132,268 matches
-
țeavă din două bucăți. Vânătorul "Jagdpanther" a fost fabricat de trei producători.MIAG a produs 270 din Ianuarie 1944 până la sfârșitul războiului."Maschinenfabrik Niedersachsen-Hannover" (MNH) a produs 112 începând cu Noimebrie 1944."Maschinenbau und Bahnbedarf" (MBA) a produs 37 de vehicule din Decembrie 1944. O producție de 150 de vehicule pe lună dar perturbarea industriei fabricantă germană a făcut acest lucru imposibil. Vânătorul "Jadgpanther" au fost distribuite batalioanelor antitanc ( "schwere Panzerjäger-Abteilung" ) și au servit peFrontul de Răsărit.În vest au participat
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
de trei producători.MIAG a produs 270 din Ianuarie 1944 până la sfârșitul războiului."Maschinenfabrik Niedersachsen-Hannover" (MNH) a produs 112 începând cu Noimebrie 1944."Maschinenbau und Bahnbedarf" (MBA) a produs 37 de vehicule din Decembrie 1944. O producție de 150 de vehicule pe lună dar perturbarea industriei fabricantă germană a făcut acest lucru imposibil. Vânătorul "Jadgpanther" au fost distribuite batalioanelor antitanc ( "schwere Panzerjäger-Abteilung" ) și au servit peFrontul de Răsărit.În vest au participat în număr limitat.
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
aeroportul Frankfurt pe Main. Deși conceput și construit pentru transportul comercial de pasageri și servicii poștale, la inițiativa Ministerului Propagandei (Reichsministerium für Volksaufklärung und Propaganda sau "Propagandaministerium"), Hindenburg a fost utilizat încă de la început de Ministerul Aviației (cooperatorul DLZ) ca vehicul de livrare a propagandei naziste și chiar un element al acesteia. La 7 martie 1936, forțele terestre ale Reichului intrau și ocupau Renania, o regiune de la granița cu Olanda, Luxemburg, Belgia și Franța desemnată prin Tratatul de la Versailles din 1920
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
Torrence pe roșcatul din Londra. Torrence îi anunță că dorește să plaseze mai mulți supraviețuitori orbi sub îngrijirea familiei Masen și să o mute pe Susan în altă enclavă. După ce le înșală vigilența confimând participarea la plan, familia Masen demontează vehiculul soldaților și își ia zborul, alăturându-se coloniei din Isle of Wight, hotărâtă să găsească un mod de a distruge trifidele și de a reda Pământul oamenilor. În Statele Unite, drepturile de autor au fost obținute în 1951 de către Doubleday & Company
Ziua trifidelor () [Corola-website/Science/320356_a_321685]
-
de luptă folosit de către armata americană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tancul a fost folosit și de către aliații SUA, inclusiv Regatul Unit și URSS, fiind livrat prin sistemul "lend-lease" (Legea de împrumut și închiriere). Denumirea oficială a acestui vehicul era "Medium Tank M4" (tancul mediu tip M4). În Marea Britanie, tancul M4 a fost denumit după generalul unionist William Tecumseh Sherman, fiind cunoscut obiceiul britanicilor de a denumi tancurile de fabricație americană în uz după generali faimoși din timpul Războiul
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
inferior, superioritatea Sherman a fost covârșitoare. Tancul a fost fabricat în număr mare (aproximativ 50.000 de bucăți), fiind depășit la acest capitol doar de către tancul mediu sovietic T-34. Șasiul Sherman a fost folosit pentru fabricarea altor tipuri de vehicule militare: distrugătoare de tancuri, tractoare de tancuri și artilerie autopropulsată. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial Sherman a fost înlocuit cu tancurile derivate din tancul M26. Variante de bază și îmbunătățite au mai fost folosite totuși în luptă
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
începe din perspectiva străinului misterios cunoscut sub numele de X, Eticul renegat care a contactat oamenii din valea fluviului, cerându-le ajutorul. El s-a dat drept inginerul Barry Thorne, omorându-i printr-un sabotaj pe o parte dintre membrii vehiculului zburător care ajunsese la turn, dintre care mulți erau Etici. Acum el apare drept un mayaș numit Ah Qaaq și călătorește alături de poetul chinez Li Po. Identitatea lui este desconspirată de Monat Graatut, conducătorul proiectului Lumii Fluviului. Locuitorii turnului de la
Labirintul magic () [Corola-website/Science/320386_a_321715]
-
de războinicul african Umslopogas. Aflând că ei călătoresc urmând îndemnul unui străin care le-a dat indicații cum să ajungă la capătul fluviului, Frigate îi ajută să construiască un balon. Zburând cu acesta în amonte, ei se ciocnesc cu un vehicul zburător, a cărui poveste constituie a treia narațiune prezentă în roman. Acest vehicul, condus de inginerul Milton Firebrass, îi poartă către pol, printre alții, pe Cyrano de Bergerac și pe pilotul australian de dirijabile Jill Gulbirra, o feministă a cărei
Planul misterios () [Corola-website/Science/320385_a_321714]
-
le-a dat indicații cum să ajungă la capătul fluviului, Frigate îi ajută să construiască un balon. Zburând cu acesta în amonte, ei se ciocnesc cu un vehicul zburător, a cărui poveste constituie a treia narațiune prezentă în roman. Acest vehicul, condus de inginerul Milton Firebrass, îi poartă către pol, printre alții, pe Cyrano de Bergerac și pe pilotul australian de dirijabile Jill Gulbirra, o feministă a cărei contribuție în misiune se dovedește crucială. Grupul ajunge la turnul de la pol, unde
Planul misterios () [Corola-website/Science/320385_a_321714]
-
acestui model, mai tarziu făcându-și debutul Omega B în 1993. Omega A, a fost vândut că sedan și că estate (Caravan). În Regatul Unit, Germania și Italia, Omega a fost folosit atât că mașina de poliție, cât și ca vehicul securizat pentru transportul politicienilor . Omega a fost de asemenea transformat deseori în limuzină și dric. Producția de Omega s-a oprit în 2003. Deocamdată nu există înlocuitor direct pentru el. Omega a intrat în producție în Septembrie 1986, ca înlocuitor
Opel Omega () [Corola-website/Science/321029_a_322358]
-
autopropulsat) a fost un autotun fabricat și utilizat pe scară largă de Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bazat pe sașiul modificat al țancului ușor Ț-70, a fost fabricat în număr mare, fiind cel mai numeros vehicul blindat sovietic utilizat în război după tancul mediu Ț-34. Din cauza pierderilor materiale și umane din 1941, Armata Roșie avea nevoie urgentă de un vehicul blindat care să sprijine infanteria. Acesta trebuia să fie simplu și ieftin de construit, insă
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
al țancului ușor Ț-70, a fost fabricat în număr mare, fiind cel mai numeros vehicul blindat sovietic utilizat în război după tancul mediu Ț-34. Din cauza pierderilor materiale și umane din 1941, Armata Roșie avea nevoie urgentă de un vehicul blindat care să sprijine infanteria. Acesta trebuia să fie simplu și ieftin de construit, insă eficient pe câmpul de luptă. Echipa de ingineri de la Fabrica Nr. 38 din Kirov a fost însărcinată cu dezvoltarea tunului autopropulsat la începutul anului 1942
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
de construit, insă eficient pe câmpul de luptă. Echipa de ingineri de la Fabrica Nr. 38 din Kirov a fost însărcinată cu dezvoltarea tunului autopropulsat la începutul anului 1942. Din cauza timpului scurt alocat proiectării și a nevoilor urgente de pe front, noul vehicul trebuia să folosească un sașiu aflat deja în producție. Inginerii sovietici au fost nevoiti sa foloseasca sașiul țancurilor ușoare ale armatei pentru prototipuri. Primul prototip, OSU-76 ("Opytnaya Samokhodnaya Ustanovka" - afetul autopropulsat experimental), folosea sașiul țancului ușor Ț-60 și tunul
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
ȘU-12, a fost testat cu succes în vara anului 1942. Producția a început în luna decembrie a anului 1942, autotunul fiind denumit oficial ȘU-76. Primele autotunuri ȘU-76 foloseau două motoare GAZ 202, câte unul pentru fiecare senila, pentru a propulsa vehiculul. Deși această soluție a fost implementată inițial și la tancurile Ț-70, ulterior motoarele au fost montate în linie, din cauza problemelor legate de fiabilitate. ȘU-76 a trebuit să fie reproiectat în primăvara anului 1943 din cauza acestei erori tehnice. Prima serie
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
această soluție a fost implementată inițial și la tancurile Ț-70, ulterior motoarele au fost montate în linie, din cauza problemelor legate de fiabilitate. ȘU-76 a trebuit să fie reproiectat în primăvara anului 1943 din cauza acestei erori tehnice. Prima serie de vehicule a fost retrasă din uz când noua varianta cu două motoare GAZ 203 în linie, denumită oficial ȘU-76M, a fost adoptată. Aceasta avea o suprastructura deschisă, spre deosebire de prima serie. La nevoie, în caz de vreme rea, suprastructura putea fi acoperită
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
a fost principalul producător al tunului autopropulsat ȘU-76. Alți producători au fost Fabrică Nr. 38 din Kirov și Fabrică Nr. 40 din Mîtișci. La sfârșitul războiului, producția în masă a fost oprită. Autotunul ȘU-76i era complet diferit de ȘU-76. Acest vehicul avea la bază sașiul țancurilor capturate Panzer III sau StuG III, fiind înarmat cu un tun ZiS-5 76,2 mm montat într-o suprastructura nouă, de tip cazemata. Aproximativ 1200 de autotunuri ȘU-76i au fost transformate la Fabrica Nr. 38
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
aproape 13 kilometri. Proiectilul exploziv nu era însă suficient de performant pentru acest rol, desi autotunul avea cea mai mare bătaie dintre toate tunurile de asalt sovietice. ȘU-76 a înlocuit tancurile de sprijin ale infanteriei. Că tun de asalt ușor, vehiculul era foarte apreciat de infanteria sovietică, fiind mult mai bine înarmat decât tancurile ușoare ale Armatei Roșii, desi folosea un sașiu similar. Fiindcă suprastructura era deschisă, echipajul comunica rapid și eficient cu soldații. Principalul dezavantaj al suprastructurii deschise era vulnerabilitatea
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
tancurile ușoare ale Armatei Roșii, desi folosea un sașiu similar. Fiindcă suprastructura era deschisă, echipajul comunica rapid și eficient cu soldații. Principalul dezavantaj al suprastructurii deschise era vulnerabilitatea echipajului în cazul grenadelor, gloanțelor și schijelor. Blindajul era foarte subțire, iar vehiculul nu era foarte confortabil de condus (mecanicul conductor stătea practic lângă motoare, nefiind separat de acestea) sau de manevrat (echipajul era expus intemperiilor). ȘU-76 era poreclit "Suka" ("cățeaua") sau "Golozhopiy Ferdinand" ("Ferdinand în fundul gol") de către echipaje din cauza acestor neajunsuri. În timpul
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
intemperiilor). ȘU-76 era poreclit "Suka" ("cățeaua") sau "Golozhopiy Ferdinand" ("Ferdinand în fundul gol") de către echipaje din cauza acestor neajunsuri. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autotunul ȘU-76 a fost utilizat doar de către URSS, Polonia (Armata Poloneză din URSS) și Germania nazistă (vehicule capturate). Autotunul a mai fost folosit în Războiul din Coreea (de către trupele chineze și nord-coreene) și în Revoluția ungară din 1956. ȘU-76 a fost livrat către unele țări membre ale Pactului de la Varșovia. Autotunurile ȘU-76 au fost în dotarea Armatei
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
TR-800 sau obuzierul autopropulsat de calibru 122mm Model 1989. Începând cu anul 1996, a devenit unul dintre partenerii de bază ai Armatei Române pentru produse militare moderne, cum ar fi Mașina Modernizată de Luptă a Infanteriei - MLI-84M. Acesta este un vehicul șenilat blindat autopropulsat, realizat în colaborare cu companii internaționale din industrie, ca EADS, Caterpillar, Rheinmetall și altele. De la sfârșitul anului 2003, societatea și-a diversificat activitatea, intrând și pe piața produselor de utilizare civilă, având în portofoliu următoarele produse și
MFA Mizil () [Corola-website/Science/321072_a_322401]
-
încape din el, oferindu-i instrucțiuni subconștiente pentru a activa Contramăsura. În timpul atacului, Pham și Ravna se află în compania lui Cochilie-albastră și Tulpină-verde, plante inteligente descendente ale unei vechi rase de negustori cunoscută sub numele de skrodcălăreți, care folosesc vehicule personale sofisticate ("skrode") pentru a-și crește mobilitatea și capcitățile cognitive (skrodcălăreților le lipsește aproape complet memoria pe termen scurt). Cei patru scapă distrugerii Releului folosind nava "E II", echipată anterior pentru a-i salva pe refugiații umani și pornesc
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
cea mai mare structura în spațiu, cu o masă combinată de 250 [[tonă|ț]] [[File:Mirdream sts76.jpg|thumb|195px|right|Mir fotografiată de Atlantis]] Shuttle este utilizat de către [[NAȘĂ]], al cărui nume oficial este [[Space Transport System]](STS) este vehiculul curent cu echipaj american.Au fost construite 5 Orbiter , din care există doar trei. Orbiter este lansat pe verticală, care transportă de obicei, cinci-șapte astronauți (deși opt oameni au fost transportați, de asemenea, daca este necesar, puteti urca până la un
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
22,700 kg. În cazul în care sarcină este terminată, face manevră de pe orbita cu ajutorul propulsoarelor și întoarce înapoi în atmosferă. Orbiter în timpul actelor de reintrare se comportă ca un planor și face o aterizare fără propulsie. Shuttle este primul vehicul orbital proiectat cu o reutilizare parțială. Se poate transporta încărcături mari la orbite diferite. Fiecare Shuttle a fost proiectat pentru o viață de 100 de lansări sau 10 de ani de viață. În timpul Phase One Mir,a fost vizitat de
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
non-american. În fapt, a făcut primul test de suit Orlan-M, împreună cu cosmonautul sovietic Vasyl 'Vasyl'ovyč Cyblijev. În timpul șederii sale Linenger și tovărășii lui [èCyblijev]+ și Lazutkin avut de înfruntat numeroase probleme, inclusiv cel mai grav incendiu izbucnit pe un vehicul în orbită, cauzată de un dispozitiv de rezervă pentru generarea de oxigen. Linenger a fost înlocuit de Michael Foale, livrat cu misiunea STS-84 , împreună cu Elenă Vladimirovna Kondakova. Echipajul de pe Shuttle a mutat 249 articole, împreună cu probe de apă pentru teste
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
Foale, livrat cu misiunea STS-84 , împreună cu Elenă Vladimirovna Kondakova. Echipajul de pe Shuttle a mutat 249 articole, împreună cu probe de apă pentru teste, bunuri și hardware. În plus, datele au fost colectate de un senzor proiectat pentru viitorul european al rendez-vous Vehicul de transport automat și ESA cu ISS Expediția lui Foale a procedat în mod normal până la 25 iunie atunci când, în timpul celui de al doilea test manual de transfer s-a ciocnit cu modulul Spektr. Eforturile lor de a stabiliza presiunea
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]