132,268 matches
-
folosite de trupele române pentru o scurtă perioadă, însă au fost predate mai târziu Armatei Roșii conform termenilor armistițiului semnat pe 12 septembrie 1944 între Uniunea Sovietică și Regatul României. După război, Cehoslovacia a continuat să producă acest tip de vehicul. În 1946, 158 de bucăți din varianta G-13 au fost exportate în Elveția. Ele au fost folosite până la începutul anilor 1970. Armata Cehoslovaciei a continuat să folosească Hetzer după terminarea războiului până la sfârșitul anilor 1950. Suedia a cumpărat în 1947
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
158 de bucăți din varianta G-13 au fost exportate în Elveția. Ele au fost folosite până la începutul anilor 1970. Armata Cehoslovaciei a continuat să folosească Hetzer după terminarea războiului până la sfârșitul anilor 1950. Suedia a cumpărat în 1947 un singur vehicul pentru teste.
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
capsula de eșantionare. Planul a fost să se tragă cu o bilă de metal în suprafața asteroidului pentru a crea un nor de praf care să fie captat, dar din cauza unei erori a unui program de computer trimis de pe Pământ, vehiculul nu a efectuat această manevră. Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au vizitat asteroizi, dar numai Hayabusa a reușit să aterizeze pe un asteroid și se revină pe Pământ. Hayabusa a aterizat de două ori pe
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
fost realizat prin satelitul sovietic „Sputnik” la 14.10.1957, iar primul zbor uman a fost al cosmonautului Iuri Gagarin în Aprilie 1961. Primul zbor spre Lună al unui echipaj uman, a fost al americanilor astronauți Armstrong și Aldrin cu vehiculul spațial „Eagle” la 20.07.1969. Multe din vehiculele spațiale sunt denumite rachete (cosmice). Singura parte a unei rachete cosmice care se reîntoarce pe Pământ, este cunoscută sub numele de capsulă spațială, în care se găsește aparatură de comandă, control
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
1957, iar primul zbor uman a fost al cosmonautului Iuri Gagarin în Aprilie 1961. Primul zbor spre Lună al unui echipaj uman, a fost al americanilor astronauți Armstrong și Aldrin cu vehiculul spațial „Eagle” la 20.07.1969. Multe din vehiculele spațiale sunt denumite rachete (cosmice). Singura parte a unei rachete cosmice care se reîntoarce pe Pământ, este cunoscută sub numele de capsulă spațială, în care se găsește aparatură de comandă, control și de măsură (inclusiv datele de zbor și cercetare
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
Varianta finală, denumită TR-77-580 ("Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere"), a fost fabricată între 1979 și 1985. Tancul TR-77 a fost un model tranzitoriu prin care industria de armament autohtonă a căpătat experiență în fabricarea vehiculelor blindate grele. Concomitent cu proiectarea tancului TR-77, au fost aprobate cercetările pentru dezvoltarea unui sistem energetic de mare putere, capabil să genereze peste 800 de cai putere. Proiectarea motorului s-a realizat între anii 1974 și 1982 de către Institutul Național
TR-85 () [Corola-website/Science/319828_a_321157]
-
panicate, ceea ce a făcut ca, pe 24 august, sârbii să-și împingă inamicii înapoi pe pozițiile de plecare de pe râurile Sava și Drina. Sârbii au reușit să captureze aproximativ 50.000 de prizonieri, 50 de tunuri, cantități mari de arme, vehicule, provizii și muniție. Prima ofensiva a austriecilor a fost un eșec. În același timp, sârbii au avut pierderi importante — peste 15.000 de oameni morți, răniți sau luați prizonieri. Această victorie a avut o mare valoare strategică pentu Aliați. Sârbii
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
drumurilor și a vremii potrivnice, și atacurile armatei albaneze au îngreunat retragerea. Forțele albaneze fuseseră formate și echipate cu ajutorul austro-ungarilor și aveau ca obiectiv împiedicarea sau încetinirea retragerii sârbilor. În timpul retragerii, sârbii au fost nevoiți să-și distrugă tunurile și vehiculele de transport, pentru a evita căderea lor în mâinile inamicilor. De asemenea, în timpul retragerii, sârbii au fost obligați să elibereze și prizonierii de război austro-ungari (aproximativ 30.000 de soldați și 700 de ofițeri). Pe 26 noiembrie 1915, guvernul sârb
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
2002. Experimentul a dovedit că pasagerii vii pot surpraviețui în spațiu si pot îndura starea de imponderabilitate, pregătind terenul pentru urmatoarele misiuni spațiale cu subiecți umani. După succesul înregistrat cu Sputnik 1, liderul sovietic Nikita Hrușciov iși dorea lansarea unui vehicul spațial pe 7 noiembrie 1957, dată ce reprezenta a 40-a aniversare a Revoluției din Octombrie. Un satelit sofisticat se găsea deja în construcție dar nu putea și nu va fi gata decât în luna decembrie; acest satelit va deveni
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
, cunoscut și ca Netopyr (ru. Нетопырь, liliacul Pipistrellus) sau Tancul Lebedenko, a fost un vehicul rus blindat neobișnuit elaborat între 1916-1917 de către Nicolai Lebedenko, Nikolai Zhukovsky, Boris Stechkin și Alexandru Mikulin. Proiectul a fost casat după testele inițiale considerându-se că vehiculul consumă mult și că este vulnerabil la loviturile de artilerie. Este diferit de
Tancul Țarului () [Corola-website/Science/319102_a_320431]
-
și ca Netopyr (ru. Нетопырь, liliacul Pipistrellus) sau Tancul Lebedenko, a fost un vehicul rus blindat neobișnuit elaborat între 1916-1917 de către Nicolai Lebedenko, Nikolai Zhukovsky, Boris Stechkin și Alexandru Mikulin. Proiectul a fost casat după testele inițiale considerându-se că vehiculul consumă mult și că este vulnerabil la loviturile de artilerie. Este diferit de tancurile moderne, în sensul că nu a folosit șenile ci un proiect triciclu al roților. Două roți se găsesc în față și au aproape 9 metri (27
Tancul Țarului () [Corola-website/Science/319102_a_320431]
-
un proiect triciclu al roților. Două roți se găsesc în față și au aproape 9 metri (27 picioare) în diametru; roata din spate este mai mică, doar 1,5 metri (5 picioare), roata triplă este folosită pentru a asigura manevrabilitatea vehiculului. Tunul principal de sus atinge aproape 8 metri înalțime. Coca are o lungime de 12 și este prevăzută cu încă două tunuri. Fiecare roată era alimentată de un motor de avioane Sunbeam 250hp. Un model de apare într-o montaj
Tancul Țarului () [Corola-website/Science/319102_a_320431]
-
mulți consultanți români și polonezi: din partea română - dr. Milică Moldoveanu (pentru istorie), Mihai Popescu și Radu Teodorescu (pentru căi ferate), iar din partea poloneză - col. dr. doc. Eugeniusz Kozłowski (pentru istorie militară), col. Józef Grochowski (pentru aviație), Bogdan Michalak (pentru cai și vehicule), Jerzy Wojciech Wdowiński (pentru autoturisme) și Jerzy Rogowski (pentru cascadorii). Multe cadre care aveau loc în film pe teritoriul României au fost filmate în județul Sibiu. La filmări au fost folosite următoarele locomotive: 50.204, 50.171, 50.397 și
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
"Tradus în română drept Vehicul Subacvatic Telecomandat, dar cunoscut în mod obișnuit că ROV, a fost special conceput pentru activități subacvatice aflate în general la adâncime mare." În timp ce abrevierea tradițională “ROV” vine de la Remotely Operated Vehicle (Vehicul Controlat de la Distanță), trebuie totuși distins de Remote
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
"Tradus în română drept Vehicul Subacvatic Telecomandat, dar cunoscut în mod obișnuit că ROV, a fost special conceput pentru activități subacvatice aflate în general la adâncime mare." În timp ce abrevierea tradițională “ROV” vine de la Remotely Operated Vehicle (Vehicul Controlat de la Distanță), trebuie totuși distins de Remote Control Vehicles care operează pe uscat sau în aer." "ROV-urile sunt neocupate, foarte manevrabile, operate de un echipaj de la bordul unei nave." Ele sunt legate de navă printr-un cablu ombilical
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
cuplu și brațele de manipulare, unde motoarele electrice ar fi mult prea greu de implementat sub apă." "Cele mai multe ROV-uri sunt echipate cu cel puțin o cameră video și lumini. Echipamentele suplimentare sunt de obicei adăugate pentru a extinde capacitățile vehiculului." Acestea pot include sonare, magnetometre, aparat de fotografiat, braț manipulator sau de tăiere, instrumente care măsoară claritatea apei, temperatura sau densitatea ei." Istorie "UȘ Navy (Forțele Navale ale Statelor Unite) a finanțat mare parte din dezvoltarea tehnologiei ROV în anul 1960
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
fost dezvoltat pentru sectorul ROV Comercial, cum ar fi manipulatoare hidraulice și sisteme de navigație foarte precise, cum ar fi proiectul Mardi Gras Shipwreck, în Golful Mexic." "'ROV educațional" "Programul educațional SeaPerch ROV permite tuturor elevilor să construiască un simplu vehicul subacvatic telecomandat (ROV), din țeavă de PVC și alte materiale ușor de procurat/confecționat. Programul SeaPerch învăța elevii competențele de bază în proiectarea navelor și submarinelor, și încurajează elevii să exploreze arhitectură și conceptele inginerești navale." "SeaPerch este sponsorizat de către
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
abilități tehnologice, cum ar fi proiectarea ROV-urilor, inginerie și pilotare." "MATE a fost stabilit cu finanțare de la Național Science Foundation și are sediul la Monterey Peninsula College din Monterey, California." ROV Comercial "Cum camerele și senzorii au evoluat, iar vehiculele au devenit mai rapide și mai usor de manevrat, ROV-urile au devenit mai populare cu filmele documentare datorită abilităților sale de scufundare la adâncimi foarte mari, periculoase, neputând fi atinse de către scafandri." Nu există limită de scufundare pentru un
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
s-a dezmembrat la 73 de secunde după lansare, ceea ce s-a soldat cu moartea celor șapte membri ai echipajului. Naveta s-a dezintegrat deasupra Oceanului Atlantic, în dreptul coastei Floridei, la ora 16:39 UTC, 11:39 ora locală. Dezintegrarea întregului vehicul a început după ce un O-ring din propulsorul din dreapta a cedat la lansare. Defectarea O-ringului a cauzat o ruptură în articulația propulsorului pe care o asigura, permițând că gazul fierbinte din interiorul motorului să ajungă în exterior și să
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
ajungă în exterior și să intre în contact cu aparatură propulsorului și cu rezervorul exterior de combustibil. Această a condus la separarea legăturii din spate a propulsorului din dreapta și la distrugerea rezervorului din dreapta. După aceasta, forțele aerodinamice au distrus imediat vehiculul. Compartimentul echipajului și multe alte fragmente ale vehiculului au fost în cele din urmă recuperate de pe fundul oceanului după o îndelungată operațiune de căutare. Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că mai mulți dintre ei
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
cu aparatură propulsorului și cu rezervorul exterior de combustibil. Această a condus la separarea legăturii din spate a propulsorului din dreapta și la distrugerea rezervorului din dreapta. După aceasta, forțele aerodinamice au distrus imediat vehiculul. Compartimentul echipajului și multe alte fragmente ale vehiculului au fost în cele din urmă recuperate de pe fundul oceanului după o îndelungată operațiune de căutare. Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că mai mulți dintre ei au supraviețuit distrugerii inițiale a navetei. Totuși, naveta
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
asupra O-ringurilor care ermetizau articulațiile propulsoarelor. Fiecare propulsor era construit din șase secțiuni articulate în trei articulații din fabrica și trei articulații „de teren”. Articulațiile din fabrica erau sudate, dar articulațiile de teren—asamblate în Clădirea de Asamblare de Vehicule de la Centrul Spațial Kennedy-foloseau câte două O-ringuri de cauciuc, unul primar și unul secundar (de rezervă), pentru etanșare. (După accident, articulațiile de teren ale propulsoarelor folosesc trei O-ringsuri.) Etanșările tuturor articulațiilor propulsoarelor trebuia să conțină gazele fierbinți presurizate produse
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
pentru a determina dacă fiecare articulație rămâne etanșa. Această eră o considerație importantă, deoarece O-ringurile propulsoarelor fuseseră proiectate drept componentă „Criticality 1”—adică nu există rezervă în cazul defectării O-ringurilor primar și secundar, iar defectarea lor putea distruge vehiculul și echipajul acestuia. Un argument al celor de la NAȘĂ împotriva îngrijorărilor celor de la Thiokol a fost acela că dacă O-ringul primar se defectează, atunci O-ringul secundar va asigura etanșarea. Acest argument nu era valid pentru o componentă Criticality
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
cele trei motoare principale erau la 100% din nivelul nominal de performanță, si au început să urce la 104% sub controlul calculatorului. În acel moment, cele două propulsoare laterale au fost aprinse și închizătoarele au fost deblocate cu explozibili, eliberând vehiculul de structură de serviciu. Odată cu prima mișcare pe verticală a vehiculului, brațul gurii de hidrogen gazos s-a retras de la rezervorul extern dar nu a reușit să revină. Filmul camerelor de pe structura de serviciu arată că brațul nu a refăcut
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
performanță, si au început să urce la 104% sub controlul calculatorului. În acel moment, cele două propulsoare laterale au fost aprinse și închizătoarele au fost deblocate cu explozibili, eliberând vehiculul de structură de serviciu. Odată cu prima mișcare pe verticală a vehiculului, brațul gurii de hidrogen gazos s-a retras de la rezervorul extern dar nu a reușit să revină. Filmul camerelor de pe structura de serviciu arată că brațul nu a refăcut contactul cu vehiculul, fapt ce a fost considerat a fi un
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]