13,885 matches
-
Robert Turcescu: Domnule ministru, dumneavoastră nu faceți politică în mod activ, ca înscris într-un partid de foarte multă vreme. Aveți opt luni de când v-ați înscris în Partidul Național Liberal. În aceste opt luni nu v-ați vindecat de iluzia că oamenii politici chiar pot face lucrurile pe care le-au promis în campania electorală? Stând printre colegii dumneavoastră de guvern, asistând la certurile, mai mari sau mai mici, dintre PNL și Partidul Democrat, asistând la diferitele interpretări date declarațiilor
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
au fost multe dintre lozincile din Piața Independenței. Pentru că și acolo trecutul este încărcat, și acolo oligarhia s-a împărțit în mai multe zone, și legăturile cu Rusia vor fi în continuare determinante. Așadar, nu trebuie să ne facem mari iluzii în legătură cu posibilitatea rezolvării iminente a micilor diferende, cum le-ați numit, nici când e vorba de Insula Șerpilor, de Canalul Bîstroe. Aproape că nu aș spune că aproape nu mai contează aceste dispute, dar, în situația în care o țară
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
emblematic al expresionismului tindea spre postura artistului mesianic ce proclamă, peste creștetele mulțimii anonime, adevăruri transpersonale. Unul din doctrinarii de căpetenie ai curentului, Wilhelm Wörringer, scria că numai în strigăt se pierde timbrul individual, că numai prin strigăt se atinge iluzia unei comuniuni, strigătul omului solitar fiind apt a se preschimba într-o expresie a colectivității (v. și Michel Rabon: L'expressionisme, Lausanne, 1968). Așadar, țelul poetului de tip expresionist ar fi fost acela de-a accede la o treaptă de
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
până la cei radicali, ca Judith Butler. Chiar și în cazul celor radicali, părerea lui Andreea Deciu nu se aplică; de exemplu, Butler pledează pentru o politică identitară în contextul Statelor Unite, deși crede că identitatea e un nod discursiv instabil, o iluzie. În al doilea rând, constructiviștii nu neagă doar realitatea obiectivă a identității personale, ci neagă întreg conceptul de realitate obiectivă, care ar necesita o perspectivă complet neutră care nu e accesibilă nimănui. S-ar putea spune că această paradigmă e
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
educate la școala lui Blaga. Un exercițiu de lectură pe anul orwellian 1984, prins în ambele jurnale, descoperă destule elemente comune la nivelul orientării esențiale. Trăsătura de unire o explică, înainte de orice, luciditatea percepției realității. Starea vigilă, fără amăgire, fără iluzii, le este comună celor doi intelectuali. Socotim că poate fi invocată și o anume autoritate morală, incontestabil recunoscută celor doi intelectuali, văzuți obiectiv, fără complezență și cu nuanțările de rigoare. Jurnalul Monicăi Lovinescu oferă un profit de date, cel al
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
și lesne de recunoscut, ori imprevizibile stări interioare, exprimate abrupt sau mărturisite cu pudoare și cu nesfîrșite precauții. Ea este un spațiu ciclopic, lacom, de cele mai multe ori de mari dimensiuni, dar niciodată suficient în limitele lui materiale pentru că el este iluzia Spațiului însuși pe care pictorul încearcă patetic să și-l însușescă, folosindu-se provizoriu de cel pe care tocmai îi are la îndemînă. Alături, amorfă ca însuși oceanul primordial, se găsește culoarea, această materie vîscoasă, clocotind ca un cîmp de
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
manuscris, pagina de incunabul, insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
de Lăsata Secului. Pînă după miezul nopții. Nu s-au tras focuri de armă. Doar de artificii (nu le-am văzut, am auzit doar zarva). Cine știe ce faptă o fi ajuns spre zorii zilei la vreun Leonida, stoarsă de petrecanie, alungînd iluzia revoluțiilor, de orice fel. Alungînd, brutal, iluzia că ceva sparge, spectaculos, monotonia tic-tac-ului unei pendule însingurate.
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
Nu s-au tras focuri de armă. Doar de artificii (nu le-am văzut, am auzit doar zarva). Cine știe ce faptă o fi ajuns spre zorii zilei la vreun Leonida, stoarsă de petrecanie, alungînd iluzia revoluțiilor, de orice fel. Alungînd, brutal, iluzia că ceva sparge, spectaculos, monotonia tic-tac-ului unei pendule însingurate.
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. Ordinea pe care el o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Iar cum în spatele acestei geometrii, permanent a
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte mari." (p. 821). Timpul care ,avea cu oamenii nesfârșită răbdare" nu e decât o frumoasă iluzie. Nu numai că prozatorul îi atașează un prudent, dubitativ ,se pare", dar întreaga desfășurare a cărții va infirma această închipuită toleranță. Efectul optic se spulberă îndată ce luăm cunoștință de frământările de pe scena satului și din bătătura Moromeților, ori de lungile
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
transpare o enormă capacitate de admirație și de solidaritate față de existențele ieșite din comun. Mormintele unor mari personalități, Ionescu, Cioran, Fundoianu, sînt repere ale unei adînci meditații și pretextul unor la fel de ample melancolii. La căpătul acestui complicat excurs prin lumea iluziilor încorporate, care este fotografia, artistul sfîrșește prin a face tot un fel de sculptură, de data aceasta una, la prima vedere, imposibilă: o cronosculptură, adică o sculptură în timp.
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
Dumitru Hurubă E o seară liniștită de septembrie, fără televizor, fără Haralampy... Iluzie! - Uraaa! țipă el năvălind peste mine în sufragerie. Hallo, bade! De ce nu deschizi televizorul, mă, suflet gogolian ce ești? Vezi că a început Sesiunea extraordinară a Parlamentului... Gata-gata, am înțeles: liniște! S-a sfârșit cu zbânțuiala prin studiourile televiziunilor a
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
Tudorel Urian În 22 decembrie 1989, în momentul în care elicopterul lui Nicolae Ceaușescu se ridicase de pe actualul sediu al Senatului, ar fi fost momentul ca românii să spună ,oprește-te clipă". Era ora tuturor iluziilor, momentul deplinei solidarități umane a românilor, clipa în care toate speranțele păreau să capete solide temeiuri. Cu sufletele pline de optimism și entuziasm compatrioții noștri s-au aruncat în valurile tranziției, convinși fiind că progeniturile lor vor avea parte de
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
de ultimă oră și avioane personale. E bine? E rău? Depinde unde te situezi pe noua scară socială și care au fost așteptările tale inițiale. Cunoscuta cercetătoare Tatiana Slama-Cazacu a publicat în urmă cu cîțiva ani volumul de eseuri Deceniul iluziilor spulberate. Cartea se referă la realitatea anilor '90 ai secolului trecut, iar titlul ei anunță, a priori, perspectiva din care autoarea abordează problematica acestor ani. În mod surprinzător, în pofida titlului și a (re)numelui autoarei, această carte a trecut aproape
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
a două personalități marcante ale culturii române de la mijlocul secolului XX, Mihai Ralea și Boris Cazacu. Autoarea pune în lumină cîteva aspecte semnificative din viața acestora, menite să ofere cititorului imaginea exactă a dimensiunilor umane ale celor doi savanți. Deceniul iluziilor spulberate este o carte amară, dar plină de învățăminte pentru cei care au urechi de auzit. Tatiana Slama-Cazacu, Deceniul iluziilor spulberate. Memorial în eseuri, ediție revăzută și mult adăugită, Editura Capitel, 2005, 500 pag.
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
cîteva aspecte semnificative din viața acestora, menite să ofere cititorului imaginea exactă a dimensiunilor umane ale celor doi savanți. Deceniul iluziilor spulberate este o carte amară, dar plină de învățăminte pentru cei care au urechi de auzit. Tatiana Slama-Cazacu, Deceniul iluziilor spulberate. Memorial în eseuri, ediție revăzută și mult adăugită, Editura Capitel, 2005, 500 pag.
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
iasă în lume a devenit nu doar o marcă a identității naționale, ci și ținta spre care ne îndreptăm în masă. Unii, încălțați cu cizme de cauciuc, rebegiți în apele mâloase de după inundații, alții purtați de Arca lui Noe a iluziilor create de aerul tare al înălțimilor politice. În România, această corabie beată, ,salvamarismul" e o activitate de fiecare zi, în care suntem, fiecare și pe rând, când Noe, când potopul.
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
abstract și demonstrativ indică apartenența la o literatură a absurdului în care ,parabola, simbolul, alegoria iau locul obișnuitelor convenții realiste; meditația asupra destinului, asupra condiției umane implică impunerea altor strategii retorice, care nu trebuie să mai aibă ca finalitate crearea iluziei vieții, ci reflecția asupra acesteia" (p. 132). În prozele anti-utopice ale lui Ion D. Sîrbu, cerebralitatea scrisului se accentuează sub impulsul ,de a da formă literară unui gen de umor anticaragialesc, indiferent la pitorescul lumii din jur, țintind însă Ťdezbaterea
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
Dacă în cadrul postmodernismului valorile poetice din cele două părți ale Prutului sunt sensibil apropiate (cu excepția lui Cărtărescu, fără un echivalent), în sfera neomodernismului dezavantajul poeziei basarabene mi se pare evident. Poezia basarabeană nu are (decât dacă vrem să întreținem o iluzie) poeți de anvergura lui Nichita Stănescu, Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov, Marin Sorescu, Ion Caraion etc., nici poete de talia Anei Blandiana, Ilenei Mălăncioiu sau Angelei Marinescu. Fără să mai punem la socoteală calibrul poeților interbelici. Nu vreau să devin
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
puțin timp pentru meditație, presiunea mijloacelor de informare în masă subjugă personalitatea individului, iar publicitatea este tot mai agresivă. Soluții la nivel de grupuri umane nu există. Actualul sens al progresului în plan material nu lasă loc la prea multe iluzii. De aceea trezirea trebuie făcută din aproape în aproape, din om în om. În felul acesta, peste un timp (nu foarte scurt) s-ar putea forma masa critică susceptibilă să deschidă umanității ,porțile propriului viitor". Este exact concluzia cărții Mai
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
al regimului descoperise în cultura română nu numai expresia unei substanțe etnice, dar și o aiuritoare avangardă în mișcarea spiritului european, o întâietate axiologică și cronologică neconsemnată, ce-i drept, și de alți observatori în afara protocroniștilor de serviciu. Legănarea acestei iluzii nu a fost inocentă decât în punctul de pornire: în filele unui savant ca Edgar Papu, rapid instrumenta lizate de ,bunii români" pentru a falsifica, în interes propriu, datele istoriei. La antipodul teoriilor lui Roller din anii '50, dar pe
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
el pescărușii roteau lenevit!" (Mircea }uglea: 20 octombrie 1998 șenjoy the silence.ț) Așadar noutatea năbădăioșilor douămiiști n-are cum să fie ,totală". în pofida acestei împrejurări, ea e însă reală, în limite onorabile. Să încercăm a o explica. Acceptînd ,decăderea iluziilor", a tuturor ,utopiilor metafizice", id est ,desacralizarea" epocii zise postmoderne, tinerii în chestiune reacționează la o treaptă primară, fiziologică. Subiectul scriiturii e tratat, în sensul lui Lacan, prin consemnarea relațiilor sale cu realul dezbărat de orice preconcepție, cu realul ,pur
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-a concedat dreptul de a-l reprezenta, Vinea se dizolvă într-o poză neoromantică, precum într-o iluzie salutară a existenței intrinseci. Confesiunea sa nu mai poate fi dezlipită de acest atler-ego plastic, în înfățișarea căruia operația autoscopică instituie un soi de ,filosofie" resemnată a sensibilității. Mișcarea ritualică, hieratismul atitudinilor articulează ,teatrul" pe care poetul îl joacă în
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
vitalitate: Poți fi orice și totdeodată și scriitor, dacă după o zi de muncă silnică mai păstrezi energia să reîncepi în celălalt sens". Cazul Ion Vinea ar merita să fie studiat de visătorii noștri deprinși a se tângui, pierduți în iluziile propriei genialități lirice și în fumurile cafenelelor. Exigența vitalității trebuie combinată cu capacitatea talentului de a schimba uneltele sau măștile în cursul aceleiași zile. Deși, concede Ion Vinea pentru a-i consola pe neputincioși, ,e preferabil, firește, să fii numai
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]