15,922 matches
-
19 mai 1962: "Așa cum am declarat și în public, m-am simțit totdeauna în mijlocul Partidului Muncitoresc Român și am luptat ca atare, fără a fi înscris formal în rîndurile sale. Dar acum socotesc că e cinstit și necesar ca un intelectual ca mine să spulbere orice bănuială că ar lua parte la construcția socialistă printr-un entuziasm de vorbe, fără a demonstra că se simte mîndru de a se supune disciplinei partidului. Vă rog, deci, iubiți tovarăși, să examinați cererea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a ales cu "cinstea" de a fi un mărunt nomenclaturist, membru oarecare în Marea Adunare Națională, membru într-o Academie epurată de adevărații academicieni, fără, practic, dreptul de a-și reedita Istoria, fără catedră, cu disprețul și mefiența dintotdeauna, față de intelectuali, a activiștilor, a conducătorilor supremi din partidul unic. În a doua jumătate a vieții sale, după înregimentare, marele critic n-a mai creat nici o mare operă, cît de cît comparabilă cu Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Eminescu, Istoria literaturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
străbătut-o". După cutremurătoarea carte-document, Fenomenul Pitești (1990), privind universul concentraționar autohton, în țară Virgil Ierunca va publica Românește (1991). Ambele volume fiind tipărite cu ani în urmă în străinătate. Românește este pentru autor "o parte din bilanțul-confesiune al unui intelectual care a trăit în exil tragedia comunismului înscăunat în România de Armata Roșie". Cartea nu are altă pretenție, se vrea a fi doar o mărturie. Volumul abundă în formulări sintetice, nu lipsite de plasticitate, care dau seamă de un creator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ochi vigilent, adept al autonomiei esteticului, nu fără o acută conștiință etică, știe să dea diagnoze exacte, fără a face deosebire între autorii trăitori în țară și cei din exil. Mircea Vulcănescu, o pildă de demnitate și unul din marii intelectuali uciși în temnițele comuniste, avea drept puncte de sprijin și de referință intelectualii și țăranii categorii sociale considerate de critic drept cele "care au creat România reală". Prin Mircea Vulcănescu și exemplul său este pulverizată o prejudecată cultivată cu asiduitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să dea diagnoze exacte, fără a face deosebire între autorii trăitori în țară și cei din exil. Mircea Vulcănescu, o pildă de demnitate și unul din marii intelectuali uciși în temnițele comuniste, avea drept puncte de sprijin și de referință intelectualii și țăranii categorii sociale considerate de critic drept cele "care au creat România reală". Prin Mircea Vulcănescu și exemplul său este pulverizată o prejudecată cultivată cu asiduitate între creatori: "că totul trebuie dat și cedat operei". Nu prin operă ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prezenți. Unii mai fără voia lor, cu texte pe care acum le regretau, dar binevenite pentru politrucii redactori, alcătuitorii de astfel de opuri. Un răspuns de nesfîrșit bun-simț, dar nu mai puțin substanțial, aflăm în Dimpotrivă la o Scrisoare către intelectualul din Occident, publicată în "Viața Românească" de Constantin Noica, în 1986. O scrisoare (în fond, neavenită, pentru noi, cei tineri atunci), din nefericire, nu lipsită de oportunism partinic. Pe bună dreptate se întreabă Virgil Ierunca: "Pe ce lume trăiește cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fie persecutat, dar el nu va face nici un efort pentru a-l apăra. Marele public este în același timp și prea sănătos, și prea stupid pentru a-și însuși atitudinea totalitară. Atacul conștient și direct împotriva onestității intelectuale vine din partea intelectualilor înșiși". Recunoaște că "nici cînd există în intenție indulgența nu-i stă în fire". Ca atare, va proceda cu Jurnalul său, publicat sub genericul Trecut-au anii... (2000), în consecință; cam prea drastic, prin aruncarea atîtor pagini la coș, acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oportuniștilor, care e una spectrală. Și spectru la spectru trage. Iată de ce ca să vă răspund Eugen Simion caută "alianța" cu Adrian Păunescu, iar Marin Sorescu pe aceea cu Grigore Vieru. Din singurătatea lor fără orizont, ca să poată spune "noi", un intelectual ca Eugen Simion are nevoie de fantasma obscenă a lui Adrian Păunescu, iar un Marin Sorescu se înhăitează cu un rîmător circumstanțial ca Grigore Vieru. Și așa mai departe". Tot aici, în dorința de a lămuri încă o dată faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Păunescu, cînd de Paul Everac confirmă faptul că ideologia se alimentează nu atît din ceea ce face, cît din ceea ce spune. Felul în care Eugen Simion neagă realitățile de azi din România, construindu-și ad-hoc o irealitate amenințată crede el de intelectualii "politizați", ne duce cu gîndul la un realist-socialist întîrziat care, printr-o logocrație regăsită, neagă realitatea reală pentru a-i substitui una imaginară." Pentru a fi cît mai aproape de ce a reprezentat și reprezintă Virgil Ierunca pentru cultura noastră, vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Munteanu, cu micile modificări necesare: "Pentru puțini exilul a însemnat, ca pentru Virgil Ierunca, un tărîm de suferință în demnitate, un cadru de reconstruire ideală a României pierdute în noaptea totalitară. Omul acesta... rămîne un Român integral, unul dintre acei intelectuali autentici care nu s-au lepădat de România, rușinîndu-se de ea ca de o rudă săracă, de îndată ce nu le-a mai putut oferi o situație sau un confort sentimental... Este, în acest itinerar intelectual, o destoinicie etică ce trebuie subliniată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
asemeni, nu s-a evidențiat eroismul omului nou în condițiunile create de regimul democrației populare. (...) Almanahul acesta al scriitorilor moldoveni, tipărit în cinstea primei Conferințe pe țară a scriitorilor din R.P.R. este și un modest omagiu adus primului Congres al intelectualilor din R.P.R. pentru apărarea păcii și a culturii. Și-au dat concursul, alături de scriitori cunoscuți, muncitori din fabrici, studenți, țărani, intelectuali din sate și ziariști (...). Scriitorii și intelectualii, conștienți de importanța misiunii lor, au învățat că numai alături de clasa muncitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în cinstea primei Conferințe pe țară a scriitorilor din R.P.R. este și un modest omagiu adus primului Congres al intelectualilor din R.P.R. pentru apărarea păcii și a culturii. Și-au dat concursul, alături de scriitori cunoscuți, muncitori din fabrici, studenți, țărani, intelectuali din sate și ziariști (...). Scriitorii și intelectualii, conștienți de importanța misiunii lor, au învățat că numai alături de clasa muncitoare, sub conducerea Partidului de avangardă, vor putea contribui la lupta pentru împiedicarea unui nou măcel care ar pune iarăși în primejdie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scriitorilor din R.P.R. este și un modest omagiu adus primului Congres al intelectualilor din R.P.R. pentru apărarea păcii și a culturii. Și-au dat concursul, alături de scriitori cunoscuți, muncitori din fabrici, studenți, țărani, intelectuali din sate și ziariști (...). Scriitorii și intelectualii, conștienți de importanța misiunii lor, au învățat că numai alături de clasa muncitoare, sub conducerea Partidului de avangardă, vor putea contribui la lupta pentru împiedicarea unui nou măcel care ar pune iarăși în primejdie cultura și civilizația lumii". Și cum cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de aceștia la adresa muncii forțate de la Canal (să nu uităm că aici munceau, în principal, deținuți politici), dar nu mai puțin a comunismului. Li se impută inclusiv refuzul de a fi scris pentru sertar despre atrocitățile la care luau parte. Intelectuali de primă mărime, modele recurente, ca Sadoveanu, Parhon, G. Călinescu, au semnat pactul cu diavolul roșu. Nu cred că mai este necesar a aminti de Petru Dumitriu și al său Drum fără pulbere. Sîntem obligați a combate cuplul malefic: uitare-iertare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ororile comunismului, ci și pe cele străine, în special, cele apărute în spațiul francofon. Comentînd Le Lys et la cendre (Crinul și cenușa) a lui Bernard-Henri Lévy, va comenta amar: "Moda nouă e menită, conștient sau nu, să ferească pe intelectualii ce-și cedaseră pana Kremlinului, de remușcări și puneri în discuție. Decesul comunismului e desigur înregistrat cum să faci altfel? I se recunosc unele "erori". Cu condiția să nu fie puse pe același plan cu "crimele" fasciste, singurele pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
familiei, ucigașii lui Gheorghe Ursu au fost condamnați la închisoare, dar, ce ironie, în absență, poliția nereușind să-i afle la domiciliu, spre a-i aresta ei continuă să fie în țară, dar nu li se dă de urmă (?!). Vituperează intelectualii, cu deosebire pe cei occidentali, care alegeau fără constrîngeri comunismul, față de cei din țările comunizate. Petiționari ai absolutului, cum îi numește Monica Lovinescu, intelectualii occidentali vedeau promisiunea Paradisului terestru în doctrina comunistă, instaurată în Rusia de extrema stîngă prin Revoluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-i aresta ei continuă să fie în țară, dar nu li se dă de urmă (?!). Vituperează intelectualii, cu deosebire pe cei occidentali, care alegeau fără constrîngeri comunismul, față de cei din țările comunizate. Petiționari ai absolutului, cum îi numește Monica Lovinescu, intelectualii occidentali vedeau promisiunea Paradisului terestru în doctrina comunistă, instaurată în Rusia de extrema stîngă prin Revoluția bolșevică. Tot aici, va fi impusă, prin Stalin, minciuna totalitară, practicată mai apoi pe scară largă în tot lagărul socialist. Glosînd pe marginea minciunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
probabil, cenzurat. Pornind de la Memoriile lui Jean-François Revel, cea care a scris La apa Vavilonului se alătură acestuia în critica adusă comunismului și comuniștilor: "Nu doar ieri, ci și azi. Comuniștii, foștii tovarăși de drum, simpatizanții, progresiștii, stîngiștii, adică acei intelectuali din Occident, refuzînd să tragă concluziile ce se impun după catastrofa comunistă, îi apar ca niște moștenitori confortabili ai necinstei intelectuale ce devenise sub comuniști o lege". Aici este vituperat Sartre, întruchipare a dezastrului cultural de după război, admirator al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de regimurile lor, dar și calomniați de stînga occidentală. Faptul că acești bărbați și aceste femei, crescuți, închiși în sistem, și-au putut păstra inteligența și au îndreptat-o împotriva mașinii menite s-o zdrobească, în timp ce erau părăsiți, repudiați de intelectualii ce-ar fi trebuit din Occident să le sară în ajutor, acest fapt, împreună cu energia și luciditatea lor, răscumpără orbirile și lașitățile noastre și dovedesc că speța umană merită poate totuși să supraviețuiască". Dacă în democrațiile occidentale, ce n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Manolescu pentru care "procesul comunismului s-a făcut în România doar în literatură", afirmînd că nici un scriitor nu a fost "certat" de-a binelea pentru vreo jumătate de secol de minciună dirijată. O tăcere vinovată s-a așternut peste țară, intelectualii, scriitorii, refuză să analizeze cei cincizeci de ani de teroare, minciună, supușenie de partid, schizofrenie generalizată, de schilodirea psihică și morală și nu de puține ori fizică a individului etc., etc. Cultura poate să fie un remediu împotriva morții e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În timp ce vorbea la tribuna Congresului, un Vasile Voiculescu era în pușcăria politică, iar un Radu Gyr, condamnat inițial la moarte pentru poezia Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, își ispășea pedeapsa, comutată la închisoare pe viață. Închisorile gemeau de scriitori, intelectuali, muncitori, țărani etc. nealiniați la politica și ideologia comunistă, cei rămași în libertate construiau societatea socialistă. Marea virtute a unei opere, un adevărat principiu estetic pentru autorul Bijuteriilor de familie, este să nu ghicești cum se va sfîrși. Petru Dumitriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Lungu. O figură de țigan, de care ți se făcea frică ziua-n amiaza mare. Darămite aunci cînd ne scula, pentru anchetă, la miezul nopții! Anchetatorul meu, Iacob Feller, era un ins de vreo 30 de ani, cu figură de intelectual manierat. Sub această înfățișare se ascundea însă o brută, un cîine!" Sîmbăta aveau parte și de distracție: "Seara, într-o clădire vecină, petreceau utemiștii. Muzică, veselie, chiote. La aceste petreceri venea și o verișoară de-a mea, Antoaneta Maxim. Care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
esență, ea a urmat lichidarea oricărei opoziții în rîndurile intelectualității românești și a început cu cei 1000 de studenți masați în închisoarea Pitești, adică a ținut să stîrpească mai întîi vlăstarele intelectualității, după care s-ar fi extins și la intelectualii maturi și vîrstnici. 2) Li s-a dat studenților iluzia că, reeducîndu-se, ei își vor obține eliberarea și își vor putea apoi continua în liniște și siguranță existența. 3) Sub această mască binevoitoare, Securitatea a găsit în rîndul studenților un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nostru de arestare motivația era de propagandă împotriva orînduirii socialiste). Motivul acestei grele condamnări a fost refuzul de a participa ca martor al acuzării în contra lui Constantin Noica. Lotul filosofului, în care se afla și viitorul monah, număra 25 de intelectuali etichetați de instanța bolșevică drept mistico-legionari. Printre aceștia, în afara celor doi deja nominalizați, mai aflăm pe Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al. George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Remus Niculescu, Iacov Noica, Theodor Enescu, inclusiv femei: Marieta Sadova, Simina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
jertfei nu doar pilde și aforisme ne oferă Mîntuitorul, ci carne și sînge, chin și deznădejde. În pușcărie Îl simte aproape palpabil, prezent, pe Hristos, ca atare se consideră norocos, incredibil de norocos. În instanță, derularea procesului celor douăzeci și cinci de intelectuali din grupul mistico-legionar al lui Noica este narată cu acuitatea celui ce le-a trăit cu inima trează și vibrînd de durere. Sintetic, din depoziția monahului vom afla cauza arestării întregului lot din nesăbuința de a fi citit o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]