KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...523 524 525 ...567 >

14,154 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era tînără și frumoasă, avea un chimono vernil de mătase japoneză, mirosea a pudră Scherk și a colonie Tosca 4711. Îmi plăcea să-mi lipesc obrazul de tălpile ei. Erau moi și calde ca niște cățeluși nou-născuți. Îmi cînta dimineața În pat opere Întregi, era cînd Gilda, cînd Margareta, cînd Sparafucile, cînd Mefisto... o ascultam ca-n transă și frămîntam bucățica mea de aluat și creșteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de chimie În laboratorul de la subsol. Buze și obraji se Încheagă, se descompun Într-o singură secundă, În lumina alba de magneziu care trădează pînă și fisurile unui fir de păr, pînă și coridoarele Înguste ale pupilei, unde pătrunde ziua mărunțită-n fibre, pînă și ciorchinii mici ai glandelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din el pe furiș e roz și parfumat cînd mi-l lipesc pe obraz o simt pe mama În fiecare seară Înainte de culcare Doamne Doamne cere-ți tată și duminica moțul de organdi gentuța roșie la cinematograf uite-o pe Gheta Gabo În Olanda la ora șapte seara fetițele cuminți trebuie să facă nani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
unei etuve. Întinsă pe burtă, Înfășurată În prișnițe, acoperită cu plăci de aramă conectate la un curent ușor, simți cum Încep să-ți vibreze mușchii feselor și ai gambelor, cum ți se Înfioară firele de păr pe spinare, Îți Îngropi obrazul Într-o pernă moale, jilavă, În care a asudat cu cîteva secunde Înainte fața altcuiva, te scufunzi Într-un cîmp de particule electrice, Într-un soi de magnetism insesizabil, parcă te-ai afla În sfera de gravitație a unor organe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pe rînd În dreptul lui ca la mausoleu să-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie, cîteva femei Îl sărută pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo l-a sărutat Wanda; Îl folosește și nevastă-sa, amîndouă l-au primit de la același bărbat. Pe obrazul drept un amestec confuz de alcool și cloroform - Anna - uite-o s-a așezat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo l-a sărutat Wanda; Îl folosește și nevastă-sa, amîndouă l-au primit de la același bărbat. Pe obrazul drept un amestec confuz de alcool și cloroform - Anna - uite-o s-a așezat pe jos sprijinită de bibliotecă, toată În negru, nefardată, cu paharul de vodcă alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
aud) O Donna Clara ich hab dich tanzen gesehn țun șir de profiluri efigii ale vîrstelor de bronz de fier de aur le văd cum alunecă-n foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele prelungi „Bate-mă boierule, bate-mă că nu-ți semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
scriitorii vin la colocviu În scurte de piele, dar cred că merge și una din pînză de cort. Mă roagă să-l las să se Întindă pe canapea. Îl acoper cu pătura. Doarme pe o parte cu mîinile Împreunate sub obrazul drept. Ca un Îngeraș, ar fi spus mama mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
În care Încep să se șteargă textele aramice și Tora și Biblia și Vedele și Upanișadele și toată cabala unei lumi adormite care i-a tulburat cîndva adolescența uscîndu-i bărbăția. Și fetița cu bretonul cărunt, numită Emilia, ochelarii punîndu-i În locul obrajilor doi ochi uriași, un fluture de noapte, o domnișoară Pogany În pragul pensionării. Și flăcăul acela cu ciuful lui vesel de rusnac, numit Romanciuc, călătoriile lui cu degetul pe hărțile continentelor, acum Înecate Într-o mare de praf. Și Gherase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
gîdilă murim de rîs facem conjurații cu dracii ne batem pe burtă cu ei nimic din ce e omenesc nu mi-e străin visăm medităm la posteritate) Îmi venea să plîng de mila lui cînd Îl vedeam așa pricăjit, cu obrajii trași de nesomn, cu ochii duși În fundul capului. Bietul tapițer, Îmi spuneam, ce-or fi avut cu el de l-au făcut dictator? Colegele mă așteptau În redacție. Se făcuse ora prînzului și Tiberiu care Învăța acum, după cutremur, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de-a lungul pereților, respectînd parcă distanța artistocratică, cîteva femei singure, Îmbrăcate În rochii din țesături ieftine, colorate strident, stau și fumează În fața ceștilor de cafea. Unele sînt foarte tinere - se vede după acea impertinență a fardului care pe un obraz de copil are agresivitatea unui transplant. Pe fețele lor placide așteptarea se confundă cu renunțarea. Titi Ciontea stă la o masă retrasă Într-un colț. Plictisit, ca și cum și-ar aminti de o obligație, Își duce la gură paharul cu vodcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
mărturii? Ce fizionomie umană ar putea avea poemele unei fete Îndrăgostită În egală măsură de Stravinski, de Rimbaud și de Nietzsche și cum ar arăta uimirea acelor poeme și ochii lor clipind stingheriți sub reflectoare și-n ce cută a obrazului și-ar ascunde complicitățile? Iată, nici n-am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cu fotografia mea. Ca În toate fotografiile, dacă trasați o linie verticală care să separe exact chipul din imagine În două jumătăți egale, veți constata nu numai că ele nu sînt identice, dar că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
dar că se și resping. Iată partea stîngă, obrazul rotunjit, adipos, ochiul iscoditor, lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii lăsat În jos disprețuitor, sceptic, ochiul iradiind o lumină rece, privind departe, dincolo de ceea ce se vede imediat. Într-un singur chip două persoane: comunul, majoritarul, Întreprinzătorul și deosebitul, minoritarul, pasivul. Da, această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era acolo și-am șovăit. Doamne, rostiră buzele mele. Cuvântul se născu mort și minuscul și fu măturat de-un val al furtunii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
e totuși ceva. Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am. Stăteam în holul hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa maronie de râu îndepărtându-se acum vlăguită de mine - pe moarte sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am fost acolo și e destul de neplăcut. — Da? zise ea și se înălță cu un centimetru doar întinzându-și gâtul. E așa cum se spune? Mașinile? Părea trecută cu puțin de cincizeci de ani, avea un păr roșcat-aprins, ochi luminoși și obraji roșii, care puneau în valoare o gură ca o inimă mare, dar aducătoare de belele. O gură de operă, mi-am spus, mare și plăcută. Am început să mă pricep la fețe. Primul pas e să vezi. — Păi, am greșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
minte cât de departe. Împingându-mă în pereți, zdrăngănind clanțele. Punându-mă la încercare. Punându-mă la încercare și trecând testul - nici cea mai mică zdruncinătură nu se înregistră în lume. Nici o ușoară holbare a ochilor, nici o ușoară înroșire a obrajilor, o ușoară tresărire a gurii, o ușoară ridicare a sprâncenelor, nici măcar o învârtejire a sângelui în apă, absolut nimic. Nici nu mai țin minte cât de departe, am spus și nimeni n-a simțit groapa peste care trecuserăm. Am zâmbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca. Iisuse, îmi pare rău. — Da, zise Nimeni. Curând trebuie să iau niște pilule. Credeți că puteți să-mi aduceți aminte când e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
e înainte de pilule. Nu-mi pasă de asta, nu-mi pasă de găurile și firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de apă care curseseră din manșetele cămășii și pantalonilor se reduseseră la o picurare lentă. — Există anumite proceduri, experimente și așa mai departe care sunt vitale pentru ca angajatorul meu să studieze pe deplin ludovicianul. În urma lor, vei ajunge să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]