13,710 matches
-
germanofoni, polonezi, ruteni și români. Cît despre Galiția, unde se pune problema ameliorării relațiilor din-tre polonezi și populațiile de expresie germană, proiectul va fi împiedicat de izbucnirea războiului din 1914. Se înțelege că, pînă în momentul aplicării acestor reforme, soarta naționalităților supuse autorităților de la Viena este de invidiat, dacă o comparăm cu situația minorităților din Rusia, din Prusia sau chiar din Franța, dacă ne referim la alsacieni, după anul 1918. În Boemia, ceha este limbă oficială ală-uri de germană, după
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din Transilvania sau chiar a izolaților germanofoni. În sens mai larg, Ungaria se autoconcepe, invers decît Austria, drept un ansamblu național în formare, ca un singur popor în stadiul de gestație. Cum ar spune Ferenc Deak, proiectul viza constituirea unei "naționalități politice"396 după model francez. Aceasta explică neacceptarea cererii de autonomie a Croației, din 1868, menținerea unui regim electoral cenzitar care-i înlătură pe țăranii slavi sau români și favorizează clasele mijlocii care se "maghiarizează" din oportunism profesional sau social
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de la 41,2 la 48,1 % între cele două recensăminte efectuate în 1880 și respectiv 1910. În schimb, slavii de sud, croați sau sîrbi, se încăpățînează să reziste maghiarizării. În paralel, în spațiul austriac, recunoașterea legală a drepturilor lingvistice ale naționalităților nu rezolvă toate pro-blemele acestora și nu le satisface toate aspirațiile. Responsabilii locali încalcă adesea prevederile constituiționale în materie școlară sau administrativă, fără ca instanțele judiciare solicitate să intervină ferm. În plus, în practică, germana înde-plinește rolul de limbă de comunicare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o dată cu alegerile din anul următor. Dar această dechidere nu va tempera situația, traducîndu-se printr-o consolidare a blocurilor naționale în cadrul Reichsrat-ului, ca și prin fracționarea partidelor ce-i afectează astfel chiar pe so-cial-democrații divizați în interior. Asemenea divizări vor opu-ne naționalitățile ce pot reclama anumite antecedente istorice celor care n-o pot face; de-o parte, se situează germanofonii, cehii, maghiarii, polonezii și chiar croații, iar de cealaltă, slovacii, slovenii sau rutenii. De asemenea, vor diferenția popoarele ce au conaționali în afara
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
situează germanofonii, cehii, maghiarii, polonezii și chiar croații, iar de cealaltă, slovacii, slovenii sau rutenii. De asemenea, vor diferenția popoarele ce au conaționali în afara frontierelor Imperiului italieni, polonezi, sîrbi și români din cele ce nu au. În felul acesta, nenumăratele naționalități sînt cam peste tot amestecate și în poziție de rivalitate. În schimb, dificultățile presupun totuși și un avantaj, anume, stimularea căutării unor formule noi de coexistență politică. Împăratului Franz-Josif, nu-i trece prin minte nici un moment ideea germanizării unificatoare. De
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și 1871, el se adresează în mod constant "popoarelor sale", recunoscînd prin aceasta apartenența lor diversă.397 Totuși, abia stînga austriacă, reprezentată prin Par-idul social-democrat și gînditorii austro-marxiști se vor gîndi serios, în ajunul Primului Război Mondial, la posibilități de coexistență a naționalităților Imperiului. Purtătorul de cuvînt al stîngii este Karl Renner (1870-1950). În două din lucrările sale publicate în 1902 și 1904, La Lutte des nations autrichiennes pour l'État și Crise du dualisme, el avansează o propunere de "autonomie personală" care
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înainte de 1914. Ceea ce este interesant e faptul că ele i-au convins la un moment dat pe Édouard Bénès și pe Thomas Masaryk.399 În 1968, ele au influențat de asemenea deci-zia luată de mareșalul Tito de a institui o naționalitate musulmană degajată de orice legătură teritorială cu diferitele republici ale federației iugoslave. Dacă austro-marxiștii nu au avut continuatori, aceasta s-a datorat mai puțin faptului că proiectul lor a fost de natură utopică, cît, mai ales, circumstanțelor adver-se care au
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
știu că sînt priviți ca niște trișori în jocul statelor-națiuni și de aceea, se arată copleșiți de această imagine. Aceasta nu înseamnă că mîndria sau identitatea lor colectivă nu se manifestă, ci doar că acestea nu sînt privite prin prisma naționalității. Alegerea cuvintelor ilustrează deja această specificitate. După 1850, adjectivul "național" este folosit adesea de către autoritățile federale de la Berna, pentru a desemna unele instituții cum ar fi Consiliul național prima cameră sau Fondul național de cercetări științifice sau chiar unele manifestări
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că țara s-a format "nu prin unificare ci prin agregare", că "scopul Confederației este de a asigura fie-căruia dintre membrii săi un plus de securitate [...] de care are nevoie împotriva absorbțiilor care i-ar putea amenința din afară"400. Naționalitatea elvețiană nu procură decît un "surplus" de garanții pentru exercitarea cetățeniei; nu pretinde că are vreo semnificație națională dat fiind că abia acoperă o identitate substanțială. La aceasta se adaugă faptul că s-a bazat vreme îndelungată "pe intersectarea a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
puterii, rezultanta traiectoriei helvetice constituie cel puțin o problemă de reflecție. Ea se singularizează prin apartenențele multiple și ierarhizabile la îndemîna fiecăruia, fapt enunțat în artcolul 44 al Constituției. Aici se vorbește totodată de "drepturile cetății", de "indigenat" cantonal, de naționalitate confederală, fără ca vreu-na din aceste noțiuni să dețină prioritatea particulară.403 Sentimentul de apartenență primordială este o problemă intimă a fiecărui elvețian. Poate că acesta se confundă cu vreuna din subordonările determinate de norma constituțională, poate se circumscrie cadrului teritorial
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai remarcabil al democrației spaniole. Ciudățenia cea mai mare constă în apariția bruscă de noi cadre politice arbitrare care au provocat sentimente de adeziune sau de apartenență în sensul unei noi perceperi a ideii de popor, de națiune și de naționalitate, în comunități cel mai puțin susceptibile de aceasta, cum ar fi An-daluzia, Aragonul, cele două ansambluri castiliene, Madridul sau Rioja. Responsabilă de acest fapt este în acest caz însăși Constituția, incoerența sa autorizînd interpretărie cele mai radicale dar și manipulările
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Aragonul, cele două ansambluri castiliene, Madridul sau Rioja. Responsabilă de acest fapt este în acest caz însăși Constituția, incoerența sa autorizînd interpretărie cele mai radicale dar și manipulările cele mai ambigue ale identităților naționale. Termenii de națiune în sensul de naționalitate de stat, de naționalități sau de popoare diferite incluse în acest stat se confundă între ei, într-un amestec ce seamănă mai curînd cu o încîlceală juridică decît cu un ordin normativ bine gîndit. Mai curînd pare a fi premeditat
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
castiliene, Madridul sau Rioja. Responsabilă de acest fapt este în acest caz însăși Constituția, incoerența sa autorizînd interpretărie cele mai radicale dar și manipulările cele mai ambigue ale identităților naționale. Termenii de națiune în sensul de naționalitate de stat, de naționalități sau de popoare diferite incluse în acest stat se confundă între ei, într-un amestec ce seamănă mai curînd cu o încîlceală juridică decît cu un ordin normativ bine gîndit. Mai curînd pare a fi premeditat limbajul dublu, fiindcă un
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exercitarea drepturilor omului, ale culturii, tradiției, limbilor și instituțiilor... "409. La rîndul său, articolul 2 afirmă: "Constituția se bazează pe unitatea indisolubilă a națiunii spaniole, parte comună și indivizibilă a tuturor spaniolilor, și recunoaște și garantează dreptul la autonomie a naționalităților și regiunilor pe care le cuprinde ca și solidaritatea dintre acestea". Sintaxa alambicată ajută oare la înțelegerea textului? Nu cumva modul de exprimare constituie o manieră de a nu spune nimic decisiv, lăsînd astfel deschisă calea pentru populații și pentru
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a comunităților și caracterul indisolubil al legăturilor lor. În rest însă, totul plutește în incertitudine. Națiunea spaniolă este o națiune remarcabilă? Cu siguranță, dacă ne referim numai la statutul de autonomie al Catalaniei. "Catalania, se enunță în primul articol, în calitate de naționalitate și pentru a accede la guvernare proprie, se constituie în Comunitate autonomă în acord cu Constituția și cu prezentul statut."410 Constituția primează așadar, și nicidecum națiunea unică și indivizibilă. Ce este, de altfel, poporul spaniol? Primul articol al Constituției
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
admite în prealabil obligația de a se integra într-o comunitate primordială și nu numai civică. Ce-am putea spune despre legătura neclarificată ce există între națiunea spaniolă dată la rebut, și statul său central, teritoriul său și diversele sale naționalități, unele dintre ele mai mult sau mai puțin reale? Principiile Constituției ca și tratatele de autonomie nu pomenesc decît de naționalitățile particulare ale regiunilor, ca și cum națioalitatea spaniolă ca atare funcționază doar din punctul de vedere al comodității administrative! În consecință
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
legătura neclarificată ce există între națiunea spaniolă dată la rebut, și statul său central, teritoriul său și diversele sale naționalități, unele dintre ele mai mult sau mai puțin reale? Principiile Constituției ca și tratatele de autonomie nu pomenesc decît de naționalitățile particulare ale regiunilor, ca și cum națioalitatea spaniolă ca atare funcționază doar din punctul de vedere al comodității administrative! În consecință, constituanții au convenit ca alături de naționalitățile bască și catalană să figureze și altele, andaluză, aragoneză, murciană și, de ce nu, madrilenă. Cît
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sau mai puțin reale? Principiile Constituției ca și tratatele de autonomie nu pomenesc decît de naționalitățile particulare ale regiunilor, ca și cum națioalitatea spaniolă ca atare funcționază doar din punctul de vedere al comodității administrative! În consecință, constituanții au convenit ca alături de naționalitățile bască și catalană să figureze și altele, andaluză, aragoneză, murciană și, de ce nu, madrilenă. Cît despre noțiunea de stat, constituția catalană o desemnează cu titulatura de "stat spaniol" redus la rangul de armătură parlamentară și birocratică, ai cărui funcționari sau
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că este vorba aici de o analiză răutăcioasă. Dar, la nivelul oricăror declarații oficiale, statutul de autonomie al Andaluziei, de exemplu, adoptă o frazeologie catalană sau bască atunci cînd își reclamă dreptul la autoguvernare pe care "Constituția îl recunoaște tuturor naționalităților". Nu lipsește nici referința la un "popor andaluz", dotat cu teritoriul său inalienabil alcătuit din opt vechi provincii ale Spaniei.411 În plus, în ceea ce privește practica și nu doar textele normative, nu numai comunitățile prevăzute cu o limbă distinctă de cea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
comunităților ve-cine; este cazul bascilor care au revendicat Navarra, și al intelectualilor Barcelonei care proclamau o Catalanie lărgită pînă în Baleare și în ținutul Valenciei. Toate acestea n-ar fi altceva decît niște peripeții ce relevă inventivitatea futuristă a noilor naționalități ale Spaniei, dacă nu s-ar porni de la premiza suprapunerii noțiunii de națiune asupra aceleia de spațiu teritorial. Din nefericire nu este așa. Statul Madrid și-a pierdut na-ționalitatea odată cu poporul și cu teritoriul. Problema este însă că aceste comunități
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este însă că aceste comunități au tendința de a încarcera o națiune între granițe fixe, rigide. După acestea, pare imposibil să fii castilian în Catalania sau catalan în principatele Asturiei; tendința este aceea de-a dizolva individualitatea cetățeanului în acea naționalitate în mijlocul căreia trăiește. În felul acesta, naționalis-mele spaniole se îngustează la scară aproape microscopică; în schimb s-au demultiplicat datorită unei intransigențe alimentate de furia neofiților. Cel mult se pot bucura că au devenit mult prea mărunte pentru a putea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în fața oricărei forme de solidaritate colectivă, prin îndoiala față de virtutea libertății dobîndite, printr-o mentalitate de plîngeri permanente și de eschivă în fața responsabilităților, într-un cuvînt printr-un scepticism paralizant în raport cu noțiunile binelui comun al Statului și, în final, al naționalității civice. Această estompare a sensului de cetățenie cîștigă într-o cu totul altă direcție în Republica cehă, în Polonia, în Bulgaria și Ungaria, unde soarta minorităților maghiare din România, din Serbia sau din Slovacia suscită prea puțin interes. Și, dacă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
astfel de atitudine tinde să-i ancoreze fie în iluzie, fie în simulacru. Iluzie pentru cehi și pentru unguri care au devenit indiferenți față de propria condiție, sau pentru polonezi ce s-au resemnat să nu-și mai confunde credința cu naționalitatea în cazul unei intrări în familia vechilor de-mocrații europene care le-ar oferi ca pe un dar ceresc pactul apartenenței politice pe care l-au pierdut. Simulacru pentru bulgari și pentru români și în curînd probabil și pentru ruși sau
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
îndemîna lor. Sau, poate că mai curînd ei resping acestă posibilitate, după cum o dovedește teama marii majorități dintre ei în fața unor termeni cum ar fi cel de federație sau, chiar și mai simpliu, de confederație. A face presupuneri asupra soartei naționalităților din Eu-ropa Centrală și Orientală este o sarcină plină de hazard. Tot ce se poate spune este că, în pofida opiniei curente, principalul obstacol din calea societăților componente se raportează mai puțin la tentația pe care o exercită ideea națiunii etnice
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
secolul al XVIII-lea Inventarea națiunii suverane Botezul războinic al național-civismului Național-civismul banalizat: de la cazarmă la școală 5 Cele două națiuni moderne: Herder și Renan Națiunea etnoculturală a lui Herder "Din vina germanilor" Națiunea electivă a lui Renan 6 Febra naționalităților Catalogul națiunilor Religiile comparate: de la Sfînta Alianță la Polonia martiră. Principiul marilor naționalități față în față cu "Primăvara popoarelor" Purgatoriul micro-naționalismelor 7 1917: Naționalismul și revoluția Europa solemnă Marele Război șovin Reabilitarea micro-naționalităților Naționalismul carierist 8 Pregătirea exploziei Noile închisori
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]