132,268 matches
-
echipate cu varianta standard (comandantul plutonului avea varianta dotată cu un tun antitanc de 3,7 sau 2,8 cm). Ultimul pluton avea 4 vehicule care se ocupau de mortiere (2 echipate cu mortiere și 2 care transportau muniția), 2 vehicule SdKfz 250/8 dotate cu tunul antitanc de 7,5 cm și un vehicul care transporta muniție pentru aceste 2 vehicule. Comandanții companiei aveau vehicule SdKfz 250/3 pentru comunicații radio. O companie de recunoaștere din anul 1944 avea de
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
3,7 sau 2,8 cm). Ultimul pluton avea 4 vehicule care se ocupau de mortiere (2 echipate cu mortiere și 2 care transportau muniția), 2 vehicule SdKfz 250/8 dotate cu tunul antitanc de 7,5 cm și un vehicul care transporta muniție pentru aceste 2 vehicule. Comandanții companiei aveau vehicule SdKfz 250/3 pentru comunicații radio. O companie de recunoaștere din anul 1944 avea de obicei 25 de vehicule SdKfz 250 în cazul diviziilor Panzer și 18 bucăți în
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
pluton avea 4 vehicule care se ocupau de mortiere (2 echipate cu mortiere și 2 care transportau muniția), 2 vehicule SdKfz 250/8 dotate cu tunul antitanc de 7,5 cm și un vehicul care transporta muniție pentru aceste 2 vehicule. Comandanții companiei aveau vehicule SdKfz 250/3 pentru comunicații radio. O companie de recunoaștere din anul 1944 avea de obicei 25 de vehicule SdKfz 250 în cazul diviziilor Panzer și 18 bucăți în cazul diviziilor Panzergrenadier. Un batalion de infanterie
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
care se ocupau de mortiere (2 echipate cu mortiere și 2 care transportau muniția), 2 vehicule SdKfz 250/8 dotate cu tunul antitanc de 7,5 cm și un vehicul care transporta muniție pentru aceste 2 vehicule. Comandanții companiei aveau vehicule SdKfz 250/3 pentru comunicații radio. O companie de recunoaștere din anul 1944 avea de obicei 25 de vehicule SdKfz 250 în cazul diviziilor Panzer și 18 bucăți în cazul diviziilor Panzergrenadier. Un batalion de infanterie motorizată al Diviziei 1
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
dotate cu tunul antitanc de 7,5 cm și un vehicul care transporta muniție pentru aceste 2 vehicule. Comandanții companiei aveau vehicule SdKfz 250/3 pentru comunicații radio. O companie de recunoaștere din anul 1944 avea de obicei 25 de vehicule SdKfz 250 în cazul diviziilor Panzer și 18 bucăți în cazul diviziilor Panzergrenadier. Un batalion de infanterie motorizată al Diviziei 1 Blindate a fost dotat cu semișenilate SdKfz 250 (denumite SPW ușoare) și 251 (denumite SPW mijlocii) între anii 1943
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
infanterie motorizată al Diviziei 1 Blindate a fost dotat cu semișenilate SdKfz 250 (denumite SPW ușoare) și 251 (denumite SPW mijlocii) între anii 1943 și 1944, acestea fiind livrate de armata germană ca urmare a planurilor de înarmare Olivenbaum. Majoritatea vehiculelor erau deja uzate când au fost primite de armata română. Batalionul de infanterie motorizată a ajuns astfel să fie echivalentul unui batalion Panzergrenadier din cadrul armatei germane. În luna martie a anului 1945, 5 SPW încă erau în inventarul Regimentului 2
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
fost primite de armata română. Batalionul de infanterie motorizată a ajuns astfel să fie echivalentul unui batalion Panzergrenadier din cadrul armatei germane. În luna martie a anului 1945, 5 SPW încă erau în inventarul Regimentului 2 Care de Luptă. Doar 3 vehicule SPW mai erau în dotarea armatei după semnarea armistițiului.
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
271 Artilerie de Câmp. Regimentul 12 Cavalerie a primit ordine să urmeze escadrila a 2-a din Regimentul 7 Cavalerie în înaintarea sa spre nord, și să captureze Plantația Salami. Drumul spre Salami era doar o potecă mocirloasă în care vehiculele s-au împotmolit în scurt timp. Japonezii au blocat și ei calea cu șanțuri, copaci doborâți, lunetiști și capcane. WO2 R. J. Booker de la ANGAU s-a folosit de contactele sale cu băștinașii pentru a obține călăuze pentru Regimentul 12
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
care s-au retras în cele din urmă. Căpitanul Cornelius, creditat cu uciderea a patru inamici, a fost grav rănit și a murit a doua zi. El a fost decorat post-mortem cu Crucea pentru Serviciu Distins. Din cauza recifului de corali, vehiculele convenționale de debarcare nu puteau fi utilizate la misiunea Papitalai. Cele cinci LVT-uri, unul de luptă și patru de provizii, au plecat din limanul Hyane către plantația Salami, dar drumul era atât de prost încât doar vehiculul de luptă
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
de corali, vehiculele convenționale de debarcare nu puteau fi utilizate la misiunea Papitalai. Cele cinci LVT-uri, unul de luptă și patru de provizii, au plecat din limanul Hyane către plantația Salami, dar drumul era atât de prost încât doar vehiculul de luptă și unul din cele cu provizii au ajuns la timp. Atacul a continuat, totuși, fiind precedat de un bombardament aerian și unul de artilerie efectuat de Batalionul 271 Artilerie de Câmp. LVT-ul de luptă a tras 24
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
de japonezi. La 30 martie, Escadrila 1 din Regimentul 7 Cavalerie a fost transportată acolo de la cu 10 LCM-uri care tractau șapte LVT-uri. Cu lecțiile Hauweiului învățate, debarcarea a fost acoperită de bombardamentul distrugătoarelor, artileriei, și a două vehicule "Landing Craft Support", plus un atac aerian cu Kittyhawkuri și Spitfire-uri. Debarcarea nu a întâmpinat opoziție, dar s-au întâlnit apoi poziții japoneze puternice care au putut fi depășite doar cu ajutorul artileriei și tancurilor. Circa 59 de japonezi au murit
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
înlocuit de modelul M48 Patton începând cu luna noiembrie a anului 1953. În 1957, tancul a fost considerat a fi depășit, fiind distribuit diviziilor de infanterie. Câte 20 de tancuri M47 erau alocate acestor divizii pentru a fi folosite ca vehicule de asalt. Ulterior, a fost folosit pentru o scurtă perioadă de Garda Națională până a fost înlocuit de succesorul său. Majoritatea tancurilor M47 Patton au fost exportate la sfârșitul anilor 1950. Tancurile rămase au fost folosite drept ținte pentru trageri
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
(PPFI) este unul dintre cele mai mari fonduri de private equity specializat în Europa Centrală și de Est. Este înregistrat în Insula Jersey. Până în octombrie 2006, a investit prin vehiculele sale de investiții mai mult de 600 milioane dolari în companii din domeniul financiar, din domeniul telecomunicațiilor, al energiei și din sectorul media. Având un capital de 1.8 miliarde dolari, compania își desfășoară activitatea prin intermediul birourilor sale din Marea Britanie
PPF Investments () [Corola-website/Science/320145_a_321474]
-
a decis utilizarea acestor materiale de captura pentru proiectarea unui tun antitanc autopropulsat, după modelul vânătorului de tancuri german Marder. Proiectul a fost încredințat locotenent colonelului Constantin Ghiulai. Tancul sovietic Ț-60 a fost ales de către Ghiulai fiindcă era un vehicul modern și simplu de construit, fiind adecvat nivelului industriei autohtone. De asemenea, motorul GAZ utilizat de tancul ușor Ț-60 era de fapt un model Dodge-Derotto-Fargo F.H.2 construit sub licență. Piese de schimb se găseau atât în Germania, cât
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
România pentru acest motor de camion, întreținerea fiind simplă. Tunului sovietic F-22 de captura calibru 76,2 mm Model 1936 i-a fost îndepărtat afetul, fiind construit un nou cadru pentru montarea să pe sașiul țancului Ț-60. Suprastructura noului vehicul era construită din plăci de blindaj de la tancurile sovietice capturate. Suspensia a fost ranforsata fiindcă vehiculul era mai greu cu 3 tone. Primul prototip, construit la Atelierele Leonida, a fost gata pe 19 ianuarie 1943. Tunul F-22 avea un afet
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
2 mm Model 1936 i-a fost îndepărtat afetul, fiind construit un nou cadru pentru montarea să pe sașiul țancului Ț-60. Suprastructura noului vehicul era construită din plăci de blindaj de la tancurile sovietice capturate. Suspensia a fost ranforsata fiindcă vehiculul era mai greu cu 3 tone. Primul prototip, construit la Atelierele Leonida, a fost gata pe 19 ianuarie 1943. Tunul F-22 avea un afet nou, conceput și turnat la Atelierele Concordia din Ploiești. Afetul a fost finisat apoi la Ateliere
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
a fost modificat pentru că numărul de proiectile transportate să fie mai mare. Din cauza greutății suplimentare, a reculului și a schimbării centrului de greutate, suspensia, de tip bară de torsiune, a fost ranforsata. Galeții de la senile au fost înlocuiți la unele vehicule cu un model superior, învelit în cauciuc, denumit modelul Ghiulai. Galeții au fost turnați și finisați la Industria Sârmei din Câmpia Turzii, uzinele IAR din Brașov și Atelierele Concordia din Ploiești. Pentru a mări stabilitatea sașiului în timpul tragerilor, a fost instalat
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
un sistem de frânare la galeți. Blindajul sașiului avea o grosime între 15 și 35 de milimetri, în funcție de anul în care fusese fabricat tancul Ț-60. Treizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACÂM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACÂM din Regimentul 2 Blindate. Cu toate acestea, unitățile de vânători de tancuri TACÂM Ț-60 erau trimise acolo unde situația de pe front
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
toate acestea, unitățile de vânători de tancuri TACÂM Ț-60 erau trimise acolo unde situația de pe front era mai gravă. Grupul Blindat Cantemir, format ad-hoc pe 23 februarie 1944 pentru a întări defensivă din nordul Transnistriei, avea la dispoziție 14 vehicule TACÂM Ț-60, organizate în două baterii. Vânătorii de tancuri au fost returnați Diviziei 1 Blindate pentru a participa la defensivă Moldovei, în timpul Operațiunii Iași-Chișinău. Toți vânătorii de tancuri TACÂM Ț-60 care au supraviețuit evenimentelor de dinainte și după
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
fost achiziționate din Statele Unite, pentru Aviația Militară Israeliană, în urmă cu circa 44 de ani, ca printre cele mai performante la vremea respectivă. Aceste aparate s-au dovedit a fi de neînlocuit pentru transportul de trupe, utilaj militar greu, inclusiv vehicule, ambulanțe aeriene, etc., în condiții deosebit de grele fie, atmosferice, fie, în timp de război, cu și fără vizibilitate. De menționat că vârsta aparatului de zbor este un element derutant: în afară de numărul matricol rămas constant, fiecare piesă mobilă sau statică a
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
telefon mobil cuprinde, între altele, cipuri microelectronice pentru telecomunicații, un aparat foto cu tehnologie fotonică și optică , materiale avansate pentru ecrane tactile. Tehnologiile generice contribue la dezvoltarea tehnologiilor disruptive în sectoare ca energia (energii regenerabile, biocombustibili, energia solară etc.), transportul (vehicule de transport mai sigure și eficiente energetic), fabricație( costuri reduse pentru materiale și procese, economii de energie), chimie (procesare ecologică), mediu (sensori pentru monitorizarea mediului), medicină (terapia genetică și testarea genetică) și bunuri de consum (telefoane mobile, iluminat). Sistemele de
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]
-
a fost un tractor blindat folosit de Uniunea Sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial. Denumirea oficială a acestui vehicul în inventarul Armatei Roșii era "Bronirovannîi gusenicinîi tiagaci Komsomoleț" (în : tractor blindat cu senile ). Komsomoleț Ț-20 a fost proiectat în 1936 la fabrica nr. 37 Ordjonikidze din Moscova, Uniunea Sovietică, pentru a tracta piese de artilerie mici, precum tunul
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
fost distribuite astfel: câte 12 bucăți au fost trimise diviziilor 5 și 14 de Infanterie, șase au fost livrate Regimentului 2 Care de Luptă și patru au fost trimise diviziei 5 de Cavalerie în luna august a anului 1944. Toate vehiculele au fost pierdute pe frontul din Moldova în vara anului 1944 sau confiscate de sovietici după 23 august 1944. A existat o singură modificare notabilă, vânătorul de tancuri ZiS-30. Acesta a fost proiectat în luna august a anului 1941 de
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
din București trebuia să construiască între anii 1944 și 1945 o mie de tractoare șenilate, denumite oficial T-1 ("Tractor 1"). Acestea urmau să fie folosite pentru tractarea tunurilor antitanc Reșița Model 1943 de calibru 75 mm, fabricate în România. Vehiculul avea la bază tractorul sovietic utilizat în agricultură STZ. Vehiculul a fost proiectat de către inginerii militari specialiști ai Direcției Tehnice. a fost testată parțial în vara anului 1944, cu rezultate bune. Motoarele și transmisia urmau a fi fabricate de către Rogifer
Șenileta T-1 () [Corola-website/Science/320193_a_321522]
-
o mie de tractoare șenilate, denumite oficial T-1 ("Tractor 1"). Acestea urmau să fie folosite pentru tractarea tunurilor antitanc Reșița Model 1943 de calibru 75 mm, fabricate în România. Vehiculul avea la bază tractorul sovietic utilizat în agricultură STZ. Vehiculul a fost proiectat de către inginerii militari specialiști ai Direcției Tehnice. a fost testată parțial în vara anului 1944, cu rezultate bune. Motoarele și transmisia urmau a fi fabricate de către Rogifer, uzinele Reșița realizau cadrul și propulsia, iar fabrica Ford asigura
Șenileta T-1 () [Corola-website/Science/320193_a_321522]