15,723 matches
-
el afirma că Duhul purcede doar de la Tatăl, dar își capătă consubstanțialitatea și de la Fiul. La 1054, când cele două biserici se excomunică reciproc, latinii îi acuzau pe greci de eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi acuzau pe latini de infidelitate față de Concilii. Nici unii, nici alții, nu înțelegeau, se pare, motivațiile dogmatice ale celuilalt pentru opțiunea privitoare la "Filioque". Acesta este, după teologul Paul Evdokimov, cel mai mare paradox din istoria bisericii. Papa Ioan Paul al II-lea a
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
la "Filioque". Acesta este, după teologul Paul Evdokimov, cel mai mare paradox din istoria bisericii. Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui "Filioque", în sensul explicării armoniei Crezului latin cu Conciliul Ecumenic din Constantinopol I. Astfel, în cadrul unei liturghii solemne, celebrate în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I (29 iunie 1995), Papa Ioan Paul al II-lea a enunțat cinci directive, adoptate de Biserica Catolică. Aceste directive au dus la
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
că primul atestă calitatea de obârșie eternă(izvor, "πηγη") a Sfintei Treimi, în vreme ce "processio" semnifică, în accepția sa teologică, comunicarea substanței divine eterne asupra Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul, unde "ουσια" divină este aceeași. Introducerea adaosului "Filioque" în traducerea latină a Crezului a fost și o măsură de ortodoxie antiariană, în vremea marilor încercări eretice din Imperiul Roman de Apus. Prin "Filioque" nu mai există putință de tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
nu-l hărbutăluiască"" și o pecete ce acoperă două litere din penultimul rând. Acest text este adăugat de Atanasie Anghel, conform expertizei grafologice, dar fără semnătura acestuia. Există controverse atât asupra documentului original, cât și asupra traducerii lui în limba latină. Actul respectiv se găsește în fondurile Academiei Române. În opinia unor istorici, chiar și greco-catolici, actul este evocat drept "un fals evident". Originalul actului a stat ascuns multă vreme, fiind găsit abia la sfârșitul secolului XIX de marele istoric greco-catolic Nicolae
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
românească din Transilvania. El urma doar să hirotonească pe mitropolitul ales de români. Nici măcar cele patru puncte florentine nu sunt acceptate de români, chiar și în 1701, când se realizează de fapt actul antedatat. Nicolae Densușianu, referindu-se la traducerea latină a originalului, a socotit-o a fi ""o traducere din cele mai mișelești și criminale, falsificarea unui tratat politico-bisericesc, pentru a supune poporul român catolicilor și a desființa Biserica română de Alba Iulia"" . Printre motivele care a determinat un număr
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
recunoască falsitatea traducerii acestui act sunt: diferențele radicale între textul original românesc și textul tradus latinesc (primul prezintă o unire formală, fără nicio abdicare canonică "din obiceiul Besericii noastre a Răsăritului"; textul latinesc prezintă o unire totală); menționarea în traducerea latină a diplomei leopoldine dată în 16/28 februarie 1699, deci la câteva luni ulterior pretinsului sinod.
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
primar al municipiului Chișinău, răstimp în care s-a manifestat drept lider al Mișcării de eliberare națională. Nicolae Costin a fost coautor al Declarației de independență a Republicii Moldova (27 august 1991). A susținut problemele limbii române și revenirii la grafia latină, participând la elaborarea legii cu privire la limba de stat. Este considerat primul primar al municipiului Chișinău care a promovat mai multe reforme în dezvoltarea capitalei. La propunerea sa, străzile municipiului Chișinău au primit nume cu caracter național (Traian, Ștefan cel Mare
Nicolae Costin (primar) () [Corola-website/Science/302604_a_303933]
-
care nu iau parte la conflict și persoane nevinovate, fiind dispuși chiar să se autosacrifice. Se ajunge la sfera conflictelor "totale" și astfel în domeniul "dușmăniei absolute". Este vorba despre cei pe care Schmitt îi numește "partizani", care conform etimologiei latine a cuvântului înseamă "susținători ai unui partid". După Schmitt, acești partizani ar avea patru trăsături esențiale: Schmitt face o diferență între următoarele forme de ostilitate sau război: "ostilitatea convențională", "ostilitatea reală" și "ostilitatea absolută". Încheierea unei înțelegeri de pace este
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Caiu Corneliu (în latină "Gaius" - sau "Publius" - "Cornelius uș"; n. cca. 55, d. cca.115) d.Hr., a fost un om politic și unul din cei mai importanți istorici români, considerat părintele istoriografiei latine. Se cunosc puține amănunte din viața lui. Tot ce se știe despre Tacit provine fie din scrierile lui sau din scrisorile lui Pliniu cel Tânăr, bunul său prieten. Familia sa provenea probabil din provincia română "Gallia Cisalpina" sau "Gallia Narbonensis
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
din necunoaștere de cauză, fie din prea mare scrupul - în corpul listei. Așa s-a produs apariția a doi papi: Clet și Anaclet, transcriere pe care o regăsim apoi în Catalogul Liberian și în "Liber Pontificalis". Numele lui în formă latină: "Anacletus" - mai exact "Anencletus" - corespunde unui adjectiv grecesc (cum se poate vedea mai sus), care înseamnă «"ireproșabil"». Faptul că sf. Paul cere ca „"episcopul să fie ireproșabil"” (cf. Tit 1,7), i-a făcut pe unii istorici moderni să dubiteze
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
spus lui Gerbert că, dacă el va trebui să citească vreodată o liturghie în Ierusalim, diavolul va veni după el. Gerbert a anulat apoi un pelerinaj la Ierusalim, dar atunci când a citit o liturghie în Bazilica Sfintei Cruci din Ierusalim (latină: "Basilica Sanctae Crucis in Hierusalem", italiană: "Basilica di Santa Croce in Gerusalemme") aflată în Roma, el s-a îmbolnăvit curând după aceea și a murit nu înainte să ceară cardinalilor săi să-i taie corpul și să-l împrăștie de-
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
și-a tăiat mâna și limba. Pe inscripția aflată pe mormântul său ar fi trebuit să scrie „la venirea Domnului, când trâmbița va suna, osemintele lui Silvestru se vor ridica din groapa”. Însă, din greșeală, sculptorul, care nu cunoștea limba latină, a scris că „oasele vor suna” ("Iste locus Silvestris membra sepulti venturo Domino conferet ad sonitum"). Astfel a apărut o nouă legendă care spunea că înaintea de moartea unui Papă, osemintele lui Silvestru al II-lea se vor auzi lovindu
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
alianța celor trei împărați ca un acord consultativ între cele trei imperii. În 1892 a aprobat renunțarea la vechiul sistem monetar bazat pe creițari, florini și taleri și trecerea la un sistem monetar modern, compatibil cu cel al Uniunii Monetare Latine, bazat pe coroana austriacă (divizată in 100 de helleri). În data de 27 septembrie 1896 a inaugurat la Orșova (pe atunci în Austro-Ungaria), împreună cu regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei, canalul navigabil de la Porțile de Fier
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
cea mai celebră universitate franceză și una dintre cele mai cunoscute universități din lume. Situată în centrul istoric al capitalei Franței, poartă numele colegiului fondat în 1257 de către Robert de Sorbon în cadrul Universității din Paris. Sorbona este situată în Cartierul latin, în apropiere de Collège de France, fiind delimitată de străzile Victor Cousin și Saint Jacques, aproape de intersecția bulevardelor Saint Michel și Saint Germain des Près. Accesul se face prin stațiile de metrou "Luxembourg" și "Cluny - La Sorbonne". În secolul al
Sorbona () [Corola-website/Science/302675_a_304004]
-
Collège de France, fiind delimitată de străzile Victor Cousin și Saint Jacques, aproape de intersecția bulevardelor Saint Michel și Saint Germain des Près. Accesul se face prin stațiile de metrou "Luxembourg" și "Cluny - La Sorbonne". În secolul al XII-lea cartierul latin adăpostea cele mai celebre școli de retorică, gramatică și filosofie. Alte asemenea școli erau situate în Ile de la Cité, pe colina Sainte-Genviève, la mănăstirea Saint-Victor și pe podurile Senei. Dintre toate, excelează școala catedralei Notre-Dame. După modelul ghildelor și al
Sorbona () [Corola-website/Science/302675_a_304004]
-
și Făgăraș" să nu trimită delegați la "Congresul Bisericii catolice latine ungare". Mitropolitul a cerut, în schimb, Împăratului aprobarea ținerii unui congres compus numai din români uniți, în care să se organizeze autonomia Bisericii Române Unite, separat de autonomia "Bisericii latine din Ungaria". Mișcarea memorandistă a pornit de la Memorandumul, lansat de Partidul Național Român care, hotărând să ducă o politică activistă, a voit să informeze oficial pe împăratul de la Viena și cercurile politice occidentale de aspirațiile politice românilor din Transilvania. Biserica
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
are origini extrem de vechi. În prezent în România sunt prezente mai multe culte și biserici creștine, majoritatea românilor aparținând Bisericii Ortodoxe, spre deosebire de celelalte popoare latine ce aparțin în marea lor majoritate Bisericii Catolice. După cercetările istoricilor legați de biserică, precum Pr. Mircea Păcurariu, Creștinismul a ajuns foarte timpuriu în provincia romană Scythia minor de unde s-a difuzat în Dacia, posibil cu trupele imperiale până în anul
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
etnogenezei poporului român, și istoriografia academică, pentru care nordul Dunării a fost o parte din "Barbaricum", păgân până în secolul VIII. După istoricul creștinismului și arheologul Pr. Ion Barnea, au existat două moduri de difuzare treptată a creștinismului popular de limbă latină, mai tardive, printre Dacii liberi și printre Vlahii (Proto-Românii) din nordul Dunării: pe de-o parte păstoritul (transhumanța reprezentând, an de an, o cale de schimburi culturale între zona carpatică, Balcani și zona pontică), și pe de altă parte negustorii
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
din sudul Dunării (Constantinopol, în alternanță cu Ipek și Ohrid în vestul țării, si cu Târnovo în estul țării). Cele mai bune argumente de care se folosesc istoricii sunt însă cele lingvistice. Cei mai mulți termeni din mediul bisericesc provin din limba latină: "basilica" ("biserică"), "crux" ("cruce"), "ara" ("altar"), "presbyter" ("preot"), "angelus" ("înger"), "baptisare" ("botez"), "monumentum" ("mormânt"), "cantare" ("cântare"), "christianus" ("creștin"), "sanctus" ("sânt/sfânt"), "Domine Deus" ("Dumnezeu"). Acest fapt demonstrează caracterul latin și occidental al creștinismului românesc. Cu toate acestea există și cuvinte
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
însă cele lingvistice. Cei mai mulți termeni din mediul bisericesc provin din limba latină: "basilica" ("biserică"), "crux" ("cruce"), "ara" ("altar"), "presbyter" ("preot"), "angelus" ("înger"), "baptisare" ("botez"), "monumentum" ("mormânt"), "cantare" ("cântare"), "christianus" ("creștin"), "sanctus" ("sânt/sfânt"), "Domine Deus" ("Dumnezeu"). Acest fapt demonstrează caracterul latin și occidental al creștinismului românesc. Cu toate acestea există și cuvinte împrumutate din limba slavonă cum ar fi "Rusalka" ("Rusalii"), "duhu" ("duh") și "jadu" ("iad"). La slavi, pentru "a boteza" se foloseste "a crestina"; nu au cuvant derivat din latinescul
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Suseni, Rapoltul Mare sau Mintia. Cu timplu însă, acești români, minoritari printre maghiari în cadrul comunității protestante, au trecut treptat la limba maghiară, fiind asimilați în națiunea ungară, așa cum fuseseră asimilați, în veacurile precedente, mulți alții trecuți la catolicismul de rit latin. Alta a fost soarta comunităților ortodoxe care s-au unit cu Roma păstrându-și ritul grecesc pe care îl aveau ca ortodocși, precum și reguli canonice ortodoxe ca, de exemplu, hirotonisirea bărbaților căsătoriți. Discuțiile purtate din partea catolicilor de către iezuitul Laszlo Baranyi
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Christos în lume și ca urmaș direct al Sf. Apostol Petru, căpetenia Apostolilor ; trebuie respectate ritul, disciplina, posturile, sărbătorile, obiceiurile, ceremoniile, rugăcinile ortodoxe, așa cum erau ele înainte de Unire ; trebuie să nu fie nimeni, dintre Uniți, îndemnat să treacă la ritul latin și chiar să nu fie îngăduite astfel de treceri fără autorizația specială a ""Sfântului Scaun"". Punctele dogmatice care vor trebui să fie respectate au fost cele fixate de Conciliul de la Florența. În limitele acestor norme au început călugării iezuiții din
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
la anume specii. Diferența între mesteacăn și anin (genul Alnus) este că amenții (mâțișorii) femeli nu sunt lemnoși și la maturitate cad și lasă loc semințelor, spre deosebire de mâțișorii de anin, lemnoși și în formă de con. Denumirea mesteacănului vine din latinul mastichinus. Denumirea științifică a genului, "Betula", este tot din limba Latină. ul reprezintă sursa de hrană pentru un număr mare de larve ale genului Lepidoptera. Mesteacănul este considerat copac național în Rusia, unde este celebrat în reprezentarea unei zeițe, și
Mesteacăn () [Corola-website/Science/302680_a_304009]
-
că amenții (mâțișorii) femeli nu sunt lemnoși și la maturitate cad și lasă loc semințelor, spre deosebire de mâțișorii de anin, lemnoși și în formă de con. Denumirea mesteacănului vine din latinul mastichinus. Denumirea științifică a genului, "Betula", este tot din limba Latină. ul reprezintă sursa de hrană pentru un număr mare de larve ale genului Lepidoptera. Mesteacănul este considerat copac național în Rusia, unde este celebrat în reprezentarea unei zeițe, și serbat în timpul Săptămânii Verzi de la începutul lui Iunie. Coaja tuturor soiurilor
Mesteacăn () [Corola-website/Science/302680_a_304009]
-
se opun buruienile, pe care Tatăl nu le-a sădit. Este vorba de tema catehezei iudeo-creștine, moștenită din cateheza evreiască care apare deopotrivă în iudeo-creștinismul ortodox ca și în cel heterodox. Această temă este prezentă în opera apologeților greci și latini. La Tertullian sădirea desemnează realitatea colectivă. Ea este sădită de Dumnezeu și cuprinde mlădițele numeroase care sunt din belșug în tot Raiul: "profită de ocazia fericirii nebănuite căci tu, care nu ești în fața lui Dumnezeu decât o <picătură mică dintr-
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]