15,786 matches
-
țări cu date. Francezii au colonizat regiunea la sfârșitul secolului al XIX-lea și au administrat-o sub denumirea de Oubangui-Chari. În 1910, colonia franceză a fost denumită "Africa Ecuatorială Franceză". În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, colonia s-a alăturat "Forțelor Aliate". La 1 decembrie 1958, țara a devenit Republica Centrafricană și și-a proclamat independența la 13 august 1960. De la obținerea independenței, țara a păstrat limba franceză ca limbă oficială, folosită în documentele administrative, în timp ce sango acționează ca agent unificator
Republica Centrafricană () [Corola-website/Science/298084_a_299413]
-
partid) și Buharin (exponent al dreptei). În acest timp, Stalin a abandonat accentul pus pe revoluția mondială în favoarea politicii construirii "socialismului într-o singură țară", în contrast cu teoria lui Troțki, "Revoluția permanentă". Stalin a schimbat curând taberele și i s-a alăturat lui Buharin. Împreună au luptat împotriva opoziției formate din Troțki, Kamenev, și Zinoviev. După 1928 (primul an al planurilor cincinale), Stalin câștigase primul loc între lideri și, în anul următor, Troțki a fost exilat. Manevrând cu iscusință opoziția de dreapta
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
importantă. După înfrângerea Germaniei în primul război mondial, Camerun a fost împărțit sub mandatul Ligii națiunilor între Camerunul francez și Cameroons-urile britanice în 1919. În 1960, Camerunul francez și-a declarat independența, devenind republica Camerun. În 1961 i s-a alăturat partea sudică a Camerunului britanic. Restul Camerunului britanic a fost încorporat în Nigeria. Noul guvern de coaliție a fost condus de Ahmadou Ahidjo, care a anihilat grupurile rebele rămase dinainte de câștigarea independenței. Ahidjo s-a retras în 1982 și a
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
care au urmat independenței, forțele de securitate congoleze s-au revoltat, fiind nemulțumite de faptul că întregul corp al ofițerilor era format din belgieni, administrația s-a dizolvat și dezordinea a cuprins țara. Belgia a trimis trupe suplimentare (s-au alăturat trupelor belgiene existente) în Congo, fără acordul guvernului congolez, pentru a restaura ordinea și pentru a proteja cetățenii belgieni. Pentru a recăpăta controlul asupra armatei ce se revoltase, primul ministru a numit un congolez ca nou comandant al soldaților, iar
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
ca "norii zilei" să dispară, pana să ia o decizie finală. Totuși, din cauza că acest document a ajuns numai în Costă Rîca, el a avut o influență limitată. După câștigarea independenței, Costă Rîca, alături de alte provincii ale Căpităniei, s-a alăturat pentru puțin timp imperiului mexican al lui Agustín de Iturbide. Datorită distanței de capitală mexicană și de existență altor conflicte, statele central-americane, incluzand Costă Rîca au devenit state ale Provinciile Unite ale Americii Centrale între 1823 și 1839. În 1824, capitala
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
După abdicarea țarului Nicolae al II-lea în 1917, noul guvern provizoriu rus de la Petrograd avea o influență redusă asupra Ucrainei. Hrușciov a fost ales în sovietul muncitoresc din Rutcenkovo, iar în mai a devenit președintele sovietului. El s-a alăturat bolșevicilor abia în 1918, an în care Războiul Civil Rus, între bolșevici și o coaliție de adversari ai acestora, denumită Armata Albă, a căpătat amploare. Biograful sugerează că întârzierea lui Hrușciov în a se ralia bolșevicilor a fost cauzată de
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
la scurt timp după admiterea în "rabfak" în august 1922, a fost numit secretar de partid pe întregul "tehnikum", și a devenit membru al biroului — consiliul administrativ — al comitetului de partid pentru orașul Iuzovka (rebotezat în 1924 "Stalino"). S-a alăturat pentru scurt timp susținătorilor lui Leon Troțki împotriva celor ai lui Iosif Stalin pe problema democrației în cadrul partidului. Toate aceste activități îi lăsau prea puțin timp pentru învățătură și, deși el a susținut ulterior că a absolvit cursurile "rabfak", nu
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
a fost recucerită militar, s-a impus serviciul militar obligatoriu, și 750.000 de bărbați cu vârste între 19 și 50 de ani au primit o pregătire militară minimală și au fost trimiși în Armata Roșie. Alți ucraineni s-au alăturat forțelor de partizani ce doreau o Ucraină independentă. Hrușciov a călătorit din raion în raion în toată republica, cerând eforturi mai mari de la epuizata forță de muncă. A efectuat o scurtă vizită în satul său natal Kalinovka, unde a găsit
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
lui 1957, Malenkov, Molotov și Kaganovici au colaborat pentru a aduna susținere în vederea demiterii lui Hrușciov. La o ședință a prezidiului din 18 iunie, de la care lipseau doi susținători ai lui Hrușciov, complotiștii au propus ca Bulganin, care li se alăturase, să prezideze lucrările, precum și alte modificări care ar fi avut efectul de a-l retrograda pe Hrușciov și de a-l pune pe el la comandă. Hrușciov s-a opus, argumentând că nu au fost anunțați toți membrii prezidiului, obiecție
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
conspiratori au fost denumiți „Grupul Anti-Partid”, acuzați de facționalism și de complicitate la crimele lui Stalin. Cei trei au fost excluși din prezidiu și din Comitetul Central, ca și fostul prim ministru și protejat al lui Hrușciov care li se alăturase acestora. Molotov a fost trimis ambasador în Mongolia; ceilalți au fost trimiși directori de întreprindere și de institut, departe de Moscova. Mareșalul Jukov a fost răsplătit pentru susținerea sa cu statutul de membru deplin al prezidiului, dar Hrușciov se temea
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
a autorizat organizarea la Moscova a celui de în acea vară. I-a instruit pe oficialii Komsomol să-i „sufoce pe oaspeții străini cu îmbrățișările”. „Carnavalul socialist” ce a urmat a implicat peste trei milioane de moscoviți, care s-au alăturat celor 30.000 de tineri vizitatori de la grupuri de discuții în tot orașul până la evenimente la Kremlin. Conform istoricului Vladislav Zubok, festivalul „a spart clișeele propagandiste” despre occidentali și a permis moscoviților să-i vadă cu ochii lor. În 1962
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
Moscova, după ce i s-au refuzat funeralii naționale și înmormântarea în . De teama demonstrațiilor, autoritățile nu au anunțat moartea lui Hrușciov decât la ora înmormântării, și au înconjurat cimitirul cu soldați. Chiar și așa, unii artiști și scriitori s-au alăturat familiei la înmormântare. "Pravda" a dat un anunț de o singură propoziție despre moartea fostului premier; ziarele occidentale au scris însă ample articole. Corespondentul veteran al ziarului "New York Times" la Moscova, Harry Schwartz, scria despre Hrușciov: „Dl. Hrușciov a deschis
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
demonstrații cu caracter economic și politic. Ele au continuat în zilele care au urmat. La un moment dat, un batalion de soldați a fost trimis să reprime revolta, dar mulți au dezertat sau și-au împușcat ofițerii și s-au alăturat revoltei. Asta a dus la abdicarea de pe tron a țarului Nicolae al II-lea pe 2 martie. Fratele lui, Marele Duce Mihail, a refuzat a doua zi să preia tronul. Guvernul Provizoriu Rus care l-a înlocuit pe țar a
Revoluția din Februarie () [Corola-website/Science/298181_a_299510]
-
în pelerinaj aproape zi de zi. Singapore a devenit un stat auto-guvernat în 1959 cu Yusof bin Ishak drept primul "Yang di-Pertuan Negara" și Lee Kuan Yew ca întâiul prim-ministru. După referendumul din 1962 pentru alipire, Singapore s-a alăturat Malayai împreună cu Sabah și Sarawak pentru a forma "Statul federal al Malaysiei" la 16 septembrie 1963, dar a fost dat afară din federație doi ani mai târziu după relațiile conflictuale ideologice dintre guvernul statal și guvernul federal de la Kuala Lumpur
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
antibulgară. 641 de școli și 761 de biserici bulgărești au fost închise de către sârbi, în timp ce clericii și învățătorii exarhiști au fost expulzați. Utilizarea limbii bulgare (inclusiv toate dialectele ei macedonene) a fost interzisă. În toamna anului 1915, Bulgaria s-a alăturat Puterilor Centrale în Primul Război Mondial și a cucerit majoritatea teritoriului de azi al Republicii Macedonia. După sfârșitul Primului Război Mondial, zona a revenit sub control sârbesc, ca parte a nou formatului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor și a trecut prin
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
de aderare cu Macedonia, eforturile anterioare fiind blocate de fiecare dată de către Grecia. În același timp, Füle a vizitat Bulgaria în încercarea de a clarifica și poziția acestei țări cu privire la Macedonia. El a constatat că Bulgaria era aproape de a se alătura Greciei în opoziția față de inițierea discuțiilor de aderare cu Macedonia. Poziția bulgară a fost că Sofia nu poate acorda un certificat UE pentru Skopje, care promovează în mod sistematic o ideologie a urii față de Bulgaria. După destrămarea Iugoslaviei în 1991
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
Scoției. A petrecut două trimestre în 1966 la Geelong Grammar School din Australia, timp în care a vizitat și Papua Noua Guinee într-o excursie cu școala. Încălcând din nou tradiția, după terminarea liceului, Charles a intrat direct la universitate, în loc să se alăture forțelor armate britanice. În octombrie 1967 Prințul a fost admis la Trinity College din cadrul Universității Cambridge, unde a studiat antropologie, arheologie și istorie. În anul al doilea, Charles a mers la University College of Wales, în Aberystwyth, unde a studiat
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
ucis de IRA. Charles a plecat singur în India, iar la întoarcere a cerut-o de soție pe Amanda. Însă aceasta își pierduse bunicul, bunica și fratele mai mic în atacul cu bombă, iar acum nu mai voia să se alăture familiei regale. Deși Charles a cunoscut-o pe Lady Diana Spencer în 1977 - pe când era prieten cu sora ei mai mare, Sarah - idila lor nu a început decât în 1980. Curând după aceea, potrivit biografului lui Charles, Jonathan Dimbleby, fără
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
Participarea masivă a țărănimii la cruciade se explică, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de altă parte, prin spiritul de colectivitate și solidaritate foarte puternic în Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosință în timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au alăturat și ei cruciadelor deoarece nu puteau rămâne în afara unei lupte care le ar fi adus noi stăpâniri, prestigiu și glorie, dar, de la început, între idealul nobiliar și cel popular a existat o prăpastie. Posibilitatea unor acțiuni militare în răsărit și
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
pentru cruciadă pe fondul slăbirii puterii selgiucizilor din Orient. Fiecare grup de creștini trebuia să se supună seniorului local și să se autofinanțeze. Grupurile trebuiau să se mobilizeze în august 1096 și să pornească spre Constantinopol, unde aveau să se alăture armatei gigantice a Bizanțului, să-i izgonească pe turcii selgiucizi din Asia Mică și să înainteze spre sud, prin Siria, până la Ierusalim. Cavaleri și oameni de rând, țărani și meșteșugari, chiar și hoți și călugări , au pornit la drum, conduși
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Mici, unde au rămas fără hrană și apă și au fost, parțial, prinși de către turci. În octombrie 1147, la Dorylaeum, au fost masacrați, iar Conrad a fost unul dintre puținii care au scăpat cu viață. Rămășițele armatei romano-germane s-au alăturat armatei franceze la Niceea și au urmat lungul coastei anatoliene. Armata franceză era lipsită de disciplină și s-a înfruntat cu turcii. Ludovic a decis să divizeze armata, ducându-și curtea și cavaleria pe mare, în Antiohia. Restul armatei s-
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
comună pentru a elibera Edessa. Din motive personale, Ludovic s-a dus spre sud, spre Ierusalim, având impresia că Raymond avea o relație incestuoasă cu Eleonor și dorea să-și îndepărteze soția de el. Ludovic a ajuns în mai 1148, alăturându-se lui Conrad, care a ajuns cu o lună mai devreme. După ce s-au odihnit, Ludovic și Conrad au avut o întrevedere cu regele Balduin, regele Ierusalimului. Au convenit să atace Damascul în iulie 1148, această decizie dovedindu-se o
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
la patru ani de exil în Siberia, unde i s-au și născut primele două fiice. A evadat din Siberia și și-a luat numele de Troțki de la un temnicer întâlnit în Odessa. A plecat la Londra unde s-a alăturat lui Vladimir Ilici Lenin, editorul și directorul ziarului "Iskra" "Scânteia" al Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. A participat la Congresul al doilea al PSDMR ținut la Londra în vara anului 1903 iar, în disputa internă care a divizat
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
a fost trimis de domnul Gheorghe Duca la Brașov, ca să îi convingă pe boierii refugiați acolo să se întoarcă în țară. Din delegație făceau parte și bunica sa maternă, Ilina (văduva postelnicului), și Pârvu Cantacuzino. După negocieri lungi, între timp alăturându-li-se și Stanca Brâncoveanu, misiunea încredințată a fost împlinită. În același an, s-a căsătorit cu Marica, fiica lui Neagoe din Popești, la rândul său fiul fostului domn Antonie din Popești. Doi ani mai târziu, domnul a fost solicitat
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
erau un tribut de 75.000 de taleri, plătibil împărăției, un ajutor de 6000 de soldați dați domnului în caz de nevoie (întrebarea rămânea cine îi urma să îi plătească). O problemă persista totuși, întrucât Șerban Cantacuzino dorea să se alăture austriecilor doar după ce turcii și tătarii ar fi fost învinși, ca acești să nu poată pustii țara, pe când tabăra imperială dorea să îi atragă pe valahi mai devreme, tocmai pentru a înlesni atingerea acestui deziderat. În ciuda acestui fapt, la 9
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]