13,698 matches
-
te rog să mă ierți, sunt unul dintre cei vinovați, dar îți promit că nu te voi mai părăsi nici pe tine, nici pe ei.” Și, zicând aceasta, arătă cu mâna spre ceilalți frați decăzuți, apoi îl sărută pe amândoi obrajii. Era oaspetele ... După câteva luni, în care nu i-a slăbit cu dragostea lui și în care le-a vorbit tot timpul despre dragostea lui Dumnezeu, aproape toți erau din nou pe lista de botez. Printre ei se afla și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mama ca să mâncați atunci când am să cresc” - a răspuns copilul, după care s-a întors la munca sa. Cuvintele i-au lovit în suflet pe cei doi părinți încât au rămas fără glas. Lacrimile au început să curgă șuvoi pe obrajii lor. Atunci au înțeles ce au de făcut. În acea seară, tatăl băiețelului l-a luat de mână pe bunicul și l-a condus la masa familiei. De atunci bătrânul a mâncat de fiecare dată la masa familiei și niciunul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
aurii cînd și-l pieptăna în zilele de sărbătoare, lăsîndu-l să curgă pe spate. în zilele de lucru îl împletea în două cozi groase pe care le răsucea și le tocmea astfel încât să n-o încurce în treburile zilnice. Avea obrajii mai albi, ca toți blonzii, iar înfățișarea aceasta îi era completată de cei doi ochi albaștri și limpezi, cu o privire plină de căldură și inteligență. Urmase cursurile școlii primare din satul natal, Cursești-Deal, dar datorită prejudecății părinților ce spuneau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bucătărie și aduse un vas cu apă caldă ca să spele rana ce sângera. împreună cu mamă-sa curăță cu grijă rana, apoi freacă între degete câteva frunze de ciumăfaie și le așează cu grijă peste rana sângerândă. Lacrimile îi curgeau pe obraji auzind gemetele de durere scoase de Costache, totuși nu se pierdu cu firea și o ajută pe maică-sa să înfășoare capul rănit cu fâșia de pânză pregătită de Maria. Băiatul Gheorghiță între timp a deshămat caii, i-a legat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nepoții și nepoatele au sărit de bucurie și au strâns-o în brațe pe bunica pe care o iubeau mult. „Bunica Elena” fusese o femeie înaltă, chipeșă, cu ochi limpezi, cu o căutătură inteligentă și plină de demnitate. Doar pielea obrajilor și ochii mai duși în fundul capului și părul alb ce-i înconjura fața îi trădau vârsta de peste șaptezeci de ani. S-a așezat pe patul dinspre geam și începu săși întrebe nepoții pe rând, cum îi cheamă și câți ani
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ia să văd...pânză albită este, ceară de albine pentru lumânări mari și toiag am pus. Am luat și zahăr și bomboane și busuioc și tămâie...tot ce trebuie la o înmormântare... O podidiră iar lacrimile acestea scurgându-se pe obrajii crestați de riduri, parcă mai adâncite de durerea mare ce o îndura acum. își șterse lacrimile cu amândouă palmele și apoi își zvântă mâinile cu șorțul cel nou, cusut de Emilia la atelierul unde lucra de ceva timp. Emilia, îndurerată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
păcate, ca să mi le ierte Dumnezeu, și de cele făcute cu voie sau fără voie, da’ eu i-am zis să-și vadă de păcatele ei, că de ale mele am eu grijă. M-am gîndit că cum am eu obrazul plin de bube și coșuri, poate mă ajută Dumnezeu să scap de ele; Am mai simțit și o durere la lingurică, așa că duminică m-am sculat de dimineață, mi-am fîcut treburile de gospodărie și după ce Ghiță a plecat cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui Coșbuc, Ispita. Timpul trece și viii cu viii, căci așa spune o vorbă, ce cu durere trebue s-o spun și eu, morții cu morții. Noi am făcut totul ce se cere făcut ». Atunci mătușa Maria și-a șters obrazul de lacrimile ce-i izvorâseră din ochii ei albaștri pe obrazul blond, ce amintea de o frumusețe deosebită în tinerețea ei. Nu știu dacă întâmplător sau nu, dar la acel bal au fost mulți flăcăi și fete din satele vecine
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spune o vorbă, ce cu durere trebue s-o spun și eu, morții cu morții. Noi am făcut totul ce se cere făcut ». Atunci mătușa Maria și-a șters obrazul de lacrimile ce-i izvorâseră din ochii ei albaștri pe obrazul blond, ce amintea de o frumusețe deosebită în tinerețea ei. Nu știu dacă întâmplător sau nu, dar la acel bal au fost mulți flăcăi și fete din satele vecine, printre care și multe rude de la Cursești, Gârceni, Armășoaia și alte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și emoțiilor lui... După terminarea acestei festivități directorul, urmat de profesori, părăsește sala, dar știind că în septembrie va fi înlocuit de prof. Paul Constantinescu, îi dă întâietate și când acesta ajunge în dreptul meu se oprește, mă mângâie părintește pe obraz spunându-mi: „- Măi băiatule, tu ești cel mai bun elev din școala noastră? Cinste ție și părinților tăi!” Tata, aflat lângă mine, cu emoție profundă în glas, îi răspunde: „Ii-al meu băiatul!”. Viitorul director îi strânge mâna tatei și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
altor oameni! Am rămas în acel sector până la sfârșitul lui decembrie 1942, când am fost readus la batalionul meu. Misiunea aproape imposibilă a fost și grea și ușoară, dar tremuram la gândul că se putea produce neprevăzutul! Am scăpat cu obraz curat și de aici. Îmi amintesc de un fapt mărunt care mi-a atras atenția. În parcul gării Kremidovka, de lângă Odessa, m-a izbit existența mormântului unui sergent român, căzut la cucerirea orașului amintit. Se numea Țarălungă Cezar din Regimentul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un spital din vestul țării. Într-o după amiază, în timp ce mă odihneam și era o liniște generală în acea aripă de spital, aud o voce divină ce venea din vecinătatea spitalului. Ascultam extaziat, cu sufletul înfiorat și cu lacrimi pe obraz!... Vocea aceea atât de frumoasă mi-a adus o stare de fericire și nu mă săturam ascultând-o! Gândeam atunci că, dacă aș fi murit, n-aș fi mai încercat o asemenea fericire! Mi-am zis că până atunci trăisem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încercau să facă ceva. Iau legătura cu ei, cercetez iscoditor incinta școlii, exteriorul pe toată întinderea, iar cei doi oameni mă întreabă cu ce ocazie pe la ei? Le spun sec: „Sunt directorul acestei școli!” Amândoi, cei doi oameni își lovesc obrazul cu palma și-mi spun cu oarecare reținere în glas: „Vai, tovarășe, dar n-ai găsit o altă școală? Că aici e... cum se vede”. Timp de o oră discut cu ei, despre repararea școlii și termenul de reparat. Erau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acest motiv nu sunt lăsat să lucrez în pace. Cu această dovadă închid gura secretarului raional, care abia acum se hotărăște să facă lumină în această spinoasă problemă. Ulterior, lucrurile s-au limpezit și din acest conflict am ieșit cu obraz curat față de organele administrative și de învățământ. Abia așteptam să pornim munca în școală, liniștiți și siguri, că nu vom mai avea neplăceri. Asta era dictatura proletariatului cu ascuțirea permanentă a luptei de clasă! Eu am avut norocul de a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scaunul direcției și lui îi voi spune că nu rămân director!!! Ce voi spune eu atunci, n ar conveni autorităților locale de stat și de partid și tocmai de aceea transmiteți celor în drept să mă schimbe neapărat! Scăpasem cu obraz curat și din această ultimă anchetă din postura de director reclamat. În ziua următoare curtea școlii era neîncăpătoare pentru elevii și părinții prezenți la festivitatea școlară. Aștept o jumătate de oră și sunt nevoit să desfășor festivitatea de deschidere a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
asemenea emoții, asemenea bucurii? Tocmai când prof. Cucu mă îmbrățișa, printre participanți zăresc apropiindu-se încet pe bunul și blândul profesor de geografie, Apostoleanu Victor. Încă nu scăpasem din îmbrățișarea de care spuneam, că mă și simt mângâiat părintește pe obraz de prof. Apostoleanu, care în mod admirativ îmi spune: „Măi, dragă M., prea bun elev mi-ai fost! Învățai atât de bine, te purtai atât de respectuos și de cuviincios, încât acum nu pot decât să te îmbrățișez cu marea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
numea, unul cu ochi mari, albaștri, și i-a zis: "Băi, tu știi că ofițerul acesta era să moară din cauza ta? Ăsta are copil acasă". I-a mai tras și el vreo două bucăți și și-a stins țigara de obrazul ăluia. M. M.: Ei, mai erau și prostii din astea. S. B.: Erau și abuzuri. Treci și dă-i!", m-au îndemnat. Eu n-am vrut să dau, am stat deoparte și asistam cu intermitență la ceea ce se întâmpla în
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Or, David pleca din Comandament suflând într-una în fluier, ca să nu ajungă în situația neplăcută de a găsi pe cineva într-o postură necorespunzătoare. Dacă găsea și în aceste condiții pe cineva în pat, se supăra tare, admonesta, bătea obrazul, dar nu raporta comandanților de baterie. Așa se instituia un fel de complicitate cu vinovații, care nu mai voiau niciodată să-l supere. Astfel, chiar și cei care mai trândăveau în timpul zilei se fereau să nu ajungă în situația să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a fost să pună mâna pe țeava armei, care bineînțeles că ardea. I-a luat arma din gât, a prins-o de țeavă în cumpănire și când a făcut un arc de cerc, l-a pocnit pe partea dreaptă a obrazului cu patul și jos l-a dat. Am crezut că o să-i sară capul militarului. M. M.: Dumitrescu era impulsiv. Dar, pe de altă parte, când te vezi cu moartea în față... S. B.: Bratu, care era mai fin, a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mișcare, de un ritm disparat, și, pe când eu port grije de soarta lui Paul, înghesuit într-un colț strâmt, d-ta cauți a mă face să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat faptul că anumite note parodice abia se disting, atât de bine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu era cleioasa și cenușia clădire cunoscută de noi, ci o seră cu plante exotice într-un microclimat, loc de joacă pentru fetițe îmbrăcate cu rochițe de catifea, lungi, cu danteluțe și pantofiori de lac și băieței simpatici, roșii în obraji de atâta alergătură. Uși de sticlă care se deschid automat; automate care îți dau informația necesară; scări rulante; și-n mijlocul sălii de așteptare un grup „statuar” reprezentând un cufăr, o geantă, o umbrelă și o cutie rotundă pentru pălării
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fumegoasă sufletele celor ce le poartă, toate nefiind altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și arar rămâne un anume tremur inefabil al lacrimii (de râs sau de plâns) de pe obrazul Secundei pe care Actorul o lasă să picure în adâncul spectatorilor ce-l privesc jucând. Așa cum, în mai multe rânduri, a făcut-o și Ada. Ovidiu Lazăr Amintindu-mi de Ada ... ... mă gândesc la ceea ce numim, astăzi, Artist. Notorietatea este
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
respectiv formula finală a Ofițerului Stării Civile. În ziua "Z", căutându-mi pantofi de mire, am întârziat puțin la ceremonie și dacă veneam cu 5 minute mai târziu m-aș fi trezit fără mireasă, dumneaei, familia și prietenele "bătându-mi obrazul" și pe bună dreptate. Conform marelui Will, totul e bine când se termină cu bine așa că... am spus amândoi " Da" cu convingere, sinceritate și încredere. N-am făcut cununie religioasă, că nu ne-a lăsat Partidul, și nici nunta, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
observat ca dumneaei se cam uita strâmb la noi, dar nu ne-a păsat, gândind că e o muritoare oareșicare ce n-are acces la limba lui Goethe și Schiller. Spre surpriza noastră, înainte de a coborî ne-a "bătut" bine obrazul, zicându-ne câteva vorbe bine simțite și atrăgându-ne totodată atenția că i-am apreciat greșit vârsta și profesia și că ar fi indicat pe viitor să ne vedem ca lumea de studiul limbii germane, pe care o vorbim "ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
locuiesc, alături de ceilalți 14 colegi, la cămin. Făcusem câteva intervenții la conducerea ministerului pentru a ni se rezolva situația conform promisiunilor inițiale și soluțiilor adoptate cu cei din seriile anterioare. Adjunctul de ministru ce coordona problemele administrative ne-a "bătut obrazul", spunând că ar trebui să ne fie rușine să mai avem și pretenții, după ce am fost angajați, în timp ce ceilalți colegi "au rămas pe drumuri". Dialogul a mai continuat pe același ton și în săptămânile următoare, până într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]