13,652 matches
-
a anunțat abdicarea oricum, și renunțarea la succesiune a Prințului Moștenitor Wilhelm. În aceeași zi, Philipp Scheidemann a proclamat Germania republică iar Maximilian a demisionat din funcția de cancelar în favoarea social democratului Friedrich Ebert. Maximilian s-a căsătorit cu Prințesa Marie Louise de Hanovra, fiica cea mare a lui Ernest Augustus II de Hanovra și a Prințesei Thyra a Danemarcei. Cuplul a avut doi copii: Prințul Maximilian, Margraf de Baden, și-a petrecut restul vieții retras. El a respins un mandat
Prințul Maximilian de Baden () [Corola-website/Science/321360_a_322689]
-
Și-a dedicat timpul pentru religie și medicină. Ea a fost, de asemenea, un pictor talentat. Nu a fost frumoasă dar sinceritatea ei și manierele plăcute au făcut să câștige multe simpatii. Era plăcută de cele două cumnate ale ei Maria Alexandrovna și Alexandra Iosifovna. La început, soțul ei a luat ideile ei în serios și a finanțat un spital din oraș în care teoriile Alexandrei au putut fi dezvoltate și puse în practică iar pacienții săraci au primit îngrijiri medicale
Marea Ducesă Alexandra Petrovna () [Corola-website/Science/321413_a_322742]
-
d la zidire și împodobindo cu argi(n)tăriile, veșmintele, zugrăvitul dinlăuntru iar catapiteazma noaă la 1838 pridvorul și crucele la 1845 fiiul pomenitul întru fericire boeriul d(um)ne(a)lui marel(e) vornic Scarlat Micclescul cu soție sa Marie fiica vornicului Demitrie Beldiman. Pentru vecinica pomenirea ctitorilor, a fiilor și a tot neamul lor. Călinești. 1846 avgust 20”". Se presupune că în Sfânta Masă din altar se află fragmente din mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae aduse la biserica
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
Wilhelmina ("Wilhelmina Helena Pauline Maria"; 31 august 1880 - 28 noiembrie 1962) a fost regina Olandei din 1890 până în 1948. A domnit timp de aproape 58 de ani, cea mai lungă domnie a unui monarh olandez. Prințesa Wilhelmina Helena Pauline Marie a Olandei, Prințesă de Orange-Nassau, s-a născut la 31 august 1880 la Haga, Olanda. A fost singura dintre copiii regelui William al III-lea al Olandei și ai celei de-a doua soții, Emma de Waldeck și Pyrmont, care
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
Sheba"". În această calitate organizează cursuri de "medicină a somnului" la Universitatea din Tel-Aviv. În anul 1981 este numit Cetățean de Onoare al orașului Yeruham din Israel. În anul 1986 este numit profesor-agregat la clinica Charcot a Universității "Pierre et Marie Curie" din Paris. Primește medalia "Pierre Castaigne" și este numit membru de onoare al Societății franceze de Neurologie ("Société Française de Neurologie"). În anul 1995 este numit profesor la Clinica de Neurologie a facultății de Medicină "Sackler" TAU. Jean-Jacques Askenasy
Jean-Jacques Askenasy () [Corola-website/Science/316325_a_317654]
-
Crizele apărute în timpul domniei sale au inclus dezacordul cu Marea Britanie asupra transportului maritim. Acest lucru a dus la două atacuri britanice asupra vaselor daneze în 1801 și 1807. Ultimul atac este cunoscut ca Bătălia de la Copenhaga. Soția sa era verișoara primară Marie Sophie de Hesse-Kassel, membră al familiei germane. S-au căsătorit la Gottorp la 31 iulie 1790 și au avut opt copii. Cel mai mic copil, Prințesa Vilhelmine a devenit soția viitorului Frederic al VII-lea al Danemarcei. Niciunul dintre băieții
Frederic al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316338_a_317667]
-
numele Victor Amadeus al III-lea. A fost prima regină a Sardiniei în peste 30 de ani de la decesul Elisabetei Therese de Lorena în 1741. Fiul ei cel mare Carol Emanuel, Prinț al Piemontului s-a căsătorit în 1773 cu Marie Clotilde a Franței, sora regelui Ludovic al XVI-lea. Marie Clotilde și Maria Antonia au devenit foarte apropiate. Regina Maria Antonia a murit în septembrie 1785 la Castelul Moncalieri. A fost înmormântată la biserica Superga. Soțul ei i-a supraviețuit
Maria Antonia a Spaniei () [Corola-website/Science/322333_a_323662]
-
a Sardiniei în peste 30 de ani de la decesul Elisabetei Therese de Lorena în 1741. Fiul ei cel mare Carol Emanuel, Prinț al Piemontului s-a căsătorit în 1773 cu Marie Clotilde a Franței, sora regelui Ludovic al XVI-lea. Marie Clotilde și Maria Antonia au devenit foarte apropiate. Regina Maria Antonia a murit în septembrie 1785 la Castelul Moncalieri. A fost înmormântată la biserica Superga. Soțul ei i-a supraviețuit 11 ani.
Maria Antonia a Spaniei () [Corola-website/Science/322333_a_323662]
-
s-au întors la Roma. La Congresul de la Viena, interesele Mariei Luisa au fost reprezentate de emisarul spaniol Marchizul de Labrador, un om incopetent. Ministrul austriac Metternich a decis să nu redea Parma Casei de Bourbon, ci soției lui Napoleon, Marie Louise de Austria. Maria Luisa a pledat cauza ei fratelui ei Ferdinand al VII-lea al Spaniei, Papei și Țarului Alexandru I al Rusiei. În cele din urmă, Congresul a decis să-i acorde Mariei Luisa și fiului ei micuțul
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
a Austriei. La vârsta de cinci ani Johanna a primit propria ei suită de camere în palatul imperial și câțiva profesori în plus. Ea a avut o relație bună cu frații ei. A fost în special apropiată de sora ei Maria Josepha mai mică decât ea cu un an. Cele două au fost educate împreună. Fetele s-au bucurat de o educație variată, care a fost monitorizată îndeaproape de către părinții lor. Din cauza morții ei premature, educație Johannei a acoperit doar o
Arhiducesa Maria Ioana Gabriela a Austriei () [Corola-website/Science/322395_a_323724]
-
("Feodora Victoria Auguste Marie Marianne"; 19 mai 1879 - 26 august 1945) s-a născut la Potsdam și a fost singurul copil al Bernhard al III-lea, Duce de Saxa-Meiningen și a soției lui, Charlotte, Ducesă de Saxa-Meiningen (fiica cea mare a împăratului Frederic al
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/322425_a_323754]
-
ansamblu de pictură murală. Biserica este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Hunedoara cu . La sud de orașul Hațeg, pe malul drept al Râului Mare, se află localitatea Sântămăria-Orlea, atestată documentar în anul 1331, sub denumirea de „villa Sancte Marie”. Pe un mic platou de la periferia satului, la mică distanță de vechiul castel al familiei nobiliare Kendeffy, se ridică un lăcaș de cult impunător, aparținător, în prezent, cultului reformat. Construită din piatră brută și piatră fățuită la muchii, biserica atrage
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
fără copii în timpul anilor 1820. Cea de-a treia soție, Maria Josepha de Saxonia era stearpă. Era de așteptat ca cel de-al doilea frate, Infantele Carlos, să-i succeadă. Religios și conservator, Don Carlos era căsătorit cu infanta portugheză Maria Francisca de Braganza. Cuplul avea trei fii. Infantele Francisco de Paula a susținut punctele de vedere politice absolutiste ale fratelui său chiar dacă propriile puncte de vedere erau liberal moderate, însă energica sa soție l-a târât în mod constant în
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
se datorează producătorului Aaron Spelling. După ce a interpretat-o pe Brenda Walsh în faimosul serial "Beverly Hills 90210", Shannen primește rolul Prue Halliwell în serialul TV "Charmed" (Farmece). Shannen s-a prezentat la distribuția în serial alături de prietena sa, Holly Marie Combs, sperând să primească rolul lui Piper, dar până la urmă rezultatul a fost invers. În 2001 părăsește serialul, după 2 sezoane. În 1995, Kevin Smith o relansează în filmul "Generation X". În 2001 joacă alături de Julian McMahon în filmul "Another
Shannen Doherty () [Corola-website/Science/316865_a_318194]
-
urmărirea lui Roberts. Roberts ajunge la New York, unde face rost de bani, arme și acte false, și începe să supravegheze pe atașatul chinez Xian Chen (Michael Paul Chan). La Chicago, Gerard și subordonații săi urmăresc mai multe piste, inclusiv pe Marie Bineaux (Irène Jacob), prietena lui Roberts, precum și pe mecanicul avionului care ascunsese arma improvizată, dar acesta din urmă este găsit mort, fiind ucis de către Chen. Gerard și echipa sa vizionează imaginile luate de pe camerele de supraveghere din garajul ONU și
Legea e lege () [Corola-website/Science/325459_a_326788]
-
de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată de mai multe ori. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Gândacul de aur” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Multe personaje ulterioare, de exemplu, urmează modelul lui Poe al unui detectiv genial, al unui prieten personal care îi servește ca narator și prezentarea finală a indiciilor care au dus la rezolvarea cazului. Dupin reapare și în povestirile „Misterul lui Marie Rogêt” și „Scrisoarea furată”. Povestirea se învârte în jurul uciderii inexplicabile a doamnei L'Espanaye și a fiicei ei în Rue Morgue, o stradă fictivă din Paris. Relatările din ziar arată că gâtul mamei era atât de tare tăiat încât capul
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
povestiri ale lui Poe editată de Wiley & Putnam și denumită pur și simplu "Tales". Poe nu a participat la selectarea povestirilor care au fost incluse în acel volum. „Continuarea” lui Poe la „Crimele din Rue Morgue” a fost „Misterul lui Marie Rogêt”, serializată pentru prima dată în decembrie 1842 și ianuarie 1843. În ciuda faptului că a primit subtitlul „A Sequel to «The Murders in the Rue Morgue»”, „Misterul lui Marie Rogêt” are puține elemente comune cu „Crimele din Rue Morgue” în afară de
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
lui Poe la „Crimele din Rue Morgue” a fost „Misterul lui Marie Rogêt”, serializată pentru prima dată în decembrie 1842 și ianuarie 1843. În ciuda faptului că a primit subtitlul „A Sequel to «The Murders in the Rue Morgue»”, „Misterul lui Marie Rogêt” are puține elemente comune cu „Crimele din Rue Morgue” în afară de includerea lui C. Auguste Dupin și a desfășurării acțiunii tot la Paris. Dupin a reapărut în „Scrisoarea furată”, pe care Poe a considerat-o „probabil cea mai bună dintre
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
este un detectiv fictiv creat de Edgar Allan Poe. Dupin își face prima apariție în povestirea „Crimele din Rue Morgue” (1841) a lui Poe, considerată de majoritatea specialiștilor ca fiinf prima povestire de literatură polițistă. El reapare în „Misterul lui Marie Rogêt” (1842) și „Scrisoarea furată” (1844). Dupin nu este un detectiv profesionist și motivațiile sale pentru a rezolva misterele de pe parcursul celor trei povestiri se schimbă. Folosind ceea ce Poe a numit „raționament”, Dupin combină intelectul său considerabil cu imaginația creatoare
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
de fapt, îi determină pe oameni să acționeze într-un mod opus acelui sugerat de logică. În „Crimele din Rue Morgue”, Dupin investighează uciderea unei mame și a unei fiice la Paris. El investighează o altă crimă în „Misterul lui Marie Rogêt”. Această povestire a fost inspirată din povestea adevărată a lui Mary Rogers, o vânzătoare la o tutungerie din Manhattan, al cărei corp a fost găsit plutind în râul Hudson, în anul 1841. Ultima apariție a lui Dupin, în „Scrisoarea
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
Franței. Poe a numit aceasta povestire „probabil, cea mai bună dintre povestirile mele de raționament”. De-a lungul celor trei povestiri, Dupin călătorește prin trei locuri diferite. În „Crimele din Rue Morgue”, el călătorește pe străzile orașului; în „Misterul lui Marie Rogêt”, el este în aer liber; în „Scrisoarea furată”, el este într-un spațiu privat închis. Dupin nu este de fapt un detectiv profesionist și motivațiile lui se schimbă în cursul celor trei povestiri. În „Crimele din Rue Morgue”, el
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
capitalizat interesul popular contemporan. Folosirea de către el a unui urangutan în „Crimele din Rue Morgue” a fost inspirată de reacția populară stârnită de un urangutan care a fost văzut în iulie 1839 în Masonic Hall din Philadelphia. În „Misterul lui Marie Rogêt”, el a folosit o poveste adevărată care a devenit de interes național. este recunoscut, în general, ca primul detectiv din literatură. Personajul a servit ca prototip pentru mai mulți detectivi care au fost creați mai târziu, inclusiv pentru Sherlock
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
dincolo de elucidarea umană”. De fapt, în cele trei povestiri în care apare Dupin, Poe a creat trei tipuri de ficțiune detectivistică care a stabilit un model pentru toate povestirile viitoare: de tip fizic („Crimele din Rue Morgue”), mental („Misterul lui Marie Rogêt”) și o versiune echilibrată a ambelor („Scrisoarea furată”). Fiodor Dostoievski l-a numit pe Poe „un scriitor extrem de talentat” și a scris recenzii favorabile pentru povestirile polițiste ale lui Poe. Personajul Porfiri Petrovici din romanul "Crimă și pedeapsă" al
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
publicate de Borges în volumul "Ficciones"(1944). Borges a tradus, de asemenea, scrieri ale lui Poe în limba spaniolă. Un Pierre Dupin apare în filmul de groază "Murders in the Rue Morgue" (1932) realizat de Universal Pictures. "The Mystery of Marie Roget" a fost filmat în 1942. Dupin (interpretat de Joseph Cotten) este un personaj din filmul "The Man with a Cloak" (1951) regizat de Fletcher Markle. La sfârșitul filmului se dezvăluie faptul că adevărata identitate a lui Dupin este însuși
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]