectică sau de metafizică și de materialism. Deși în privința relativității legilor umane se situa în tradiția sofiștilor, Socrate respinge ideea dreptului celui mai tare și considera cunoașterea ca fiind obiectivul suprem al omului politic. Astfel, marele filozof critica tiranii sau demagogii care comiteau nedreptatea. După Socrate, politica este "arta de a comanda oamenii" și la care aveau acces doar cei
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
însuți"). Metoda utilizată de Socrate, "maieutica", nu era altceva decât aducerea la suprafață a adevărului. Respingând democrația, considera ca singura metodă eficientă de guvernare oligarhia. Orator desăvârșit, Socrate viza cu precădere viața socială a cetății și problemele morale ale acesteia. Ideea unei științe raționale a politicii a fost preluată de Platon, discipolul lui Socrate. Creatorul școlii filozofice numite "Academia", în operele sale, "Republica" ("Politeia"), "Legile" ("Nomoi") și "Omul politic", susținea ideea că arta politică trebuie să se bazeze în primul rând
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
precădere viața socială a cetății și problemele morale ale acesteia. Ideea unei științe raționale a politicii a fost preluată de Platon, discipolul lui Socrate. Creatorul școlii filozofice numite "Academia", în operele sale, "Republica" ("Politeia"), "Legile" ("Nomoi") și "Omul politic", susținea ideea că arta politică trebuie să se bazeze în primul rând pe filozofie. Dacă la Socrate, omul de stat era conștient de ignoranța sa, Platon impune ca politicianul să fie înțelept ca un filozof erudit. Statul ideal era preconizat sub forma
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Socrate, omul de stat era conștient de ignoranța sa, Platon impune ca politicianul să fie înțelept ca un filozof erudit. Statul ideal era preconizat sub forma unui organism perfect și în care fiecare cetățean se identifică prin interesele sale. Conform ideilor lui Platon, societatea este divizată în trei categorii: Cele trei categorii corespundeau celor trei elemente ale sufletului uman: rațiunea, voința și afectivitatea. Platon nu considera "democrația" forma ideală de guvernare, deoarece excesul de democrație se transformă în "anarhie", care este
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
În acest polis-ul lui Aristotel nu sunt considerați cetățeni: sclavii (considerați instrumente cuvântătoare), meșteșugarii și agricultorii (munca fiind asociată sclaviei), străinii, femeile. Unul dintre meritele marelui gânditor o constituie "teoria celor trei puteri", de unde mai târziu avea să evolueze ideea separației puterilor în stat. Astfel, în concepția sa, statul ar fi alcătuit din trei părți, de a căror bună funcționare depinde vitalitatea întregului: Formele ideale de guvernare sunt considerate: monarhia, aristocrația și "politeia" (termen aproape sinonim cu democrația constituțională modernă
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Seneca, în lucrarea "De otio", susține abstenționismul politic, iar în "De tranquillitate animi" îndeamnă la acțiunea, participare politică. În ceea ce privește puterea supremă în stat, consideră că împăratul trebuie să acționeze în interesul supușilor săi, nu în interes personal. De asemenea, pledează ideea statului universal, bazat pe conceptul de drept natural. Epictet, în lucrarea "Manualul", a promovat următoarele idei politice: înălțarea spirituală a omului, acceptarea destinului și necesitatea înlăturării sclaviei. Fost sclav, susține că sclavul care își suportă situația cu dârzenie este mai
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
participare politică. În ceea ce privește puterea supremă în stat, consideră că împăratul trebuie să acționeze în interesul supușilor săi, nu în interes personal. De asemenea, pledează ideea statului universal, bazat pe conceptul de drept natural. Epictet, în lucrarea "Manualul", a promovat următoarele idei politice: înălțarea spirituală a omului, acceptarea destinului și necesitatea înlăturării sclaviei. Fost sclav, susține că sclavul care își suportă situația cu dârzenie este mai liber decât stăpânul său devenit rob al pasiunilor sale. În lucrarea "De vorbă cu mine însumi
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
reflexie filozofică. Consideră libertatea ca o expresie a pasivității, a unei servituți absolute în raport cu destinul, iar regalitatea ca o imagine și emanație a divinității. Doctrina sa va fi în concurență cu creștinismul, față de care a avut o atitudine critică. Prin ideile sale despre libertate, egalitate și echitate, stoicismul avea să influențeze ideologia creștină. Comunitățile creștine timpurii au practicat un așa-zis "comunism creștin", în care viața comună este instituită în baza unor principii diferite de cele ale vieții laice greco-latine: Prin
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
scopul statului este omul și că puterea statală trebuie să fie deasupra celei bisericești, Dante este un precursor al umanismului. Un continuator al gândirii politice a lui Dante este Marsilio de Padova. În lucrarea sa "Defensor pacis" ("Apărătorul păcii"), susține ideea naturii sociale a omului (ca și Aristotel) și definește statul ca o instituție socială suficientă, pentru care dreptul reprezintă un produs al vieții statale, în opoziție cu dogma creștină, unde statul avea ca temei dreptul divin. De asemenea, afirmă teza
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
controlul instituțiilor statului ca unic reprezentant al poporului suveran. Ca și Aristotel, Marsilio de Padova menționează cele trei forme corecte de organizare a statului (monarhia, aristocrația și poliția) și forme incorecte de organizare a statului (tirania, oligarhia și democrația). Anticipează ideea separării puterilor în stat, descriind raportul care trebuie să existe între puterea executivă și cea legislativă. Apărut în anul 622 în Arabia, islamul se va răspândi rapid în Siria, Irak, Persia, Maghreb, Spania în mai puțin de un secol. Mai
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
În lucrările "Istoria Italiei", "Discursuri politice", "Amintiri politice și civile" și în "Considerații în jurul Discursurilor lui Machiavelli", Francesco Guicciardini, considerat părintele istoriei moderne, propune o imagine detaliată și expune opinia sa asupra unor probleme ale Italiei, în care exprimă unele idei raționaliste despre libertate, legi, dreptate și egalitate. Guicciardini concepe o formă mixtă de stat, o combinație între monarhie, aristocrație și democrație, propunând formarea unui "Consilium" mare înzestrat cu puteri legislative, iar în fruntea statului să se afle un "Consilium" mic
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
engleză, conțin și elemente socio-politice. În lucrări ca "De domenio divina", "Ad parlamentum regi", solicită clerului din Anglia să renunțe la bogăția lumească și la puterea politică și să se întoarcă la viața modestă și morală. De asemenea a susținut ideea secularizării averilor ecleziastice, desființarea excepțiilor fiscale pentru cler, neamestecul clerului în problemele civile și supunerea clerului față de monarhie. Ca urmare a activității sale, se constituie mișcarea "lollarzilor", care urmărea modificarea stării sociale existente și care a devenit o adevărată forță
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ajungând chiar și în Ardeal și nordul Moldovei. Prin lupta sa, Martin Luther a obținut ruperea definitivă a de catolicism și a pus bazele lutheranismului, al treilea curent creștin (după catolicism și ortodoxism). Ca și în cazul lui Jan Hus, ideile sale au provocat o intensă mișcare socială, care a culminat cu Războiul Țărănesc German. În domeniul politico-social, în scrieri ca: "Apel către nobilimea creștină de națiune germană", "Captivitatea babiloneană a Bisericii", "Libertatea creștină", Luther, ca și predecesorii săi, susține ideea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ideile sale au provocat o intensă mișcare socială, care a culminat cu Războiul Țărănesc German. În domeniul politico-social, în scrieri ca: "Apel către nobilimea creștină de națiune germană", "Captivitatea babiloneană a Bisericii", "Libertatea creștină", Luther, ca și predecesorii săi, susține ideea separării statului de biserică, libertatea conștiinței. Un alt reprezentant al reformei germane a fost Thomas Müntzer. Spre deosebire de Luther, ca reprezentant al țărănimii, a atacat nu numai catolicismul, ci creștinismul în general și considera că principala sarcină a Reformei constă nu
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
general și considera că principala sarcină a Reformei constă nu atât în înnoirea bisericii, ci și în transformarea economico-socială a țărănimii și plebei orășenești. Adept al panteismului, Müntzer considera că reforma religioasă este posibilă numai cu ajutorul unei revoluții sociale. Susținea ideea instaurării unei puteri supreme a poporului, deci programul său politic era asemănător cu cel al comunismului utopic. Fondator al calvinismului, Jean Calvin a transformat Geneva într-o adevărată republică teocratică. A susținut că salvarea omului depinde numai de divinitate. Totuși
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
gospodar, care ulterior va sta la baza societății actuale din Europa Occidentală. La Calvin, cea mai bună formă de guvernare este republica, o formă de stat la care toți cetățenii sunt obligați să participe. Primele lucrări în care sunt preconizate idei utopice sunt "Republica" lui Platon și "Politica" lui Aristotel. În aceeași direcție se încadrează și "Leviathanul" lui Thomas Hobbes, "Al doilea tratat" al lui John Locke și "Contractul social" al lui Jean-Jacques Rousseau. Și "Noua Atlantidă" a lui Francis Bacon
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și pentru stabilirea de relații prietenești între state. Condamnă cuceririle coloniale ale europenilor și mai ales politica cuceritorilor spanioli în Lumea Nouă. Opera vastă și multidisciplinară a lui Voltaire reprezintă o critică la adresa inechităților sociale, superstițiilor, intoleranței religioase. A susținut ideea unei monarhii puternice, sprijinite de o elită de nobili educați. Într-o astfel de guvernare, monarhul ar fi condus cu înțelepciune, cu toleranță, puterea bisericilor și a clericilor fiind controlată. De asemenea, în scrierile sale a acordat o atenție deosebită
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
importantă lege naturală. Ca formă de guvernare, Voltaire prefera monarhia luminată, ca mai târziu să prefere republica. În lucrarea "Contractul social", Jean-Jacques Rousseau pune în prim-plan conceptul omonim, prin intermediul căruia respectarea legilor primește o justificare rațională și umană. Preluând ideile protestante, a considerat că la baza statului este un contract ipotetic între indivizi și stat, contract care să asigure libertatea individului și garantarea proprietății private. Societatea este necesară atît ca întreg, cît și ca elemente-indivizi, devenind un întreg social, un
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
istoric, dar nu identic, ci la un nivel superior, adică o reluare în spirală a dezvoltării. În ceea ce privește gândirea politică, a fost adversar a teoriei contractului social, susținând că statul s-a constituit și a evoluat pe baza "bunului simț" al ideii despre adevăr și justiție, concept expus în "Despre principiul unic al universului juridic" și în "Principiile unei științe noi despre natura comună a națiunilor". Conducător al organizației "Societatea pumnului", juristul și economistul italian Cesare Beccaria își exprima dorința ca legile
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]