132,268 matches
-
de minim 25°. Suprastructura trebuia să fie închisă, iar înălțimea vehiculului să nu fie prea mare. Pentru relizarea proiectului, Daimler-Benz a folosit sașiul și componentele nou-proiectatului tanc Panzer III. Prototipurile urmau să fie construite de către firma Alkett. Cinci astfel de vehicule de luptă, denumite Ausf. 0 (Producția 0), au fost produse în 1937. Ele aveau la baza sașiul modelului de tanc Panzer III Ausf.B (Producția B), fiind echipate cu un tun scurt de 75 mm StuK (Stürmkanone) 37 L/24
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
urmând a fi vânătoare de tancuri. Tanchiștii unităților StuG aveau uniforme speciale gri cu însemnele roșii ale artileriștilor. Echipajul unui autotun StuG III era format din șofer (conductor), comandant, servant/operator radio și tunar. Fiindcă erau menite să sprijine infanteria, vehiculele blindate au fost dotate cu tunul scurt de 75 mm StuK 37 L/24, potrivit pentru distrugerea fortificațiilor. În primăvara anului 1942, datorită apariției țancurilor Ț-34 și KV-1, StuG III au fost echipate cu tunul de înaltă velocitate calibru
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Ungaria, Italia, România, Spania și Turcia. Mai multe blindate de acest tip au fost capturate de către partizanii iugoslavi, fiind folosite până în anii 1950. După cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a donat Siriei mai multe StuG III din vehiculele capturate în timpul războiului. Acestea au fost folosite de către armata siriană până la Războiul de Șase Zile. 100 de StuG III Ausf. G au fost livrate României în toamna anului 1943. Acestea au fost denumite oficial TAs (Tun de Asalt). În februarie
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
au fost înlocuite cu ȘU-76 de fabricație sovietică. Până în 1954, toate tancurile de origine germană au fost casate. În 1942, a fost luată decizia de a monta un obuzier de 105 mm pe modelul Ausf. F în loc de tunul normal. Aceste vehicule, denumite oficial "Sturmhaubitze 42, Sd.Kfz 142/2", erau menite să asigure sprijin pentru infanterie fiindcă din ce in ce mai multe StuG III erau folosite că vânătoare de tancuri. Tunul era o variație a obuzierului de 10.5 cm leFH 18. 1,211
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
echipate cu aruncătoare de flăcări. Au fost denumite StuG III (Flamm). La sfârșitul anului 1941, 24 de StuG III au fost dotate cu tunul de 15 cm sIG 33 pentru a sprijini infanteria. Au fost denumite oficial "Sturm-Infanteriegeschütz 33B". 12 Vehicule au fost folosite la Stalingrad până când au fost distruse sau capturate. În noiembrie 1943, fabrica Alkett a fost bombardata și producția a scăzut semnificativ. Din acest motiv, Krupp a prezentat planuri pentru transformarea sașiului folosit de Panzer IV în vehicule
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Vehicule au fost folosite la Stalingrad până când au fost distruse sau capturate. În noiembrie 1943, fabrica Alkett a fost bombardata și producția a scăzut semnificativ. Din acest motiv, Krupp a prezentat planuri pentru transformarea sașiului folosit de Panzer IV în vehicule StuG. Din ianuarie 1944, noul vehicul a intrat în producție. Acesta a fost numit oficial Sturmgeschütz IV. Armata Roșie a transformat tancuri Panzer III și StuG III în vânătorul de tancuri ȘU-76i. Acestea erau complet diferite de ȘU-76 și erau
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
până când au fost distruse sau capturate. În noiembrie 1943, fabrica Alkett a fost bombardata și producția a scăzut semnificativ. Din acest motiv, Krupp a prezentat planuri pentru transformarea sașiului folosit de Panzer IV în vehicule StuG. Din ianuarie 1944, noul vehicul a intrat în producție. Acesta a fost numit oficial Sturmgeschütz IV. Armata Roșie a transformat tancuri Panzer III și StuG III în vânătorul de tancuri ȘU-76i. Acestea erau complet diferite de ȘU-76 și erau echipate cu un tun anticar de
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
Sturmgeschütz IV. Armata Roșie a transformat tancuri Panzer III și StuG III în vânătorul de tancuri ȘU-76i. Acestea erau complet diferite de ȘU-76 și erau echipate cu un tun anticar de 76.2 mm S-1. În total, 1200 de vehicule au fost transformate.
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
de tone, era protejat de un blindaj cu o grosime de 100-180 mm și era dotat cu tunul de 8.8 cm "Kampfwagenkanone" 43 L/71. Șasiul acestui tanc a stat la baza vânătorului de tancuri Jagdtiger, cel mai greu vehicul de luptă folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. a fost distribuit batalioanelor de tancuri grele ale armatei germane ("Schwere Heeres Panzer Abteilung", abreviat s.H.Pz.Abt) și Waffen-SS (s.SS.Pz.Abt). A fost folosit pentru prima dată în
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
două motoare electrice ce puneau în mișcare tancul. Suspensia Porsche a fost folosită la câteva distrugătore de tancuri "Jagdtiger". Henschel a câștigat contractul, toate tancurile Tiger II fiind fabricate de această firmă. Două modele de turele au fost montate pe vehiculele produse. Prima turelă concepută e deseori numită "Porsche-Turm" acest lucru find eronat ,Krup fiind cel care a conceput acceași turelă pentru ambele prototipuri ale tancului,turela avea blindajul frontal rotunjit iar blindajul lateral era înclinat la un unghi foarte ascuțit
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
din 45 de tancuri: Unități care au folosit tancurile Tiger II: Au fost două probleme mecanice majore care afectau eficiența tancului Tiger II, scurgeri la sigilii și garnituri.Motorul,transmisia și cutia de viteze care inițial era concepute pentru un vehicul mai ușor.Caseta de direcție era predispusă la defectare Lipsa antrenamentului echipajului amplifica această problemă, mecanici conducătorii aveau antrenament limitat pe alte tancuri sau erau trimiși direct pe front. "Schwere Heeres Panzer Abteilung 501" (s.h.pz.Abt.501) a ajuns pe
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
a anului. Orice probleme care țineau de fiabilitate era cauzate de lipsa de piese de schimb și lubrifianți. Per total,tancul Tiger II a fost un tanc formidabil în ciuda problemelor sale.Tunul său de 8.8 cm putea distruge orice vehicul blindat folosit în război dincolo de bătaia lor efectivă. De asemenea, în pofida problemelor sale de fiabilitate,Tiger II era remarcabil de agil pentru un vehicul atât de greu.Înregistrări contemporane și rezultate în urma testărilor indică că mobilitatea sa era la fel de bun
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
fost un tanc formidabil în ciuda problemelor sale.Tunul său de 8.8 cm putea distruge orice vehicul blindat folosit în război dincolo de bătaia lor efectivă. De asemenea, în pofida problemelor sale de fiabilitate,Tiger II era remarcabil de agil pentru un vehicul atât de greu.Înregistrări contemporane și rezultate în urma testărilor indică că mobilitatea sa era la fel de bun sau chiar mai bună decât majoritatea tancurilor Germane ori aliate. Prima utilizare a tancului Tiger II în luptă a fost făcută de câtre Compania
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
tancuri Tiger II au fost pierdute: zece pierdute în luptă cu sovietici, două trimise la Viena pentru revizie și treisprezece distruse de echipaje din diferite motive, de obicei pentru a nu pica în mâinile inamicului. Kurt Knispel, asul cu cele mai multe vehicule distruse din istorie(162), a servit de asemenea în batalionul 503, și a fost ucis în luptă pe data de 29 Aprilie 1945 în tancul său Tiger II. Tancul Tiger II a fost de asemenea prezent în Ofensiva din Ardeni
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
lacul Balaton în Ungaria Martie 1945, în Bătălia pentru Seelow din aprilie 1945 și în Timpul bătăliei pentru Berlin la sfârșitul războiului Batalionul "Schwere SS Panzer Abteilung 503" (s.SS Pz.Abt. 503) a susținut că a distrus aproximativ 500 de vehicule între ianuarie și aprilie 1945 pe Frontul de Est, cu prețul a 45 de tancuri Tiger II pierdute (majoritatea fiind abandonate sau distruse de propriul echipaj în urma defecțiunilor mecanice sau a lipsei de combustibil). Împreună cu blindajul gros și tunul puternic
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
(în traducere din germană: "platforma de lansare 40") a fost un lansator de rachete multiple folosit de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La baza acestui vehicul stătea un semișenilat precum SdKfz 251 sau șenileta Renault UE pe care era montat un lansator de rachete. Avantajul acestei artilerii reactive era o mobilitate și o protecție sporită față de tractarea unui lansator de rachete Nebelwerfer. Vehiculul a fost poreclit
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
La baza acestui vehicul stătea un semișenilat precum SdKfz 251 sau șenileta Renault UE pe care era montat un lansator de rachete. Avantajul acestei artilerii reactive era o mobilitate și o protecție sporită față de tractarea unui lansator de rachete Nebelwerfer. Vehiculul a fost poreclit "Stuka zu Fuss" (Stuka pedestră) și "Heulende Kuh" (vaca mugitoare). Arma consta în mai multe cadre (rame) de lansare atașate vehiculelor în lateral sau în partea dorsală. Muniția putea fi explozivă, de calibru 280 sau 300 de
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
artilerii reactive era o mobilitate și o protecție sporită față de tractarea unui lansator de rachete Nebelwerfer. Vehiculul a fost poreclit "Stuka zu Fuss" (Stuka pedestră) și "Heulende Kuh" (vaca mugitoare). Arma consta în mai multe cadre (rame) de lansare atașate vehiculelor în lateral sau în partea dorsală. Muniția putea fi explozivă, de calibru 280 sau 300 de mm, sau incendiară, de calibru 320 mm. Cum era cazul cu toate lansatoarele de rachete fabricate atunci, tirul era imprecis și deci trebuiau folosite
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
planificare la producția în masă după doar 4 luni de zile, fiind inspirat din designul prototipurilor românești ale vânătorului de tancuri Mareșal. Asamblarea lui Hetzer a început în aprilie 1944 la uzinele BMM, apoi din septembrie 1944 la uzinele Skoda. Vehiculul era echipat cu tunul de 7,5 cm PaK 39 L/48. Armamentul secundar consta într-o mitralieră MG 34 (sau MG 42 ulterior) montată pe suprastructură și acționată de încărcător din interior. Acesta observa țintele printr-un periscop, însă
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
5 cm PaK 39 L/48. Armamentul secundar consta într-o mitralieră MG 34 (sau MG 42 ulterior) montată pe suprastructură și acționată de încărcător din interior. Acesta observa țintele printr-un periscop, însă totuși trebuia să iasă în exteriorul vehiculului blindat pentru a reîncărca arma. În comparație cu Panzer 38(t), noul vehicul beneficia de șenile mai late, blindaj mai gros, armament superior și un motor mai puternic. Blindajul frontal era înclinat la 60° și avea o grosime de 60 mm. Vehiculul
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
mitralieră MG 34 (sau MG 42 ulterior) montată pe suprastructură și acționată de încărcător din interior. Acesta observa țintele printr-un periscop, însă totuși trebuia să iasă în exteriorul vehiculului blindat pentru a reîncărca arma. În comparație cu Panzer 38(t), noul vehicul beneficia de șenile mai late, blindaj mai gros, armament superior și un motor mai puternic. Blindajul frontal era înclinat la 60° și avea o grosime de 60 mm. Vehiculul era fiabil, ieftin și avea o siluetă joasă. Din cauza suprastructurii complet
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
vehiculului blindat pentru a reîncărca arma. În comparație cu Panzer 38(t), noul vehicul beneficia de șenile mai late, blindaj mai gros, armament superior și un motor mai puternic. Blindajul frontal era înclinat la 60° și avea o grosime de 60 mm. Vehiculul era fiabil, ieftin și avea o siluetă joasă. Din cauza suprastructurii complet închise, Hetzer cântărea cu 5 tone mai mult decât Marder III. avea însă și multe dezavantaje, precum spațiul interior foarte înghesuit, o rază de mișcare limitată a tunului din cauza
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
o siluetă joasă. Din cauza suprastructurii complet închise, Hetzer cântărea cu 5 tone mai mult decât Marder III. avea însă și multe dezavantaje, precum spațiul interior foarte înghesuit, o rază de mișcare limitată a tunului din cauza montării în partea dreaptă a vehiculului și vizibilitate foarte redusă pentru echipaj. Când toate obloanele erau închise, echipajul nu putea în practică să vadă nimic în partea dreaptă. Tunul de 7,5 cm avea cel mai mic unghi de foc în plan orizontal dintre toți vânătorii
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
metri. Hetzer erau organizate în "Panzerjägerabteilungen" (batalioane antitanc) în cadrul diviziilor de infanterie. Principala problemă a acestui vânător de tancuri era protecția slabă în lateral și în partea din spate. Tancul putea distruge ușor și putea fi distrus ușor. Succesul acestui vehicul a constat în modul corect de utilizare pe câmpul de luptă și nivelul de instrucție al echipajelor. Fiabilitatea era maximă: un batalion a parcurs 160 de kilometri în Rusia fără ca nici un Hetzer să se cedeze. Fiindcă scopul lui Jagdpanzer 38
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
sau trimis în ofensivă. Blindajul lateral subțire nu era proiectat să reziste decât la puștile antitanc și schijele artileriei. Tunul nu putea fi folosit eficient pe teren accidentat în cazul atacului din flanc, fiindcă avea câmp de tragere orizontal limitat: vehiculul trebuia rotit cu totul. Această manevră era deosebit de periculoasă pe teren accidentat din cauza șenilelor fragile, existând riscul real ca Hetzer să rămână imobilizat în mijlocul luptelor. Deși planul OKW era ca producția să atingă 1000 de unități pe lună până în luna
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]