13,441 matches
-
care au ajuns astfel să consolideze un imens stat hispanic, sub formă de dominație colonială. Concomitent, în timpul primului secol de cucerire, a avut loc o catastrofă demografică, care a ucis majoritatea populației native americane (amerindieni) produsă, în special de boli infecțioase aduse de europeni, până atunci necunoscute lumea nouă. Simultan, a existat, de asemenea, o intensă amalgamarea rasială între indieni, spanioli și africani, ceea ce a remodela continentul din punct de vedere etnic. În 1713 a fost creată Academia Regală Spaniolă (RAE
Hispanitate () [Corola-website/Science/312696_a_314025]
-
în domeniul cancerului și a încercat prepararea unui antidot împotriva difteriei. După sosirea sa în Tunisia, Tunisul a fost recunoscut internațional ca un important centru de cercetare bacteriologică și de producție a vaccinurilor și serurilor împotriva celor mai răspîndite boli infecțioase. Nicolle a observat că pacienții molipsitori bolnavi de tifos infectau alte persoane atăt în interiorul, cît și în exteriorul spitalului și chiar și hainele lor împrăștiau boala, dar dacă făceau o baie fierbinte și își schimbau hainele, riscul molipsirii dispărea. Astfel
Charles Nicolle () [Corola-website/Science/312697_a_314026]
-
fi declanșate fie de un traumatism în zona coroanei abaxiale, fie de o pododermatită necrobacilară. Infecția autopodului constituie punctul de atracție a depoziției larvelor de "W. magnifica". Penetrația acestor larve în interiorul cutiei cornoase este facilitată de asemenea de evoluția pododermitei infecțioase care, atingând pododermul și țesuturile învecinate (membrana keratogenă), o detașează încetul cu încetul până la decolarea sa completă. În acest mod, larvele invadează atât zona interdigitală, cât și interiorul cutiei cornoase, provocând distrugerea țesuturilor falangelor ș accelararea căderii ongloanelor. Cu alte
Wohlfahrtioză () [Corola-website/Science/312197_a_313526]
-
Hepatita B este o boală de natură infecțioasă, agentul patogen fiind virusul hepatitei B (HBV).Virusul este de tip ADN (adenovirus), iar boala mai este cunoscută și sub denumirea de hepatită serică. Boala a cauzat epidemii în părți ale Asiei și Africii și este endemică în China. Aproximativ
Hepatită B () [Corola-website/Science/312242_a_313571]
-
ouăle când temperatura apei depășește 10 °C (între sfârșitul lui aprilie și mai); generațiile din primăvară și vară se succed la fiecare 15-20 zile, în funcție de temperatura apei. Dezvoltarea larvelor se realizează în ape stătătoare. Femelele pot transmite malarie, o boală infecțioasă gravă. Corpul este alcătuit din cap, torace și abdomen. Prezintă două aripi, iar aparatul bucal este specializat pentru înțepat și supt. Femelele pot trăi până la 24 de ore, maxim 1 săptămână, iar masculii până la 3 săptămâni, mai ales dacă sunt
Țânțar () [Corola-website/Science/311742_a_313071]
-
și transmisibilă la alte oi, în anumite condiții. De atunci boala s-a răspândit și pe alte continente. În cele peste două secole de existență nu a fost semnalat nici un caz de transmitere a bolii la om. Dar identificarea agentului infecțios (prionul) este de dată recentă (1997). Deși, până în prezent, posibilitatea transmiterii bolii la om sau la alte animale nu a fost demonstrată, ea nu poate fi exclusă cu certitudine. Este produsă de un agent nonconvențional transmisibil din categoria prionilor. Infecția
Scrapie () [Corola-website/Science/311767_a_313096]
-
finalizat prin susținerea în 1988 la Moscova a tezei de doctor habilitat în medicină cu titlul „Morfologia funcțională a arterelor și aterogeneza”, care elucidează particularitățile structurale ale plăcilor aterosclerotice. Pe parcurs a fost dezvoltată ideea despre importanța etiologică a factorului infecțios (Chlamidia pneumone, H. pylori, virusul citomegalic) în inițierea și evoluția aterosclerozei. A efectuat cercetări asupra stadiului prelipidic al aterosclerozei arterelor la nivel ultrastructural, fapt ce a permis obținerea de date noi despre modificările structural-funcționale din peretele aortei și ale arterelor
Eremia Zota () [Corola-website/Science/311099_a_312428]
-
în mod normal tractul respirator superior, dar și tractul intestinal și mucoasele uro-genitale. Procentajul de purtători oro-faringieni sănătoși în populație este estimat la 30-70%. Bacteria este condiționat patogenă, putând provoca îmbolnăviri în anumite condiții. Este unul din principalii agenți patogeni infecțioși la vârsta copilăriei, precum și la persoanele vârstnice și/sau care au boli cronice sau trăiesc în condiții speciale. Pneumococul poate provoca următoarele tipuri de îmbolnăviri: Primul vaccin pneumococic a fost dezvoltat în anii 1980. și se află pe lista medicamentelor
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
de mare din această zonă. Consecințele poluării mediului înconjurător se răsfrâng asupra vidrelor de mare atât direct, cât și indirect, prin intermediul animalelor consumate. În afară de acestea, particularitatea masculilor de a mușca de nas femelele în timpul împerecherii crește riscul îmbolnăvirii de boli infecțioase, întrucât rana deschisă poate intra în contact cu apa murdară. În perioada anilor 1992-2002, mai mult de 40% din numărul total de indivizi au pierit din cauza a diferite infecții. Unul dintre provocatorii infecției este "Toxoplasma gondii", care nimerește în apa
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
acorda asistență imediată medicului de primă linie, rspectiv, îndrumare, sugerare de algoritmi relevanți, aprobarea - sau, refuzul de a aproba - unor analize , medicamente (prescrierea unor anumite antibiotice trebuie condiționată de teste de laborator relevante și de aprobarea unui specialist în boli infecțioase), hospitalizări, etc. medicina bazată pe dovezi pretinde sigurarea unor conducte largi de informație, accesul liber la literatura de specialitate internetică ("PubMed", "MEDILINE") și la centre de informatică (GIDEON — Motor de epidemiologie și boli transmisibile), posibilitatea de consult extemporaneu cu alți
Medicină bazată pe dovezi () [Corola-website/Science/311861_a_313190]
-
viața bolnavului. Sinuzita cronică Sinuzita cronică reprezintă o multitudine de boli care au în comun inflamarea cronică a sinusurilor. Cauzele sunt in număr mare, și pot include alergii, factori ai mediului înconjurător (praful, poluarea), infecții ale bacteriilor sau ciuperci (alergice, infecțioase sau reactive). Cauzele non-alergice cum ar fi rinita vasomotoare poate, de asemenea, cauza probleme cronice ale sinusurilor. Simptomele includ: blocajele nazale, durere facială, febră, durere de dinți, mucozitați de culoare verde sau galbenă, dense, precum și senzația de "plin" atunci când bolnavul
Sinuzită () [Corola-website/Science/311988_a_313317]
-
(n. 1672 - d. 10 august 1768) a fost medic și chirurg britanic, celebru pentru contribuțiile sale în studiul bolilor infecțioase. s-a născut în 1672 la Totnes, lângă Devon. A studiat la "școala de gramatică" a lui Newton Abbot, apoi la Academia din Exeter, Universitatea din Leiden și în sfârșit la cea din Reims. Se întoarce la Totnes și începe
John Huxham () [Corola-website/Science/312836_a_314165]
-
o mișcare a intestinelor ori o trecere de gaze. Semnele și simptomele clasice de apendicită includ: Sugerează propagarea unei inflamații de la distanță sau din vecinătatea regiunii ceco-apendiculare, pe cale metastatică sau din aproape în aproape, la nivelul peretelui apendicular. Explică procesul infecțios apendicular ca pe o consecință a stazei și infecției favorizate de cudarea sau torsionarea apendicelui prin poziții vicioase ale apendicelui, bride congenitale sau aderențe de origine inflamatorie. Procesul inflamator este inițiat, în aceste cazuri, la nivelul mucoasei. Este o teorie
Apendicită () [Corola-website/Science/312975_a_314304]
-
inflamația acută apendiculară ca pe o leziune neurodistrofică, explicând formele anatomo-clinice de apendicită acută ca rezultat al diferențierii indivizilor în raport cu tipul de sistem nervos și starea sa funcțională la un moment dat. Nu exclude totuși importanța factorului local (anatomic și infecțios) în declanșarea apendicitei acute. Explică formele rare de apendicită acută ce survin după traumatisme abdominale închise. Citează cazuri de strivire și explozie a apendicelui ca urmare a traumatismelor abdominale, care se manifestă clinic cu simptomatologia unei apendicite acute. Leziunile morfologice
Apendicită () [Corola-website/Science/312975_a_314304]
-
după traumatisme abdominale închise. Citează cazuri de strivire și explozie a apendicelui ca urmare a traumatismelor abdominale, care se manifestă clinic cu simptomatologia unei apendicite acute. Leziunile morfologice macroscopice ale apendicelui în apendicita acută depind de stadiul evolutiv al procesului infecțios local și se clasifică în: Foarte rar, spontan sau prin tratament medical, procesul inflamator apendicular poate trece printr-o fază cronică. De multe ori acestea duc spre complicații. Acestea sunt de trei feluri, și anume : apendicita acută retrocecală în care
Apendicită () [Corola-website/Science/312975_a_314304]
-
și clor sunt de asemenea resorbiți în sânge. Hormonul antidiuretic (vasopresina) stimulează transportul AQP2 spre membranele celulelor din pereții tubului și prin urmare crește reabsorpția apei din urină. Oamenii cu deficiențe ale acestui hormon pot fi afectați de o boală infecțioasă numită diabet insipid cu o producție urinară zilnică de 10-15 litri. Primul fizician-chimist german Wilhem Ostwald (Premiul Nobel pentru chimie 1909) a propus în 1890 teoria conform căreia semnalele electrice măsurate în țesutul viu pot fi cauzate de traversarea membranei
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
fără mâncărimi, pe trunchi și extremități, inclusiv pe palme și pe tălpi. Iritația poate deveni maculopapulară sau pustulară. Pe membranele mucoase se pot forma leziuni plate, lărgite, albicioase, asemănătoare negilor, cunoscute drept condiloame. Toate aceste leziuni găzduiesc bacterii și sunt infecțioase. Printre alte simptome se numără febra, dureri în gât, indispoziție, pierdere în greutate, căderea părului și dureri de cap. Printre manifestările rare se numărăhepatita, boli de rinichi, artrita, periostita, nevrita optică, uveita și keratita interstițială. Simptomele acute dispar de obicei
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
circa 3-15 ani după infecția inițială si poate avea trei forme diferite: sifilis gomatos (15%), neurosifilis tardiv (6,5%) și sifilis cardiovascular (10%). Fără tratament, o treime din persoanele infectate ajung la stadiul terțiar. În acest stadiu boala nu este infecțioasă. Sifilisul gomatos sau sifilisul benign tardiv apare de obicei la 1-46 ani după infecția inițială, cu o medie de 15 ani. Această etapă este caracterizată prin formarea unor gome care arată ca niște umflături moi, cu aspect de tumoare, de
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
diagnostic neuro-radiologic. Pentru tratamentul pacienților cu boala Parkinson există o gamă largă de medicamente cu efecte favorabile. În cazul bolnavilor epileptici, prin administrarea unor preparate diferențiate pentru diverse tipuri de manifestare, se poate obține o sistare completă a crizelor. Bolile infecțioase ale sistemului nervos se pot vindeca în aproape toate cazurile, în situația unui diagnostic exact și precoce. Scleroza multiplă reprezintă încă o problemă crucială a neurologiei, neexistând încă posibilitatea unei vindecări, dar în anumite forme clinice aplicarea preparatelor pe bază
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
cu care neurologia întreține legături strânse, în diagnosticul și tratamentul tumorilor intracraniene și vertebro-medulare, traumatismelor cranio-cerebrale, hemoragiilor cerebrale etc. Unele cazuri de infecții ale sistemului nervos și anexelor sale (encefalite, meningite) sunt tratate de cele mai multe ori în seviciile de boli infecțioase. Herniile de disc intervertebral (cervicale sau lombare) sunt prea adesea diagnosticate și tratate în servicii de ortopedie, un examen neurologic amănunțit este însă absolut necesar pentru a se putea constata deficite funcționale, care impun o cură chirurgicală. Contacte strânse există
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
Bruceloza este o boală infecțioasă gravă produsă de Brucelle, o familie de bacterii gram negative, aerobe, capsulate, care apar la microscop sub formă de bastonașe sau coci. Agentul patogen a fost izolat de medicul militar David Bruce în anul 1887 de la soldații bolnavi. Boala este
Bruceloză () [Corola-website/Science/308991_a_310320]
-
de 40), însoțită de frisoane. Modificările de organ sunt după caz: Dacă boala nu este tratată adecvat, trece în forma cronică care poate dura ani de zile, caracterizându-se prin simptome atipice cu dureri articulare reumatoide. Cu toate că este o boală infecțioasă gravă pentru unele cazuri, s-a constat că omul se infectează numai de la animal. Până în prezent nu s-a putut constata o transmitere de la om la om. Boala se transmite la om prin consumul de produse animale contaminate, ca produse
Bruceloză () [Corola-website/Science/308991_a_310320]
-
astfel imunizarea sugarilor și copiilor mici, la care vaccinul neconjugat nu este imunogen. Anatoxinele se utilizează și pentru hiperimunizarea animalelor de laborator, în scopul obținerii de seruri antitoxice, care se utilizează fie pentru imunizare pasivă prin seroterapie în anumite boli infecțioase (tetanos, difterie, botulism etc.), fie ca reactivi pentru anumite metode de diagnostic de laborator.
Anatoxină () [Corola-website/Science/309146_a_310475]
-
Febra aftoasă este o boală infecțioasă de natură virală foarte contagioasă a rumegătoarelor paricopitate, suinelor, apare și la elefanți, șobolani și arici. Cabalinele sau omul pot fi purtători sănătoși de virus. Agentul etiologic al bolii este un virus, lucru atestat pentru prima oară în anul 1897
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]
-
viral va modifica codul genetic celular. Celula-gazdă va începe să sintetizeze material viral, devenind o adevărată fabrică de virusuri. În final, membrana celulară se descompune, eliberând virușii produși, care vor infecta la rândul lor alte celule sănătoase. În comparație cu alți agenți infecțioși, unii cerecetători sunt de părere că este suficient un singur virus (teoretic) pentru a declanșa infecția, ceea ce ar explica gradul mare de contagiozitate a bolii. Febra aftoasă se transmite, în general, prin contact cu secreții și excreții ale animalelor bolnave
Febră aftoasă () [Corola-website/Science/308816_a_310145]