14,279 matches
-
puncta peisajele naturale sunt satele, unde oamenii de acolo trăiesc și mențin pentru sute de ani tradițiile. În România este o abundență a arhitecturii religioase și a orașelor medievale și a castelelor. Elementele ale turismului colectiv în România sunt atestate documentar în trecut, când a apărut turismul balnear, acesta fiind menționat în localitățile Băile Felix în secolul al XV-lea, Ivanda și Lipova în secolul al XVI-lea, Bazna în secolul al XVII-lea, Băile Herculane în anul 1734, Olănești în
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
partea de vest a orașului pe o lungime de circa 3 km. curge râul Prut, al doilea ca mărime din republică. Orașul Lipcani a fost întemeiat în sec. XV și populat de lipcani, de unde-i vine și denumirea. Prima atestare documentară a localității datează cu 17 iunie 1429. În sec. XIX și începutul sec. XX devine un important centru comercial din nordul Basarabiei. La târgurile săptămânale din Lipcani se vindeau pentru export, în special în Austria, vite, cereale, piei, pește, obiecte
Lipcani () [Corola-website/Science/305085_a_306414]
-
820 ha, vii - 1.336 ha, livezi - 299 ha. Orașul dispune de 3 parcuri cu o suprafață totală de 3,8 ha. Suprafața fâșiilor de protecție din jurul orașului este de 275,4 ha. Fondul forestier constitue 800 ha. Prima atestare documentară a orașului datează cu anul 1605. Denumirea orașului, conform unei legende vechi, vine de la numele unui oarecare Volcan. Legenda spune că salvându-se de dușmani și-au găsitaici refugiu niște păstori armeni. Frații Volcan, Vetdu și Carabet s-au așezataici
Vulcănești () [Corola-website/Science/305090_a_306419]
-
cărora localitatea Telenești a fost populată din vremea dacilor. Dimitrie Cantemir afirmă, că pe locul Teleneștilor ar fi existat o cetate gotică (dovadă a acestei afirmații este faptul că în îmrejurimi s-au găsit rămășițe). În privința apariției sau primei atestări documentare a Teleneștilor există foarte multe neclarități. Unii cercetători consideră că într-un document din 1437 se vorbește despre o oarecare localitate "Moiatinul de Jos", care se presupune că ar fi Telenești. Un alt document din 1497 vorbește despre un oarecare
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
Republica Moldova. Acesta e situat în partea de nord-vest a orașului Chișinău, mărginindu-se cu sectorul Buiucani al capitalei și fiind despărțit de Chișinău doar de un drum - strada Hotinului. Localitatea are o populație de 23.000 de cetățeni, fiind atestată documentar pentru prima dată în 1470. Este legată de capitală prin mai multe rute de maxi-taxi, ruta de autobuz nr. 11, cât și de ruta de troleibuz nr. 28, ce este un punct deosebit pentru un oraș de asemenea dimensiuni din
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
apărute cu mai bine de 12.000 ani.în.Hr (Ion Hîncu "Vetrele Strămoșești") pe locurile lor fiind colectate oase de animale, carbune de lemn,așchii și unelte din cremene toate acestea datînd din perioada tîrzie a paleoliticului. Prima atestare documentară a satului Gura Căinarului apare la 20 august 1588, cînd voievodul Moldovei, Petru Șchiopul, îi făcuse danie lui Andrei hatman și pîrcălab de Suceava un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
argile și piatră. Rezervele de ape subterane permit aprovizionarea satului cu apa potabilă, iar rezervele de ape ale Nistrului permit desfășurarea lucrărilor agricole pe teritorii ce suferă de secetele verilor. Din cercetările unor vechi surse aflăm că anul primei atestări documentare a satului Puhăceni este 1523. Istoria satului ține de numele postelnicului Cozma Șarpe, care avea în posesia sa satele Lațcani, Rediul, Brusturi și altele, de asemenea și o parte din Șerpeni și Puhăceni din ținutul Orheiului. Iar în 1665 satele
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
altele, de asemenea și o parte din Șerpeni și Puhăceni din ținutul Orheiului. Iar în 1665 satele sus-numite trec sub oblăduirea postelnicului Stamati, deoarece Cozma Șarpe s-a răzvrătit împotriva domnitorului, fugind în Polonia. Anul 1845 este anul primei atestări documentare a bisericii din satul Puhăceni, iar în 1874 s-a construit din piatră Biserica în numele Sf. Arhanghel Mihail. Serviciul divin se oficia în limba română. Se foloseau cărți de rit editate la tipografia eparhică din Chișinău. În anul 1878 funcția
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
și Ștefan Voievozi pentru fiii boierului Sandru, nepoți ai lui Cozma Sandrovici. Zălucea a fost satul unde ședea Dragomir, dăruit boierului Mihail de la Dorohoi în ziua de 20 dec. 1437. Au fost atestate, de asemenea, sătișorul și moșia Cozareuți, menționate documentar la 15 iunie 1431. Rămânem la această atestare documentară, cu toate că drepcăuțenii de azi, și cei mai bătrîni, și cei mai tineri, și cei mai cu carte, nu prea știu de așa ceva și nici un toponim asemănător nu prea cunosc. Acesta poate
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
lui Cozma Sandrovici. Zălucea a fost satul unde ședea Dragomir, dăruit boierului Mihail de la Dorohoi în ziua de 20 dec. 1437. Au fost atestate, de asemenea, sătișorul și moșia Cozareuți, menționate documentar la 15 iunie 1431. Rămânem la această atestare documentară, cu toate că drepcăuțenii de azi, și cei mai bătrîni, și cei mai tineri, și cei mai cu carte, nu prea știu de așa ceva și nici un toponim asemănător nu prea cunosc. Acesta poate fi satul Cozireni, care e la 7 km de
Drepcăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305137_a_306466]
-
18% - ucraineni, 3.40% - ruși, 0.25% - găgăuzi, 0.25% - alte etnii. În comuna Halahora de Sus au fost înregistrate 669 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane. Prima atestare documentară a satului Holohoreni din ținutul Hotin datează din mai 1573, cînd Ioan voievod întărea împărțirea satului Holohoreni, care a fost a lui Badea paharnicul, între urmașii săi. Ca urmare satul a fost împărțit în opt părți. La puțin timpdupă aceasta
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
Trușeni este un sat-reședință de comună din sectorul Buiucani, municipiul Chișinău, Republica Moldova. Trușeniul se află la 12 km de orașul Chișinău. În 1545 apare prima mențiune documentară în hrisovul lui Petru Rareș, în legătură cu stabilirea hotarelor mănăstirii Căpriana (Regest publicat de L.T.Boga în Documente Basarabene, pag. 11, 1929). În Dicționarul statistic al Basarabiei, București 1923, pag.286, se vorbește că satul Trușeni ar fi existat încă din
Trușeni, Chișinău () [Corola-website/Science/305128_a_306457]
-
război ruso-turc (1887-1891), terminat în urma încheierii tratatului de la Iași, stabilește granița între Imperiul Rus și cel Otoman pe râul Nistru și, pentru următorii 200 de ani, include teritoriul dintre Bugul de Sud și Nistru în componența statului moscovit. Prima mențiune documentară a localității Nezavertailovca este datată cu anul 1789. Satul a fost inclus în componența județului Tiraspol, inițial în gubernia Nikolaev, iar din anul 1803, odată cu mutarea centrului administrativ la Herson, în gubernia omonimă. În secolul XIX satul cunoaște o puternică
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
Cobusca Veche este un sat din raionul Anenii Noi, Republica Moldova, reședința comunei Cobusca Veche. Localitatea Cobusca Veche este situată între două dealuri pe Valea Cobuștii, care se află în partea de nord-vest a raionului Anenii Noi. Izvoarele documentare consemnează că atestarea Cobuștii ca localitate a avut loc la 1 iunie 1667. Referitor la proveniența denumirii sunt două versiuni: În literatura de specialitate nimeni din autori nu se referă la denumirea acestui sat. De la început și până la anul 1817
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
sunt cele 2 movile de pamânt care se află în apropierea satului, dintre care în prezent a ramas numai una. Din istorie se cunoaște că cele două movile erau utilizate de domnitorii Moldovei ca un sistem de semnalizare. Prima atestare documentară a localității a fost în anul 1669. Pe 30 iulie 1734, Nicolae Mavrocordat scrie carte lui Mazarachi biv-jitnicier Pârcălab de Chișinău să dea înapoi lui Pavăl de la Pașcani pâinea ce a luat-o dijmă de pe moșia lui Chirca peste Bîc
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
case arse, vase și alte obiecte. În perioada romană a a luat ființă o altă localitate, distrusă în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe vatra satului au fost identificate grămezi de lut ars, case arse, obiecte casnice etc. Prima atestare documentară a satului Corjeuți din Ținutul Hotin datează din anul 1618. La 1620 Corjeuți se afla în stăpânirea marelui boier Coste Bucioc. În 1624 Zalnițchi, un dregător polonez care stăpânea la acea vreme Corjeuții, transmite satul vornicului Nicoară în schimbul la 300
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
800 s-a format aici o nouă așezare umană. Ea a existat până în 1100, când a fost devastată din nou. Lângă Crihana Veche se pot observa 10 movile funerare (tumuluri, gorgane), rămase de la populațiile mai vechi. Cea mai veche mențiune documentară cunoscută este cea din 16 mai 1425, depistată dintr-un uric semnat de Domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun. Apoi urmează una din 2 iulie 1502, pomenindu-se aici, de asemenea, Valea și Gârla Cârhana, pe timpul lui Ștefan cel Mare, când
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
arătat a fi și mai vechi, fiind indicat anul 1780, întemeietor al satului fiind Țancu Chilcic. În realitate, Țancu Chilcic a devenit proprietar al moșiei Sadâc peste o sută de ani. Astfel, anul nu poate fi acceptat deoarece lipsește sursa documentară. Potrivit constatării eronate a lui Vladimir Nicu în lucrarea sa "Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Îndreptar bibliografic, vol.II" (Chișinău, 1991) Sadâcul este „atestat în anul 1672”. Din îndreptarul bibliogrfaic a lui V.Nicu evidențiem sursa- "Cronici turcești
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
Colibași este o localitate-centru de comună în Raionul Cahul, Republica Moldova. Pentru prima dată de așezarea Colibași se pomenește prin hrisoavele din secolul XVII. Oficial, Colibașul a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1711, cu toate că satul era populat cu mult mai devreme. Mulți cercetători leagă denumirea „Colibași” cu valorificarea stepelor sălbatice și a bogățiilor luncii inundabile a Prutului, cînd ciobanii, mereu în căutare de pășuni bogate, își mînau încoace turmele de
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
menționează în contract, în primăvara lui 1840, dacă avea loc strămutarea pe proprietatea funciara a domnului Moldovei Mihail Sturdza a locuitorilor din satul Scăieni. Data întemeierii satului trebuie considerată ziua de 3 ianuarie 1843, când pentru prima dată este atestat documentar. În 1859 statisticile indică în Baraboi 132 de curți, 570 bărbați și 478 femei; în 1875 - 920 bărbați, 961 femei și 276 de case, în 1886 - 295 de curți și 1440 locuitori, volostea Copăceanca, ținutul Bălți. Pentru construcția bisericii, în
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
XV-XIII î.e.n.). În perioada romană, sec. II-IV e.n., a existat o localitate, distrusă de huni în 376. Pe locul vetrei fiind descoperite urme de case arse, grămezi de lut ars etc. Popoarele nomade au lăsat 6 movile funerare. Prima mențiune documentară a satului apare în 1464. La recensământul din 1772-1773, realizat de administrația militară rusă, Târnova 32 de gospodării. La 1870 Plasa Tîrnova er alcătuită din 14 sate cu o populație de 6167 bărbați și 5755 femei, cu 10 sate înstărite
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
vest de locul actual al satului. În secolul al XVII-lea satul Albotești a fost atacat de turci și ars, iar locuitorii rămași conduși de un oarecare Țăulean au fondat o nouă localitate pe locul ei de azi. Prima atestare documentară datează cu anul 1772, cînd satul este pomenit sub numele de Gorodici. În secolul următor satul este atestat ca Borodici - un mic tîrg. În perioada 1918-1940 atît timp cît satul a fost în componența Regatului România, satul s-a numit
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
pitorească, este cuprins de două dealuri Rosculeasa si Ciobanca. În centrul satului este situat iazul care divizează satul in două părți: partea rusă și partea moldovenească, unde locuiește populația celor sapte minorități naționale, care trăiesc în bună înțelegere. Prima mențiune documentară a satului Sărata-Galbenă o găsim în cartea domnească de-a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), de la 1 mai 1406. Din acest uric aflăm, că domnul Țării Moldovei dăruiește boierului Vlad Dolhici seliștea de peste Prut, numită Fântâna Veprovei/Fântâna Porcului (vepri
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
Această localitate este în administrarea or. Nisporeni. Conform recensămîntului din anul 2004 populația este de 2.295 locuitori. Distanță directă pînă în or. Nisporeni este de 11 km. Distanță directă pînă în or. Chișinău este de 78 km. Prima atestare documentara arată că satul ar fi fost fondat în anul 1667. La 21 mai 1814, protopul Gheorghe Batcu sfințește biserică din sat, care nu era nouă. Ea fiind adusă, cu blagoslovenia mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, din satul Măcărești, unde se ridicase un
Marinici, Nisporeni () [Corola-website/Science/305190_a_306519]
-
Biești este o localitate-centru de comună în Raionul Orhei, Republica Moldova. Satul Biești este situat la 25 km Nord de centrul raional și la 71 km de Chișinău. Cea mai veche atestare documentară a localității o aflăm la 23 martie 1430. Conform unei legende, temelia satului a fost pusă de către boierul Beiul și fii lui, care au tras o brazdă adâncă, de hotar, între moșia lor și cea a satului Chiperceni. Pe moșia
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]