132,268 matches
-
(prescurtare de la "Sonderkraftfahrzeug" = autovehicul special) a fost un vehicul semișenilat utilizat de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cunoscut și sub numele de FAMO, rolul acestui vehicul era tractarea pieselor grele de artilerie (precum tunul de calibru 24 cm Kanone 3) sau recuperarea tancurilor avariate de pe
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
(prescurtare de la "Sonderkraftfahrzeug" = autovehicul special) a fost un vehicul semișenilat utilizat de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cunoscut și sub numele de FAMO, rolul acestui vehicul era tractarea pieselor grele de artilerie (precum tunul de calibru 24 cm Kanone 3) sau recuperarea tancurilor avariate de pe câmpul de luptă. Aproximativ 2500 de semișenilate de acest tip au fost construite între 1938 și 1945. Proiectarea tuturor semișenilatelor germane
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
Prüf 6"), înainte de venirea naziștilor la putere în 1933. Proiectele sale au fost predate firmelor comerciale pentru a fi dezvoltate și testate. Firma Fahrzeug- und Motorenbau GmbH (FAMO) din Breslau a primit contractul pentru semișenilatul de 18 tone destinat tractării vehiculelor grele. Primul prototip, denumit "FM gr 1", a fost realizat în 1936. Acesta utiliza un motor Maybach HL 98 TUK de 200 cai-putere și avea o lungime de doar 7,7 metri. Prototipul "F 2" a apărut în anul 1938
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
cai-putere și avea o lungime de doar 7,7 metri. Prototipul "F 2" a apărut în anul 1938, însă nu era semnificativ diferit de predecesorul său. Ultimul prototip, "F 3", a apărut în 1939 și a fost fabricat în serie. Vehiculul a fost simplificat pe parcursul războiului pentru a reduce costurile și utilizarea metalelor strategice. Unele vehicule fabricate de Tatra au utilizat motorul diesel cu 12 cilindri și răcire cu aer "Tip 103". Sape de fixare au fost adăugate în partea din
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
în anul 1938, însă nu era semnificativ diferit de predecesorul său. Ultimul prototip, "F 3", a apărut în 1939 și a fost fabricat în serie. Vehiculul a fost simplificat pe parcursul războiului pentru a reduce costurile și utilizarea metalelor strategice. Unele vehicule fabricate de Tatra au utilizat motorul diesel cu 12 cilindri și răcire cu aer "Tip 103". Sape de fixare au fost adăugate în partea din spate a șasiului în timpul războiului pentru a îmbunătăți capacitatea vehiculului de a tracta tancuri avariate
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
și utilizarea metalelor strategice. Unele vehicule fabricate de Tatra au utilizat motorul diesel cu 12 cilindri și răcire cu aer "Tip 103". Sape de fixare au fost adăugate în partea din spate a șasiului în timpul războiului pentru a îmbunătăți capacitatea vehiculului de a tracta tancuri avariate și alte vehicule grele. avea un șasiu în formă de scară. Propulsia era asigurată de un motor Maybach "HL 108" pe benzină, cu 12 cilindri, răcire cu apă, 10,838 litri și 270 cai-putere. Transmisia
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
Tatra au utilizat motorul diesel cu 12 cilindri și răcire cu aer "Tip 103". Sape de fixare au fost adăugate în partea din spate a șasiului în timpul războiului pentru a îmbunătăți capacitatea vehiculului de a tracta tancuri avariate și alte vehicule grele. avea un șasiu în formă de scară. Propulsia era asigurată de un motor Maybach "HL 108" pe benzină, cu 12 cilindri, răcire cu apă, 10,838 litri și 270 cai-putere. Transmisia era cu roți sincronizate "ZF G 65 VL
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
Propulsia era asigurată de un motor Maybach "HL 108" pe benzină, cu 12 cilindri, răcire cu apă, 10,838 litri și 270 cai-putere. Transmisia era cu roți sincronizate "ZF G 65 VL 230", având patru viteze înainte și una marșarier. Vehiculul avea două rezervoare de combustibil: unul de 90 litri și altul de 230 litri. Atât șenilele, cât și roțile erau utilizare pentru direcție. La curbele largi erau folosite doar roțile. Dacă volanul era rotit mai mult, intra în funcțiune un
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
suficientă pentru tancurile medii precum Panzer IV, dar pentru a tracta tancuri mai grele precum Tiger I, Panther sau Tiger II erau necesare două, trei sau chiar patru semișenilate. SdKfz 9 putea folosi platforma specială "Sd.Anh 116" pentru tractarea vehiculelor avariate. Modelul SdKfz 9/1 avea partea superioară diferită de modelul de bază, având o macara cu sarcina utilă de 6 tone în locul banchetelor echipajului și încărcăturii. A intrat în dotarea unităților de mentenanță a tancurilor începând cu luna septembrie
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
mm). Acest lucru împiedica însă folosirea tunului când piesa era poziționată drept înainte. Armamentul era fixat pe o platformă dotată cu panouri laterale rabatabile pentru echipaj. Panourile necesitau fixarea unor brațe de sprijin pentru a susține greutatea tuturor membrilor echipajului. Vehiculul avea o greutate de 25 tone, lungimea de 9,32 metri, înălțimea de 3,67 metri și lățimea de 2,65 metri. O sursă susține că aceste vehicule au fost fabricate ca prototipuri în 1943. Firma Vomag din Plauen a
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
fixarea unor brațe de sprijin pentru a susține greutatea tuturor membrilor echipajului. Vehiculul avea o greutate de 25 tone, lungimea de 9,32 metri, înălțimea de 3,67 metri și lățimea de 2,65 metri. O sursă susține că aceste vehicule au fost fabricate ca prototipuri în 1943. Firma Vomag din Plauen a fabricat SdKfz 9 din 1940, iar Tatra a fabricat vehiculul în ultimii ani ai războiului. Pe 20 decembrie 1942, 855 de semișenilate erau în inventarul armatei germane. 643
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
32 metri, înălțimea de 3,67 metri și lățimea de 2,65 metri. O sursă susține că aceste vehicule au fost fabricate ca prototipuri în 1943. Firma Vomag din Plauen a fabricat SdKfz 9 din 1940, iar Tatra a fabricat vehiculul în ultimii ani ai războiului. Pe 20 decembrie 1942, 855 de semișenilate erau în inventarul armatei germane. 643 au fost fabricate în 1943 și 834 în 1944. Aproximativ 2500 au fost fabricate în total. Armata română a primit tractoare cu
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
1944. Aproximativ 2500 au fost fabricate în total. Armata română a primit tractoare cu tracțiune mixtă FAMO F3 în 1943, acestea fiind folosite de Divizia 1 Blindată și Divizia 8 Cavalerie. Semișenilatele au fost retrase din uz în 1954. Un vehicul este expus la Muzeul Militar Național.
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
Transportorul blindat pentru trupe (abreviat uneori TB sau TBT) este un vehicul blindat de luptă proiectat pentru a transporta trupe de infanterie pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate sunt, de obicei, înarmate doar cu o mitralieră, deși există variante care transportă tunuri antitanc fără recul, rachete antitanc teleghidate sau mortiere. Acestea nu
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
trupe spre/pe câmpul de luptă în condiții de siguranță. Armamentul din dotare este folosit de obicei în mod defensiv, iar blindajul asigură protecție doar în cazul armelor ușoare de foc ale infanteriei sau împotriva schijelor mai mici ale artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
artileriei. Vehiculele pot avea roți (cu tracțiune integrală) sau pot fi șenilate. Exemplele includ transportoarele blindate M113 americane, FV 432 britanice, VAB franceze (pe roți), GTK Boxer olandeze/germane și BTR-urile sovietice (pe roți). Armata Română folosește în prezent vehiculele TAB ("Transportor Amfibiu Blindat"), bazate pe seria BTR sovietică, pentru transportul trupelor. Mașinile de luptă ale infanteriei sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate și blindate, fiind concepute pentru a sprijini infanteria. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
sunt, prin contrast, mult mai puternic înarmate și blindate, fiind concepute pentru a sprijini infanteria. Legea nr.18 din 4 martie 1992 pentru ratificarea Tratatului cu privire la forțele armate convenționale în Europa stipulează că: "Termenul transportor blindat de trupe înseamnă un vehicul blindat de luptă care este conceput și echipat să transporte o grupă de infanterie pentru luptă și care, de regulă, este înarmat cu un armament integrat sau organic, cu un calibru mai mic de 20 mm". În timpul Primului Război Mondial, când tancul
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
care este conceput și echipat să transporte o grupă de infanterie pentru luptă și care, de regulă, este înarmat cu un armament integrat sau organic, cu un calibru mai mic de 20 mm". În timpul Primului Război Mondial, când tancul a fost dezvoltat, vehiculul britanic Mark I a fost proiectat cu un mic compartiment pentru pasageri pentru a transporta trupe. Acest tanc poate fi considerat primul transportor blindat pentru trupe, însă primul vehicul blindat proiectat special pentru transportul infanteriei a fost tancul Mark IX
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
mic de 20 mm". În timpul Primului Război Mondial, când tancul a fost dezvoltat, vehiculul britanic Mark I a fost proiectat cu un mic compartiment pentru pasageri pentru a transporta trupe. Acest tanc poate fi considerat primul transportor blindat pentru trupe, însă primul vehicul blindat proiectat special pentru transportul infanteriei a fost tancul Mark IX care a apărut cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului. În interiorul acestuia încăpeau maxim 30 de soldați. Aceștia puteau trage din interiorul tancului prin intermediul a opt ambrazuri aflate pe fiecare
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
pentru transportul infanteriei a fost tancul Mark IX care a apărut cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului. În interiorul acestuia încăpeau maxim 30 de soldați. Aceștia puteau trage din interiorul tancului prin intermediul a opt ambrazuri aflate pe fiecare parte laterală a vehiculului. În timpul reînarmării din perioada interbelică, Germania nazistă a realizat potențialul și necesitatea introducerii unor transportoare blindate pentru trupe. Trupele pedestre și cele motorizate (dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
tancurile. Fiind relativ scumpe și complexe , semișenilatele nu au fost suficiente pentru mecanizarea completă a infanteriei. Primele transportoare blindate șenilate universale au apărut când trupele canadiene au transformat tancurile depășite și surplusul de tunuri autopropulsate în transportoare blindate grele. Aceste vehicule, denumite Kangaroo ("Cangurul") au fost folosite apoi și de soldații britanici. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial au apărut mai multe tipuri de transportoare blindate construite special pentru acest rol. Inițial, acestea nu erau decât niște cutii blindate
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
nu erau decât niște cutii blindate șenilate. Soldații nu putea trage din interior fără a se expune focului inamic. În această categorie intră transportoarele blindate britanice FV 432 și cele americane M59 și M113. Armata americană a testat mai multe vehicule șenilate, însă în final, transportorul blindat M113 a fost ales pentru producția în masă. Aproximativ 80.000 de vehicule M113, poreclite „cutii pe șenile” sau „taxiurile câmpului de luptă”, au fost construite în total. Armata sovietică a proiectat seria de
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
În această categorie intră transportoarele blindate britanice FV 432 și cele americane M59 și M113. Armata americană a testat mai multe vehicule șenilate, însă în final, transportorul blindat M113 a fost ales pentru producția în masă. Aproximativ 80.000 de vehicule M113, poreclite „cutii pe șenile” sau „taxiurile câmpului de luptă”, au fost construite în total. Armata sovietică a proiectat seria de vehicule blindate pe roți BTR pentru transportul soldaților: BTR-40, BTR-152, BTR-60, BTR-70, BTR-80 și BTR-90. Acestea beneficiau de tracțiune
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
șenilate, însă în final, transportorul blindat M113 a fost ales pentru producția în masă. Aproximativ 80.000 de vehicule M113, poreclite „cutii pe șenile” sau „taxiurile câmpului de luptă”, au fost construite în total. Armata sovietică a proiectat seria de vehicule blindate pe roți BTR pentru transportul soldaților: BTR-40, BTR-152, BTR-60, BTR-70, BTR-80 și BTR-90. Acestea beneficiau de tracțiune integrală pentru o mobilitate sporită. Mașina de luptă a infanteriei este un concept derivat din cel al transportorului blindat pentru trupe. Majoritatea
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
pentru o mobilitate sporită. Mașina de luptă a infanteriei este un concept derivat din cel al transportorului blindat pentru trupe. Majoritatea transportoarelor blindate pentru trupe folosesc în prezent un motor diesel similar celor folosite în cazul camioanelor mari sau autobuzelor. Vehiculul de fabricație americană M113, de exemplu, este dotat cu același motor folosit la autobuzele General Motors obișnuite. Majoritatea transportoarelor blindate folosite în prezent sunt amfibii. Transportoarele șenilate sunt propulsate în apă de șenile, iar transportoarele pe roți folosesc elice sau
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]