13,995 matches
-
a vieții Putem vedea În moarte, dincolo de aspectul perisabilului, o concluzie a vieții? Mulți filosofi moraliști au dat un răspuns afirmativ. Moartea celor apropiați este, dincolo de emoție, un Îndemn la reflecție, un prilej de Întoarcere către noi Înșine, care ne Îndeamnă să medităm asupra vieții, În general, și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându-ne limitele vieții, moartea ne obligă să vedem viața. Ce este viața? Cum este ea trăită? Răspunsul pe care ni-l dă moartea devine pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vieții, În general, și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându-ne limitele vieții, moartea ne obligă să vedem viața. Ce este viața? Cum este ea trăită? Răspunsul pe care ni-l dă moartea devine pentru noi o lecție morală, Îndemnându-ne să medităm asupra valorii propriei noastre vieți. Aceasta au spus-o toți, Începând cu Eclesiastul, continuând cu Seneca, Bossuet, Pascal, până la Stăniloae. Orice moarte ne pune două probleme: de ordin moral și spiritual, și de ordin medical. Le vom
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din inconștientul colectiv este sinteza simbolică a unei duble conștiințe despre sine: pe de o parte, aceea că omul este o ființă morală incompletă; iar pe de altă parte, aceea că omul este o ființă morală perfectibilă. Cea care-l Îndeamnă să aspire continuu și să-și construiască idealuri este conștiința morală. În mod egal, conștiința perversă, care Îl trage În jos, Îl Împinge pe om la lucruri și fapte imorale, reprobabile. El va trebui să lupte pentru a-și regăsi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
anulează neliniștea dată de natura sa contradictorie, din care Însă vrea mereu să evadeze, Înțelesul acestei căutări aflâdu-se În Însăși natura ei. Orice căutare este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe aceasta către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se prin cădere. Afirmarea și negarea de sine sunt două ipostaze inseparabile, ca părți ale unei manifestări prin care persoana se deschide, depășindu-se pe sine. Direcțiile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
obosit, de la primele versuri, caz rar nu numai în literatura romînă, ci și în cea universală. Spre deosebire de alți poeți, Bacovia gîndește mult mai mult decît scrie. Avea exercițiul cugetării. în tot ce face, el urmează, parcă, sfatul lui Democrit, care îndemna „să căutăm să gîndim mult, - nu să știm mult”. Lecturile bogate nu sînt, cum se crede, cel mai bun criteriu de apreciere a intelectualității cuiva. „Cei mai mari gînditori pe care i-am întîlnit - arată în aforismele sale Lichtenberg - erau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fac un lucru-al mîinii și-a ochilor beție?” („Călugărul nevrednic”) O resimt Eminescu, Macedonski, Goga. Aproape nu e poet, cred, să nu aibă, în anumite momente, remușcări pentru „ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un asemenea contrast îl îndeamnă pe Arghezi să scrie: „Lumea plînge de necazuri/ Tu-ți pui gîndul pe atlazuri/ Și, de dor de vînt și mierle,/ Faci cu acul fir de perle” („Dor dur”), iar autorul Cuvintelor potrivite nu era unul care să-și umple
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură”. E nevoie însă de o anumită dispoziție sufletească pentru ca picăturile de ploaie ori stropii de rouă să trezească setea: să te simți singur, claustrat, să te exaspereze monotonia, să-ți fie urît de moarte, să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o au doar cei foarte obosiți și dezabuzați. în poemul lui Bacovia ea e precedată de afirmarea sentimentului inutilității și al eșecului: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec./ Lampa plînge... anii tăi, anii mei/ Trec”. Vidul existenței, care îndeamnă la somn, uitare, abandonul conștiinței, e unul și același cu vidul morții. Abstract, termenul pare mai potrivit în proză decît în poezie. Unii dintre autorii de la în-ceputul secolului XX mizează pe impresia produsă de el. Naratorul din nuvela „în drumul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a primit de la Comitetul din Iași asemenea procură, iar casa s-a vîndut cu 6.000 lei, după ce Harieta aranjase, la 12 februarie, s-o cumpere cu 4.000 și cu plata în rate300. Marți, 12 aprilie 1888, fiind îndemnat de Veronica Micle, care venise anume de la București, poetul a plecat pentru totdeauna din Botoșani, spre marea supă rare a Harietei. "La plecare, Mihai mi-a promis că, de se va angaja, mă ia și pe mine la București, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
evaluare a personalității ei10. Scrisorile au servit unor multiple scopuri; să facă schimb de informații dintr-un avanpost de civilizație urbană, să o țină în legătură cu editorii francezi, indiferent dacă susținea punctele lor de vedere sau îi critica public, să-i îndemne pe europeni să o viziteze pe vreme bună sau să-i găsească vocile ei adevărate și să construiască o înregistrare autobiografică fără să piardă din vedere viitorul imaginii ei11. Scrisorile ei sunt cizelate; fiecare este un document coerent de sine
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Gide (1925) care este imitat în subtitlul lui Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Operele lui au inclus Voiaj în Congo (1927) și Întoarcere în Ciad (1928), rezultatele unui sejur printre băștinașii din Congo-ul francez. Poate această insatisfacție a îndemnat-o să treacă rapid la altceva. Pusese cap la cap, la repezeală, materialul pentru Obolul visului, adunat din diferitele ei călătorii în Italia din anii 1932-1933. Povestea principală are loc în 1933 (al 11-lea an de dictatură fascistă în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în competiție: a) ciocnirea dintre cerințele interne și cele externe (sursa predominantă a conflictului în copilărie); b) competiția între două cerințe externe (conflict „obiectiv”, interpersonal - de tipul celor descrise de K. Horney, care vorbește de conflicte între standarduri culturale, ce îndeamnă individul către valori contradictorii); e) conflictul care are loc între două cerințe interne (conflict „subiectiv”, intrapersonal - de tipul celor descrise de Grinker și Spiegel). A.M. Rochehlave-Spenlé pune accentul pe rolul personalității căreia îi acordă, în definirea conflictului, două atribute: de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care statele au ajuns să formeze asociații mai strânse, federalismul fiind una din formulele prin care sunt realizate acestea. Centralizarea și descentralizarea Analiza centralizării și descentralizării ridică două întrebări generale: * În ce situații apar problemele? Care sunt forțele sociale care îndeamnă țările spre o centralizare mai mare sau spre o descentralizare mai mare? * Cum se rezolvă aceste probleme? Care sunt caracteristicile pe baza cărora putem evalua dacă un stat este mai mult sau mai puțin centralizat sau descentralizat? Atunci vom putea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
poezie dezinhibată, lipsită de accente egolatre, doar perfect lucidă de amplitudinea și prestigiul memoriei culturale, revitalizate în buna tradiție a poeziei postmoderne, dar și de detenta gândirii (deopotrivă critice și creatoare) a celui ce o posedă. O luciditate care îl îndeamnă, uneori, să resimtă greutatea livrescului ca o teribilă povară ori ca simptom al vreunei maladii geriatrice încă din ușa din spate (Editura Cronica, Iași, 1994) apărea această conștiință a îmbătrânirii psihologice, firește anterioare celei biologice, determinate de o multitudine de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce dor". Spectator, fără voie, "într-o lume neputincioasă/ dar repetabilă", măcinată de preocupări meschine și condusă, egal, de iluzii lipsite de grandoare, artistului nu-i rămâne decât să spere "să fiu alungat/ din lumea aceasta/ cu șerpi/ ce mă-ndeamnă/ la moarte/ la moarte de vise/ la morți de cuvânt/ la morți de lumină" (Iubito, mai adu-mi un măr...). Pe măsură ce parcurge astfel de versuri în care, prin ricoșeu, apare din ce în ce mai des și profilul ideatic al celui care contemplă fața
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce își caută nemurirea: "moare lumina/ în sufletul călăului:/ Buona Pasqua!// n-am scris nici în noaptea asta/ poezia genială/ la care visez de când am venit pe lume/ aceasta a fost basmul meu/ cu tinerețea fără bătrânețe/ care m-a îndemnat să mă nasc/ Mehr Licht!" (împărățind, întunericul...). Paginile ultime ale cărții îi vor reda, așadar, în manieră similidiaristică, preistoria și prezentul nelipsit de irizații vizionare, tocmai pentru a fixa portretul unui fals demon, în esență un înger căzut între oamenii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
slăvita curte urcă guri de rai". Sau primele două din Purificat și bun: "E oboseala inimii o tobă/ vestind în gol intrarea în tăcere/ când Doamna trece în albastra robă/ ca un apus de secol la galere.// Nu-i mai îndemni privirile alpine/ întârziind o tăinuită nuntă?/ picioarele putridelor albine/ în stupi de aur tremurul descântă". Or, în imaginarul creștin, albinele reprezintă mai mult decât "principiul vital al acestui univers" (cf. cunoscutului Dicționar de simboluri, coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru a asigura răspîndirea a ceea ce era desemnat a fi "o nouă cultură", unul dintre principalii interpreți ai sloganelor protestatarilor nu preconizează altceva decît "organizarea unei mișcări neocisterciene 46. Este semnificativ faptul că în întreaga literatură din acești ani, care îndeamnă la stabilirea unor noi forme de viață comunitară, exemplul vechiului sistem monahal este asociat chemărilor vehemente caracteristice efuziunilor anarhiste. Cum, într-adevăr, e aproape imposibil să-ți imaginezi falansterul fără să-ți amintești de mănăstire. Este uimitoare puterea de reversibilitate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acelei mistici a creșterii, al acelei credințe în "dezvoltare" care au marcat atît de mult ideologia dominantă de după al doilea război mondial. Fără îndoială, pe prima pagină a publicației, autorul editorialului dorește să recunoască neajunsurile acelui trecut rural, cititorul fiind îndemnat să-i caute urmele și să-i înțeleagă lecția, neajunsurile sînt analfabetismul, sărăcia, boala și moartea. "Totuși, se continuă în text, se pune problema să abolim de-acum înainte abuzurile unui secol industrial, sursele noului comportament trebuie, inevitabil, căutate în afara
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
satisfăcătoare. Oricît de convingătoare poate părea, atenția acordată marilor impacturi demografice din ultimii ani, poate ea, în acest caz, să epuizeze realitatea mitică? Tonalitatea afectivă care domină majoritatea textelor prezentate în acest capitol, o anumită emoție, o agitație subiectivă ne îndeamnă să mergem mai departe. Astfel, în arierplanul unui discurs ce se vrea generalizator, sîntem cîteodată frapați de murmurul surd, dar aproape întotdeauna repede perceptibil, al referinței autobiografice, al mărturisirii, al trimiterii la sursele memoriei intime. În spațiul închis de la Clarens
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
242 17.2. Impasul pedagogiei marginalizarea eforturilor de elaborare teoretică în domeniul educației și învățămîntului 247 18. ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA ÎN CONFRUNTAREA CU VIITORUL 263 Note și comentarii 272 Indice de nume 296 Cuvînt înainte Et in Arcadia ego... sau îndemn la o călătorie Undeva, în "Stînci fulgerate", Al. Philippide face o confesiune: "Mi-e dat să-mi caut timpul zburînd din eră-n eră/ Și să colind, eratic, prin secolii glodoși./ Tot ce-i contrast m-atrage, și-n mine
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au și întreprins încă de la începutul secolului XX; pe această cale au fost confirmate numeroase teze ale vechii pedagogii și au fost formulate altele. Numărul relativ mare al experiențelor care nu făceau decît să confirme idei vechi i-a și îndemnat pe unii dintre cei care manifestau rezerve față de noua tehnică de cercetare să susțină că pedagogia experimentală n-a făcut altceva decît să demonstreze încă o dată adevăruri de mult spuse. Evident, aprecieri exagerate se întîlnesc și de o parte, și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al educației, pedagogul american stabilește el însuși un astfel de scop, pe care, este adevărat, ține să-l considere destul de larg pentru a nu stînjeni manifestarea liberă a fiecărei individualități. Așa după cum s-a menționat mai sus, nedreptățile împotriva cărora îndemna Dewey să se lupte erau cele specifice societății feudale. Față de societatea democratică contemporană lui, el propunea altă atitudine: "acceptarea experienței" (5, p. 105). Ulterior, teoria lui Dewey asupra educației a fost criticată pentru faptul că nu a pus în fața tineretului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trebuia să se întemeieze pe "instinctele puternice" specifice ființei umane: instinctul onoarei, instinctul colectivității, instinctul de mișcare și instinctul de imitare. Fiecăruia din aceste instincte îi corespund în teoria sa anumite metode de educație. Astfel, "instinctul onoarei" trebuie să-l îndemne pe educator să utilizeze cu precădere lauda și dojana, evitînd pedepsele corporale. Obiecția formulată la adresa lui Locke este valabilă și pentru Găvănescul: nu se poate vorbi de un instinct al onoarei, ci numai de un sentiment al onoarei care se cere
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
practice -, cît și în procesul educativ, prin utilizarea formelor de autonomie școlară conducerea de sine a clasei sau, după o denumire englezească, mult răspîndită selfgovernment. Acest interes, manifestat îndată după război, pentru procesul de activizare a elevilor, l-a și îndemnat pe Adolphe Ferrière să adopte traducerea propusă de Pierre Bovet pentru Arbeitsschule L'école active; sub această denumire au pătruns în numeroase țări, inclusiv în România, ideile educației noi. Un alt element care s-a impus, în jurul anului 1920, a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]