13,891 matches
-
deocamdată la primii ani ai regimului Ceaușescu și la inițiativele și reușitele sale în plan internațional. Israelul și România s-au apropiat politic în 1967, cu ocazia "Războiului de șase zile", timpul necesar statului evreu pentru obținerea victoriei în conflictul armat cu Egiptul, Iordania și Siria, de la care a anexat unele teritorii care rămân și astăzi cu un statut politic incert. Războiul a izbucnit datorită unui complex de cauze ce nu fac obiectul prezentei lucrări. Important de reținut este faptul că
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
invazia Pragăi a fost luată cu o noapte înainte. În cazul în care Moscova ar fi decis să o transforme într-o a doua Cehoslovacie, variantă care Mizil susține că ar fi fost luată în calcul, RSR ar fi rezistat armat. Pe de ală parte însă, există și variante ca cea a lui Alexandru Bârlădeanu, care contestă existența unui plan pentru respingerea unei prezumtive invazii sovietice. Tușele antisovietice din discursul liderului român ar fi fost deci spontane: "la adunarea populară, l-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în anul 1968, să ne întoarcem la o lume a agresiunii nestăpânite", Johnson avertiza: "nimeni să nu dezlănțuie câinii războiului" (Cătănuș în Niculescu-Mizil: 2008, 308-317, subl. în orig.). Liderii de la Washington au convenit în cele din urmă să nu riposteze armat la invazia Cehosovaciei, deși Congresul a făcut presiuni pentru o atitudine oficială mult mai dură față de Uniunea Sovietică. Pe de altă parte însă, Moscova nu avea nici cea mai mică intenție să intervină militar în România, chiar dacă au existat temeri
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din partea Biroului Politic al PCUS. "Gărzile patriotice" nu fuseseră înființate însă în 1968, ci aveau o istorie mult mai lungă. Încă înainte de 23 august 1944, aceste gărzi fuseseră constituite ca brigăzi de "șoc" prin intermediul cărora comuniștii ar fi pregătit "insurecția armată" împotriva guvernului Antonescu. În realitate, "gărzile patriotice" reprezentau formațiuni paramilitare care terorizau populația și instituțiile statului pentru a crea confuzie și descurajare, ingrediente vitale în preluarea puterii de către PCR. Alcătuite "în cea mai mare parte din muncitorii cei mai înaintați
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aducerea sub control a instituțiilor publice și a populației în general. Împreună cu armata, "care a întors armele împotriva ocupanților hitleriști" și "masele de muncitori și țărani", gărzile "au creat acea forță revoluționară care a dat un caracter larg popular insurecției armate și a asigurat condițiile pentru a ajunge la izbândă" (Lecții...: 1960, 466; Loghin, Petricean: 1974, 28-53). Este vorba despre "izbânda" din 23 august; cu toate acestea, gărzile au avut o contribuție notabilă și la instaurarea regimului, prin menținerea lor "în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să le împlinim visul de-a face ca patria să fie tot mai înfloritoare, de-a o ridica pe noi culmi de civilizație, astfel încât să strălucească pururea între țările lumii" (În sprijinul activității...: 1986, 60-61). Atât pe durata unui conflict armat, cât și pe timp de pace, "luptătorul" încadrat în "gărzile patriotice" trebuia să respecte în primul rând legislația în vigoare. Construită după tipare leniniste, aceasta ar fi constituit un indispensabil ghid de acțiune al combatantului. "Socialismul nu se poate construi
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
hotărârea cu care toți oamenii muncii, fără deosebire de naționalitate, muncesc pentru dezvoltarea puterii economice și a capacității de apărare a patriei (În sprijinul activității...: 1986, 153). "Gărzile patriotice" erau subordonate PCR și armatei. Nefiind niciodată implicate într-un conflict armat, ele erau folosite pentru o multitudine de funcții care includeau: asistarea "unităților Ministerului de Interne" sau a "trupelor de grăniceri", misiuni de pază și de menținere a ordinii publice, dar și acordarea de ajutor în cazul calamităților naturale, a incendiilor
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
n.m.) ideologice" gândirii militare românești, astfel că naționalismul militar s-a combinat aproape perfect cu naționalismul romantic leninist (Alexiev: 1982, 221-222; Jones: 1981, 171). "În domeniul militar, conducerea este prin excelență o activitate politică, date fiind caracterul revoluționar al instituției armate, rolul și funcțiile sale în societate, misiunea ei sacră", iar întreaga activitate a armatei trebuie subsumată nu numai ideologic, ci și organizatoric, PCR. Îndoctrinarea în sens romantic leninist era de asemenea o componentă de bază a activității armatei: "toți comandanții
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
armata, trecută anterior în plan secund, la poziția ei tradițională de depozitar al ideilor naționale" (Alexiev: 1982, 207). Revenind la "războiul popular", aflăm că, spre deosebire de războaiele clasice, în care "acțiunile de luptă sunt duse numai sau aproape numai de forțele armate regulate", în cadrul "războiului popular" "acționează și joacă un rol important formațiunile de luptă populare (guerile, partizani, gărzi patriotice, formațiuni de rezistență etc.) care, în funcție de împrejurări, pot acționa independent sau împreună cu armata regulată" (Soare: 1988, 216). O tipologie a acestui tip
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
progresivă a forțelor, materiale și morale, ale inamicului. În sfârșit, acest tip de război "dispune de propriile sale forme și procedeee de luptă", dintre care cea mai importantă este "strâns[a] corelare a dimensiunilor social-politice cu formele și procedeele luptei armate" și este de asemenea "un război total", deoarece "presupune o angajare pe toate planurile militar, politic, ideologic, diplomatic, economic, moral-psihologic" pentru a face față cu succes agresorului (Soare: 1988, 220-225; vezi și Braun: 1978, 173-178, 184-185; o detaliată analiză a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mare nu au fost permise, deoarece ar fi antrenat temerea încălcării suvernaității naționale și a cedării conducerii armatei române sovieticilor; Ceaușescu era foarte sensibil la acest aspect. Eroismul său romantic, cuplat cu orgoliul de a fi comandant suprem al forțelor armate, își spunea din plin cuvântul: ""Armata română va primi ordine numai de la organele supreme de partid și de stat și la chemarea poporului, și [...] nu va primi niciodată ordine din exterior"". Natura raporturilor dintre RSR și OTV este plastic și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sovieticii l-au descris ca participanți" (Zimmerman în Meiklejohn Terry: 1984, 13). Pe lângă, sau în consonanță cu direcția ideologică a raporturilor dintre centrul moscovit și sateliții est-europeni, componenta militară joacă la rândul său un rol important. Uniunea Sovietică a intervenit armat, agrumentează Jones, nu neapărat când ideologia leninistă intrase în colaps, cum s-a întâmplat în Ungaria în 1956 sau în Cehoslovacia în 1968, ci atunci când regimul comunist local nu reușise să mobilizeze populația împotriva unei eventuale agresiuni externe. Iugoslavia lui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
noastră nu a fost invitată. Nu facem pentru aceasta nici un reproș nimănui. Ceea ce ne-a reținut însă atenția este faptul că la această întâlnire s-au pus în discuție probleme ale activității C.A.E.R.-ului și ale Comandamentului Forțelor Armate Unite ale statelor participante ale Tratatului de la Varșovia. Considerăm că discutarea unor astfel de probleme, care se referă la organisme internaționale la fondarea cărora România nu a luat parte, nu se poate face numai de către unele țări membre. Ne miră
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
luat parte, nu se poate face numai de către unele țări membre. Ne miră faptul că s-a discutat despre comandamentul militar al statelor participante la Tratatul de la Varșovia, deoarece la Sofia s-a hotărât de către toate delegațiile ca miniștrii forțelor armate să elaboreze, într-un termen de șase luni, propuneri pentru îmbunătățirea activității acestui comandament. [...] Așa cum a dovedit experiența de până acum, asemenea acțiuni și procedee nu sunt de natură să contribuie la întărirea acestor organisme, la sporirea încrederii, colaborării și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Încă din 1966, când noua echipă sovietică, avându-l în frunte pe Leonid Brejnev, încerca să redefinească OTV în termeni cât mai avantajoși pentru Moscova, conducerea PCR se pronunța ca fiind "neindicat să existe reprezentanți ai Comandamentului Suprem ai Forțelor Armate Unite în armatele statelor participante la Tratatul de la Varșovia" (Preda, Opriș: 2009, 256), poziție pe care RSR nu o va abandona niciodată. Teza care încearcă a fi acreditată în ultimul timp (finalul anilor '60, n.m.) după care apărarea în comun
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
au stabilit relații frățești, prietenești" continua liderul sovietic. După revoluția rusă din februarie, tezaurul ar fi fost trimis în mai multe regiuni ale Rusiei "pentru a se păstra", iar "o parte din aur" ar fi fost furat până la urmă de armatele "contrarevoluționare" ale "alb- gardiștilor" (Anton, Chiper: 2003, 172-173). Cu alte cuvinte, trasabilitatea tezaurului s-a pierdut, încerca Brejnev să-și convingă interlocutorii. Apoi continua intimidant: Dacă este să vorbim așa, la arhivă există însă și alte documente. Există un document
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comuniste și muncitorești, prestigioasă personalitate a vieții politice internaționale" (1975, 96). În schimb, Dicționarul diplomatic publicat în 1979 începe cu enumerarea funcțiilor publice ale lui Ceaușescu: "secretar general al Partidului Comunist Român, președintel Republicii Socialiste România, comandantul suprem al forțelor armate". Abia apoi urmează formulele de mai sus, continuând encomiastic: "tovarășul Nicolae Ceaușescu și-a consacrat energia și pasiunea revoluționară slujirii intereselor fundamentale ale națiunii române, viața sa împletindu-se organic cu istoria partidului și a patriei, cu drumul eroic parcurs
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
principiile de politică externă în baza cărora și-a câștigat reputația internațională, "căi diferite de construire a socialismului", "neamestec în treburile interne, "renunțarea la forță sau la amenințarea cu forța" etc. liderul PCR i-a sugerat lui Gorbaciov să intervină armat în Polonia pentru eliminarea amenințării îndepărtării de la putere a regimului comunist. La fel, i-a dat de înțeles lui Jaruzelski că este dispus să trimită contingente militare pentru stabilizarea situației și apărarea socialismului polonez. Ambii l-au refuzat, fapt care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ocidentul, Gorbaciov l-a eclipsat pe Ceaușescu, fidel până la sfârșit Weltanschauung-ului leninist. În plus, așa cum vom vedea, faptul că noul lider sovietic a renunțat tacit la principiile revoluției globale, la "centralismul democratic" și, nu în ultimul rând, la garantarea armată a stabilității regimurilor est-europene, elementul cel mai important în înțelegerea periplului revoluționar consumat în 1989 a potențat profund temerile lui Ceaușescu. În final, leninismul romantic se va transforma într-un paria atât pentru "lagărul imperialist", datorită ostilității sale declarate față de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
începutul crizei, a pus chiar problema deființării PMUP și înlocuirea lui cu un alt partid, soluție cu care sovieticii nu au fost însă de acord (Bukovsky: 2010, 67). De ce a ales Moscova să urmărească pasiv dezintegrarea comunismului polonez în loc să intervină armat, ca în Ungaria anului 1956 sau Cehoslovacia anului 1968, pentru reconsolidarea sa? Se știe că Brejnev și conducerea PCUS au urmărit cu îngrijorare apariția și dezvoltarea Solidarității, împreună cu răspunsul considerat insuficient de dur la adresa acesteia de către PMUP. Au existat de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de la Helsinki amenința să devină reversibilă, un deznodământ, datorită majorelor neajunsuri economice și sociale, nefavorabil în primul rând comunismului internațional. Stenograma unei ședințe a Biroului Politic al PCUS din decembrie 1981 demonstrează clar că liderii sovietici nu agreau varianta intervenției armate, condamnând de asemenea pretențiile Poloniei de ajutorare economică emise ca un fel de compensare anticipativă a costurilor intervenției: Nu putem risca. Nu avem intenția să introducem trupe în Polonia. Este o poziție corectă și trebuie să o menținem până la capăt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nivel politic. În primă fază, Ceaușescu s-a arătat precaut, preferând să urmărească evoluția evenimentelor și insistând asupra necesității gestionării crizei poloneze exclusiv prin intermediul forțelor interne, prin mijloacele proprii ale PMUP. Soluționarea pe filieră militară a problemei poloneze prin intervenția armată a OTV ar fi implicat, declara Ceaușescu la o întâlnire a organizației în decembrie 1980, la puțin timp după conferirea de statut juridic Solidarității riscuri substanțiale pentru prezenta conjunctură internațională. Astfel încât, tot ce este necesar ar trebui făcut de către tovarășii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sistemic. Perioada din istoria sovietică în care leninismul post-bolșevic s-a manifestat poate fi încadrată cu aproximație între 1985 și 1989. Decizia lui Gorbaciov de a lăsa guvernele est-europene pe cont propriu, specificând cu claritate că Moscova nu va interveni armat pentru a salvgarda regimurile comuniste din regiune în cazul contestării lor de către populație sau forțe politice alternative echivalează cu renunțarea la idealul revoluției globale. De altfel, cu ocazia celui de-al XXVII-lea Congres al PCUS, derulat în 1986, secretarul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
încredere, dezangajare militară și dezarmare în Europa, într-o abordare realistă, de la simplu la complex, adică la început să se întreprindă acțiuni mai ușor de realizat, îndeosebi în direcția creșterii încrederii, după care, treptat să se treacă la reducerea forțelor armate și armamentelor, în primul rând nucleare, a bugetelor militare până la eliberarea completă a continentului de coșmarul nuclear (Neagu în Ene: 1985, 80; subl.m). Tot referitor la securitatea europeană, aflăm de la Constantin Vlad că Numai în măsura în care fiecare stat european va
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Abraham (ed.), Poland. Genesis of a revolution, New York, Vintage Books, pp. 42-53. Smultea, Ilie (1972), "Ideology and political community in Eastern Europe: the case of Romania", în East European Quarterly, nr. 4, pp. 505-536. Soare, Corneliu (coord.), (1988), Tipologia conflictelor armate contemporane, București, Editura Militară. Socialism științific (1962), București, Editura Politică. Socor, Vladimir (1976), "The limits of national independence in the Soviet bloc: Rumania's foreign policy reconsidered", în Orbis, nr. 3-4, pp. 701-732. Someșan, Maria; Iosifescu, Mircea (2000), "Ecourile și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]