13,178 matches
-
un sat minier situat în apropiere de orașul Târgoviște, fostă capitala a Țarii Românești, fiind a patra dintr-o familie de șase copii. Părinții, tatăl miner la mină din sat și mama casnica, au făcut toate eforturile pentru a asigura școlarizarea copiilor. După școală primară în sat, a făcut liceul la Târgoviște și studiile universitare la Academia de Studii Economice din București. A beneficiat în timpul studiilor secundare și universitare de bursă de merit din partea statului român. Doctor în economie la 32
Maria Niculescu (economist) () [Corola-website/Science/322185_a_323514]
-
Consiliului de Miniștrii nr. 547/1961. În urma acestei hotărâri a fost stabilit următorul profil pentru facultatea TCM: În anul 1961, prin Ordinul Ministrului și Culturii nr. 688 din 4 septembrie 1961, a fost aprobat, pentru facultatea TCM, următorul „Plan de școlarizare la anul I - cursuri de zi și seral - în anul școlar 1661-1962”: În anul 1962, prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii nr. 778/1962, s-a aprobat prin Ordinul Ministrului Învățământului nr. 575 din 19 iulie 1962, ca în cadrul facultății TCM
Facultatea de Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice (Universitatea Politehnica din București) () [Corola-website/Science/322182_a_323511]
-
dușuri, anexe sanitare; cabinete didactice, patru laboratoare dotate cu aparatură parțial adusă din import, materiale și echipamente destinate activitatilor didactice. Din 1975/1976 Facultatea de Educație Fizică și Sport devine secție în cadrul Facultății de Științe ale Naturii. Cifra de școlarizare se restrânge mereu iar în vara anului 1983 îsi încheie activitatea cu ultima promotie de studenți. În această perioadă, în cadrul Universității Timișoara funcționează Catedra de Educație Fizică și Sport cu 5 cadre didactice rămase de la fosta facultate și care asigură
Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității de Vest din Timișoara () [Corola-website/Science/330833_a_332162]
-
scris, iar apoi, în perioada în care locuiau în Zonguldak, publică primul volum de poezii "Yașamak". Tatal său, Berhan Kür, de origine azeră, a fost de asemenea un om cult, renumit profesor de limba franceză și de matematică. Procesul de școlarizare al lui Pınar Kür a început în anul 1948, înainte ca ea să împlinească vârsta la care ceilalți copii mergeau la școală, dar pentru că știa deja să citească nu a întampinat greutăți. A fost eleva mai multor unității de învățământ
Pinar Kür () [Corola-website/Science/330892_a_332221]
-
maghiaro-canadiene sunt mai multe secții sau clase privind vârsta și cunoștința de limbă a elevilor. Privind faptul că mulți dintre familiile maghiaro-canadiene trăiesc în Canada de mult, studenții din a treia-patra cenerație nu sunt vorbitori de limba maghiară în momentul școlarizării. Ei învață limba maghiară ca limbă străină. În legislația Canadei există posibilitatea de a învâța acasă, pe cale individuală. În ultimii ani, acest sistem de învățământ există deja și în limba maghiară. Cele mai importante organizații și instituții de învățământ sunt
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
a populației locale. În ținutul Sucevei, tradiția învățătorilor ambulanți exista cu mult înainte de anexarea acestei regiuni la Imperiul Habsburgic. Această formă de învățământ s-a dezvoltat în paralel cu școlile mănăstirești și parohiale. Se organizau cursuri temporare în case particulare. Școlarizarea dura până când ucenicii "„învățau tot ceea ce știa și dascălul”", învățându-se cititul, scrisul și copierea de manuscrise. Învățătorii ambulanți (mulți fiind români din Transilvania) au contribuit la formarea școlii naționale între anii 1816-1844, când școlile erau obligate de stăpânirea austriacă
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
Filiala de critică, istorie literară și eseu București. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Născut la 23 ianuarie 1945 în localitatea Orodel, județul Dolj, din părinții Marin și Constanța. De la un an, rămâne orfan de tată și, până la vârsta școlarizării, este crescut de bunicii ambilor părinți. Mama se recăsătorește cu un om admirabil, Gheorghe Biță, care îl va face uitat pe genitorul natural. Urmându-și părinții în peregrinările profesionale, până la terminarea liceului (Vânju Mare - Mehedinți, 1963), a trecut prin șapte
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
modalitate de promovare a subofițerilor merituoși în rândul ofițerilor mai fusese utilizată înainte de războiul de independență, dar după aceasta, din cauza manifestării unei lipse acute de ofițeri cauzată de mărirea efectivelor armatei, s-a revenit la aplicarea aceastei soluții, condiționată de școlarizarea prealabilă a subofițerilor, care erau trimiși să studieze într-o instituție de învățământ special destinată - „Școala Subofițerilor”. Condițiile de admitere în școală erau următoarele: subofițeri sau sergenți cu rezultate foarte bune în activitatea profesională, cu o vechime de cel puțin
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
militară, regulamente militare, hipologie, călărie, scrimă, gimnastică etc.). De fapt, programa includea aceleași discipline incluse în programa Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, dar cu un număr redus de ore afectate. Efectivele au crescut treptat, ajungând la o cifră de școlarizare la aproximativ 60-70 elevi pentru fiecare dintre anii de studii. În anul 1880 școala a fost mutată la Mănăstirea Dealu, iar în 1884 la Mănăstirea Bistrița, în clădirea care aparținuse domnitorului Barbu Știrbei, primind denumirea de „Școala subofițerilor de la Bistrița
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
într-un număr de scrisori și regulamente de natură practică. A creat, organizat și sistematizat învățământul pe niveluri și cicluri în învățământul primar și de formare profesională. Deși, uneori, mai era și câte o clasă de copii mici, în general, școlarizarea începea la vârsta de șase ani, parcurgându-se 9 clase, în ordine descrescătoare. În clasa a noua (adică clasa I la noi), copiii începeau citirea după metoda silabică și cartoane mari, care permiteau predarea colectivă. În clasa a opta (clasa
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
Persichini și s-a spus că nu aveam nici voce, nici talent muzical. După aceea am primit lecții de la Signor Sparapani timp de două luni și de la Signor Casini timp de patru luni, dar cum acest lucru nu era o școlarizare suficientă pentru o carieră în operă m-am plasat sub tutela fratelui meu. Am rămas elevul lui credincios timp de șase ani și sunt dovada vie a metodei sale științifice de modelare a vocii. Toți cei care susțin că mi-
Titta Ruffo () [Corola-website/Science/336526_a_337855]
-
deși nu în măsura dorită de autoritățile revoluționare. Impunerea francezei ca politică de stat se intensifică în cursul secolului al XIX-lea prin intermediul școlii, momentul decisiv fiind instituirea învățământului primar public, gratuit și obligatoriu. De atunci, extinderea treptată a duratei școlarizării duce la utilizarea francezei de către toți locuitorii, în detrimentul idiomurilor locale. În secolul al XX-lea, franceza contemporană cunoaște o pierdere de teren pe plan mondial în favoarea limbii engleze, dar continuă să fie una din limbile de comunicare internațională, căutându-se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
impun rând pe rând în Béarn (1621), Flandra (1684), Alsacia (1685), Roussillon (1700) etc. Impunerea francezei are loc mai mult în acest domeniu și mult mai puțin în folosința de zi cu zi, deoarece autoritățile nu se ocupă de aceasta. Școlarizarea este foarte redusă, în secolul al XVII-lea populația este analfabetă în proporție de 99%. Abia în a doua jumătate a secolului următor școlarizarea se extinde în oarecare măsură. Învățământul este în mâinile bisericii, și atât cât se face în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mult mai puțin în folosința de zi cu zi, deoarece autoritățile nu se ocupă de aceasta. Școlarizarea este foarte redusă, în secolul al XVII-lea populația este analfabetă în proporție de 99%. Abia în a doua jumătate a secolului următor școlarizarea se extinde în oarecare măsură. Învățământul este în mâinile bisericii, și atât cât se face în popor, se face în idiomurile locale, care își pierduseră orice prestigiu. Ele sunt numite "patois", un termen care corespunde aproximativ termenului „grai”, dar se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Este fiul lui Mehmet Șakir Recai Efendi și al lui Rabia Adviye Hanım, ambii membrii ale unor familii de seama. În copilărie a învățat de la tatăl său limba arabă, mai precis dialectul sirian, și limba persană, iar procesul oficial de școlarizare a început la "Bayezit Rușdiye", iar în anul 1858 după ce termină "Mekteb-i Irfan" se înscrie la "Harbiye İdadîsi" (Licelul Militar) însă din cauza unor probleme de sănatate nu își poate finaliza studiile. În anul 1862 începe să lucreze la "Hariciye Mektubî
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
Major. Efortul de război german a fost influențat negativ de faptul că foar 5% dintre ofițerii de comandă ai "Luftwaffe" aveau pregătire tehnică, iar majoritatea acestora din urmă aveau doar pregătire medie. Cei mai mulți dintre ei proveneau din sistemul clasic de școlarizare ("Humanistische Gymnasien"), nu din cel al școlilor tehnice ("Real Gymnasien"). Aceasta a dus la lipsă de interes și o neînțelegere a tehnologiilor cu adevărat importante, în special a radarului, care a fost grav subestimat. A existat de asemenea o tendință
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
punctul de vedere al cunoașterii limbii franceze, Haiti pe de o parte și Antilele Franceze și Guyana pe de altă parte diferă oarecum. În Haiti și limba creolă locală este oficială, fiind vorbită de majoritatea populației, dat fiind că nivelul școlarizării este relativ scăzut, pe când în insulele ce aparțin de Franța este oficială numai franceza, iar nivelul școlarizării este comparabil cu cel din Franța, de aceea majoritatea populației este practic bilingvă. Franceza folosită în țările din fostul Magreb francez (Mauritania, Maroc
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
pe de altă parte diferă oarecum. În Haiti și limba creolă locală este oficială, fiind vorbită de majoritatea populației, dat fiind că nivelul școlarizării este relativ scăzut, pe când în insulele ce aparțin de Franța este oficială numai franceza, iar nivelul școlarizării este comparabil cu cel din Franța, de aceea majoritatea populației este practic bilingvă. Franceza folosită în țările din fostul Magreb francez (Mauritania, Maroc, Algeria și Tunisia) are o situație aparte. Nu este limbă oficială, dar este totuși privilegiată, jucând un
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
este de asemenea aproape exclusiv franceza. În același timp, majoritatea populației este bilingvă, și aceasta influențează franceza vorbită aici, care prezintă o paletă foarte variată în ceea ce privește nivelul ei de cunoaștere și abaterile sale de la standard. Aceasta depinde de gradul de școlarizare a vorbitorilor. Există continuum în două direcții: între franceză și limba locală și între diferitele niveluri ale folosirii francezei. Se poate considera ca nivelul cel mai reprezentativ unul mediu, pe care îl folosesc și cei care cunosc de asemenea nivelul
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
cu adevărat franceza sunt relativ foarte puțini, doar 0,2% din populație, care sunt bilingvi. Aici nu există nici limbă creolă cu bază franceză. Insula Réunion aparține de Franța, deci aici franceza are același statut ca în Antilele Franceze, nivelul școlarizării este și aici relativ înalt, și aici de asemenea există o limbă creolă. Majoritatea populației este bilingvă. Mauritius a fost colonie franceză între anii 1715 și 1810, apoi a ajuns sub dominație britanică, iar în 1968 și-a dobândit independența
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
iar familia sa a angajat personal rus și o bonă rusă. Prințul Nicolae a primit o formă de învățământ privat în Franța, studiile sale urmând vechea programă școlară rusească. În 1936 familia s-a mutat în Italia datorită standardului de școlarizare presupus a fi mai bun acolo. El și-a dorit să devină ofițer de marină și și-a convins părinții la vârsta de 12 ani că acesta este visul său. Totuși el era un Romanov și exista o marină sovietică
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
cererile pentru o educație superioară, iar noua legislație a permis universităților să perceapă taxe. Bifröst a profitat de aceste schimbări și și-a dezvoltat programele de studiu, numărul de studenți crescând considerabil și a început să perceapă studenților taxe de școlarizare adiționale față de suportul financiar primit din partea statului. În 2006, numele instituției a fost schimbat în . În proximitatea universității există un mic supermarket, o grădiniță, căminele studenților și locuințe ale personalului instituției, precum și câteva facilități de recreere (sală de fitness, saună
Universitatea Bifröst () [Corola-website/Science/333855_a_335184]
-
Everglades, prin reformele pentru prevenirea malpraxisului, prin mutarea beneficiarilor programului social de sănătate Medicaid în sistemele private sau prin instituirea unor reforme în sistemul educațional de stat, care au inclus emiteri de vouchere și promovarea programelor pentru dezvoltarea alternativelor de școlarizare („school choice”). În prezent este candidat la nominalizarea în campania prezidențială a SUA 2016 din partea Partidului Republican.
Jeb Bush () [Corola-website/Science/334640_a_335969]
-
legislativului adoptarea principiului "numerus clausus". El va fi impus în timpul scurtei guvernări legionare prin Decretul-lege nr.3438 din 11 octombrie 1940 pentru reglementarea situației evreilor în învățământ, care a însemnat, în fapt, excluderea evreilor din toate formele și gradele de școlarizare. Articolul 3 al legii stipula: „Cei născuți din ambii părinți evrei, indiferent de religie... nu sunt admiși ca elevi sau studenți în școlile românești de grad primar, secundar sau superior de stat sau particular și nici în școlile celorlalte unități
Numerus clausus () [Corola-website/Science/332036_a_333365]
-
aplicat foarte strict politica rasistă a Regimului de la Vichy în ceea ce privește evreii. El a instituit din proprie inițiativă în teritoriile pentru care era responsabil, printr-o simplă „note de service n°343QJ” din 30 septembire 1941, o cotă ("numerus clausus") de școlarizare pentru elevii evrei. Această măsură a fost adoptată de Weygand fără să aibă ordine directe de la mareșalul Philippe Pétain, prin simplă analogie cu legea pentru învățământul superior. Weygand și-a câștigat reputația de oponent al colaborării cu germanii atunci când a
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]