14,128 matches
-
prin care se precizează cîte conexiuni pot lega verbul de alte părți de vorbire. Astfel valența poate fi: ele care servesc la conjugarea altor verbe se numesc auxiliare. În exemplele de mai jos verbele auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
auxiliare sunt subliniate: Când predicatul unei propoziții se exprimă printr-un nume predicativ, cuvîntul de legătură dintre acesta și subiect se numește "copulă". În multe limbi acest cuvînt este un verb, numit în această poziție "verb copulativ". De exemplu, în propoziția "[...] iubirea de moșie e un zid [...]" verbul "e" este un astfel de verb. Sunt verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna, a reprezenta. În limba română forma verbelor
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
j este pronunțat că în franceză (că z în azure)), si x este pronunțat că s. Mai jos sunt literele din Lingua Franca Nova, formele în chirilic, greacă și în Alfabetul Fonetic Internațional (AFI). LFN are o ordine strictă în propoziții (spre deosebire de Esperanto și Interlingua). Ordinea generală este: O frază cu substantiv are această ordine: O frază cu verb are această ordine: Pentru a face plural la un substantiv, se adăuga "-s" dacă substantivul se termină în vocală, sau "-es" dacă
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
belia," adică frumusețe. Asta poate fi folosită și la substantive: "madre" (mama) devine "madria" (maternitate). LFN nu are adverbe explicite (cum are Esperanto). În loc de asta, orice adjectiv poate fi folosit ca adverb plasându-l după verb sau chiar la începutul propoziției: Iată prepozițiile de bază din LFN: Frazele prepoziționale urmează după frazele substantivale sau frazele predicative pe care le modifică. Pronumele relative și interogative sunt identice în LFN: Clauzele urmează la ceea ce modifică: Întrebarea poate include un interogativ sau poate fi
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
interogative sunt identice în LFN: Clauzele urmează la ceea ce modifică: Întrebarea poate include un interogativ sau poate fi indicată prin ridicarea vocii. Se pot face întrebări și începând cu "Es ce...?" sau adăugând "no?" (nu?) sau "și?" (da?) la sfarsitul propoziției, după o virgulă: Numere mai mari se construiesc după cum urmează: Numerele care exprimă ordinea lucrurilor sunt aceleași, cu deosebirea că ele urmează după substantiv, e.g. "la om tre," "al treilea om," în loc de "la tre omes," "cei trei oameni." Fracțiuni se
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
cercetare ale profesorilor săi John Langshaw Austin și Peter Frederick Strawson. Actele vorbirii lui Searle au dezvoltat analizele actelor performative descrise de John Langshaw Austin. Searle s-a concentrat doar asupra actelor ilocuționare, actele performate atunci când spui ceva. În analiza propozițiile (vezi "Speech Acts" p. 22) au fiecare același "conținut propozițional", Șam fumează, dar diferă din punctul de vederea al "forței ilocuționare ", fiind respectiv o afirmație, o întrebare, un ordin, sau o exprimare a unei dorințe. Searle explică modul în care
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
22) au fiecare același "conținut propozițional", Șam fumează, dar diferă din punctul de vederea al "forței ilocuționare ", fiind respectiv o afirmație, o întrebare, un ordin, sau o exprimare a unei dorințe. Searle explică modul în care forță ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă că respectând anumite reguli, anumite condiții. Aceste reguli trasează circumstanțele și scopurile fiecărui act ilocuționar. Searle propune patru tipuri generale de reguli. De obicei o ilocuție are un "conținut propozițional" specificabil. De pildă, o cerere are un
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
contează exact pe prezumția că acel ceva se întâmplă cu adevarat. O intrebare contează doar ca o încercare de a obține o informație suplimentară. A mulțumi cuiva contează doar ca o exprimare a gratitudinii. Asta asumă intenția vorbitorului sau "intenționalitatea" propoziției, idee care a devenit un focus în operele de maturitate ale lui Searle. Argumentul împotriva a ceea ce el numește " AI puternic" este parte a unei poziții ceva mai largi, ce cuprinde relația dintre minte și corp. Searle se opune deopotrivă
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
1711 el a dat ordin să fie complet dărâmate clădirile, iar osemintele janseniștilor morți să fie reînhumate într-o groapă comună. Apogeul războiului lui Ludovic împotriva janseniștilor a fost atins o dată cu bula papală "Unigenitus" din septembrie 1713, care condamna 101 propoziții eretice din literatura jansenistă. Politica externă a lui Ludovic al XIV-lea a reprezentat întotdeauna o problemă discutabilă. Criticii săi l-au comparat cu Hitler: avea aceleași ambiții nemăsurate, aceeași disponibilitate de a risca declanșarea unui război, aceeași indiferență față de
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
închis mai mult de un an în castelul de la Roccasecca. Câtă vreme a fost închis, Toma a scris două mici tratate de logică formală: un manual de greșeli care pot apărea în exemplele de raționamente standard și un fragment asupra propozițiilor modale. La câtva timp după ce a fost eliberat din celula sa, Toma a plecat la școala dominicană de la Köln, unde a studiat din 1248 până în 1252 cu Albertus Magnus. Sub influența lui, Toma a învățat să aprecieze geniul enciclopedic al
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
logică de "adevărat" dacă și numai dacă unul dintre operanzi, dar nu amândoi, are valoarea "adevărat". În multe limbaje naturale, printre care și limba română, interpretarea cuvântului "sau" necesită un anumit grad de atenție. Disjuncția exclusivă a două perechi de propoziții, ("p", "q"), înseamnă că "p" este adevărată sau "q" este adevărată, dar nu ambele. De exemplu, intenția normală a frazei "Poți urma regulile sau poți fi descalificat" este să arate faptul că numai una din condiții este adevărată. Spre deosebire
Disjuncție exclusivă () [Corola-website/Science/304675_a_306004]
-
disjuncția inclusivă", care semnifică faptul că cel puțin una din alternative este adevărată. Alte limbi, precum latina, pot avea cuvinte diferite pentru tipuri diferite de "sau". Disjuncția exclusivă este o operație asupra două valori logice, de obicei valorile a două propoziții, care produce o valoare de "adevărat" dacă numai unul dintre operanzi este adevărat. Tabelul de adevăr al lui p XOR q (scris și p + q, p ⊕ q, sau p ≠ q) este următorul: Pot fi deduse echivalenețele următoare: Operația XOR generalizată
Disjuncție exclusivă () [Corola-website/Science/304675_a_306004]
-
nw prt m hrw". Această denumire derivă din titlul unuia dintre cele mai importante vrăji, vraja 17, "prt m hrw". "Rw" este pluralul lui "r" 'hieroglifa gură'. "R" se poate referi la "a spune un lucru", cum ar fi o propoziție sau, în acest caz, un ritual de incantație. "Nw" este o variantă a adjectivului genitival a lui "n" ('de' sau 'la'). "Nw" este forma masculină la plural. "Prt" este o acțiune ne-derivată din verbul "prj" 'a se ridica'. Ea
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
π este "pi", scriere utilizată în unele situații în care nu este disponibil simbolul grecesc, sau în care utilizarea sa ar fi problematică. π corespunde literei române (latine) p. Nu se notează cu literă mare (Π) nici măcar la început de propoziție. Constanta se numește „π” deoarece este prima literă a cuvintelor grecești περιφέρεια ("perifereia" = periferie) și περίμετρος ("perimetros" = perimetru), probabil cu referire la utilizarea sa în formula de calcul a circumferinței (sau a perimetrului) unui cerc. π este caracterul Unicode U
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
Cercului de la Viena și susținător al pozitivismului logic. Pentru filosofia trebuia înțeleasă ca activitate de clarificare a limbajului prin analiza logică. Analiza constă în cercetarea logică a fundamentelor limbajului, în construirea unei sintaxe logice în care sunt admise doar tautologiile (propoziții analitice) și propoziții de experiență de forma „x are proprietatea z” , prin care se descrie experiența empirică. Potrivit lui Carnap, numai termenii care alcătuiesc propoziții de experiență (propoziții prin care exprimăm experiența senzorială) au semnificație. Mai mult, numai propozițiile de experiență
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
și susținător al pozitivismului logic. Pentru filosofia trebuia înțeleasă ca activitate de clarificare a limbajului prin analiza logică. Analiza constă în cercetarea logică a fundamentelor limbajului, în construirea unei sintaxe logice în care sunt admise doar tautologiile (propoziții analitice) și propoziții de experiență de forma „x are proprietatea z” , prin care se descrie experiența empirică. Potrivit lui Carnap, numai termenii care alcătuiesc propoziții de experiență (propoziții prin care exprimăm experiența senzorială) au semnificație. Mai mult, numai propozițiile de experiență, a căror valoare
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
cercetarea logică a fundamentelor limbajului, în construirea unei sintaxe logice în care sunt admise doar tautologiile (propoziții analitice) și propoziții de experiență de forma „x are proprietatea z” , prin care se descrie experiența empirică. Potrivit lui Carnap, numai termenii care alcătuiesc propoziții de experiență (propoziții prin care exprimăm experiența senzorială) au semnificație. Mai mult, numai propozițiile de experiență, a căror valoare de adevăr sau falsitate poate fi verificată prin confruntarea cu experiența empirică, au sens. Rezultatul analizei lui Carnap este acela că
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
fundamentelor limbajului, în construirea unei sintaxe logice în care sunt admise doar tautologiile (propoziții analitice) și propoziții de experiență de forma „x are proprietatea z” , prin care se descrie experiența empirică. Potrivit lui Carnap, numai termenii care alcătuiesc propoziții de experiență (propoziții prin care exprimăm experiența senzorială) au semnificație. Mai mult, numai propozițiile de experiență, a căror valoare de adevăr sau falsitate poate fi verificată prin confruntarea cu experiența empirică, au sens. Rezultatul analizei lui Carnap este acela că filofosia speculativă (de
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
doar tautologiile (propoziții analitice) și propoziții de experiență de forma „x are proprietatea z” , prin care se descrie experiența empirică. Potrivit lui Carnap, numai termenii care alcătuiesc propoziții de experiență (propoziții prin care exprimăm experiența senzorială) au semnificație. Mai mult, numai propozițiile de experiență, a căror valoare de adevăr sau falsitate poate fi verificată prin confruntarea cu experiența empirică, au sens. Rezultatul analizei lui Carnap este acela că filofosia speculativă (de exemplu metafizica) este fundamentată pe două tipuri de erori: pe de
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
semnificație, iar pe de altă parte, enunțurile sale sunt lipsite de sens. Pentru termeni precum „Absolutul”, „Necondiționatul”, „Ființa în sine”, metafizicianul nu poate furniza condiții empirice de adevăr, ci doar sentimente și reprezentări ce stau în spatele pretinsei semnificații. Mai mult, propoziții metafizice, precum cele oferite de Hegel: „Ființa pură și neantul sunt unul și același lucru”, sunt fără sens, sunt pseudo-propoziții, pentru că sunt susținute de cunoaștere accesibila științei empirice, neverificabilă.
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
guvernul federal, idei menționate în Rezoluțiile Kentucky și Virginia ale lui Jefferson. Nordiștii, de la aboliționistul William Lloyd Garrison până la liderul republican moderat Abraham Lincoln puneau accent pe declarația lui Jefferson că toți oamenii sunt creați egali. Lincoln a menționat această propoziție în Discursul de la Gettysburg. Vicepreședintele confederat Alexander Stephens a spus că sclavia este „piatra de hotar a Confederației” după secesiunea statelor din Sud. După înfrângerea Sudului, Stephens a spus că războiul nu a pornit din subiectul sclaviei, ci din drepturile
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
antic implica o practică ascetică a virtuții. Aristotel spune că părerea cinicilor era următoarea: nu se poate spune decât „un singur lucru despre un lucru”. Antistene susținea că unui lucru nu i se poate atribui nici un epitet, nu putem afirma propoziția „omul este bun” ci doar „omul este om” și „bunătatea este bună”. Concluzia lui Antistene este că există doar individualul senzorial și nu concepte generale. În "Metafizica", Aristotel se referă la simplicitatea teoriei lui Antistene, teorie din care rezulta că
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
bun” ci doar „omul este om” și „bunătatea este bună”. Concluzia lui Antistene este că există doar individualul senzorial și nu concepte generale. În "Metafizica", Aristotel se referă la simplicitatea teoriei lui Antistene, teorie din care rezulta că aproape orice propoziție este adevărată iar definiția conceptului imposibilă. Reprezentanții cinismului sunt: Antistene, Diogene, Crates, Hipparchia, Metrocle, Monimos și Onesicritos. Școala cinică a avut o perioadă de înviorare în secolul I. Astăzi, vorbim de cinic pentru a desemna un individ care disprețuiește conveniența
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
pije ju kad je vruće" „Nu-i place limonada, dar bea când e foarte cald”. Spre deosebire de română, în croată există un singur pronume reflexiv, cel din tabelul de mai sus care începe cu s. Acesta se referă totdeauna la subiectul propoziției, de orice gen, număr și persoană ar fi acesta: "Naškodio si sebi" „Ți-ai dăunat ție însuți”. Are formă neaccentuată la genitiv/acuzativ și la dativ. Cea de acuzativ se folosește la diateza reflexivă a verbelor: "Ja sam se počešljao
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
prin natura accentului de cele la aceleași cazuri ale pronumelui "tko": "kòmu, kòme, kȍm". Acestea exprimă trei grade de depărtare: Majoritatea acestora se formează din pronume sau adjective pronominale interogative la care se adaugă anumite elemente de compunere: Exemple în propoziții: Netko te pozdravio" „Te-a salutat cineva”, Ništa nećeš doznati" „N-o să afli nimic”, "Bit ću sretan ako se nađe 'ikakav bolji izlaz iz ovoga položaja" „Voi fi fericit dacă se va găsi vreo ieșire mai bună din situația asta
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]