13,186 matches
-
a venit cineva. Era un barbat că un bunic (socotesc acum și îmi dau seama că atunci avea 77 de ani). Eu nu mi-am cunoscut bunicii, ambii au murit când eram eu foarte mică. Venea deci, spre mine, un bunic cu părul alb și cu perciuni. Când m-a văzut, mi-a zâmbit. "Pe cine căutați?" "Pe Domnul Profesor." "Haideți inautru!" Și mi-a zâmbit cum numai un bunic o poate face. Domnul Profesor a intrat primul în cabinet, eu
Experiența unei jurnaliste cu Leon Dănăilă: Lucram la un ziar când a început să mă doară crunt capul by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101208_a_102500]
-
murit când eram eu foarte mică. Venea deci, spre mine, un bunic cu părul alb și cu perciuni. Când m-a văzut, mi-a zâmbit. "Pe cine căutați?" "Pe Domnul Profesor." "Haideți inautru!" Și mi-a zâmbit cum numai un bunic o poate face. Domnul Profesor a intrat primul în cabinet, eu - după el. Cabinetul era, de fapt, o cameră prea mică pentru munții de cărți adunați acolo. Domnul Profesor s-a așezat pe un scaun și, stând cu palmele că
Experiența unei jurnaliste cu Leon Dănăilă: Lucram la un ziar când a început să mă doară crunt capul by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101208_a_102500]
-
am ridicat de pe scaun și am dat să plec. Domnul Profesor mi-a întins mâna și mi-a zis: "Veți fi bine". Am scos din geantă o cutie cu bomboane și am pus-o pe birou, deasupra unei cărți groase. Bunicul a zâmbit. Am mers de la Bagdasar Arseni direct la redacție și câteva săptămâni mai tarziu mi-am dat demisia. Mi-am luat un an sabatic ca să mă vindec de oboseală, dar durerea mi-a trecut - fără pastile - din prima lună
Experiența unei jurnaliste cu Leon Dănăilă: Lucram la un ziar când a început să mă doară crunt capul by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101208_a_102500]
-
cadou a fost de la soțul dumneavoastră: interviul înrămat (cu tot cu autograf) al domnului Mircea Albulescu. V-aș întreba ce ați învățat de la marele actor? Sabina Iosub: Privirea lui Mircea Albulescu mi-a rămas în suflet. M-a privit mereu așa cum un bunic își privește nepoții. Îi aud și acum glasul: "Buna mea..." Nu îți poți imagina cât de greu mi-a fost să anunț că domnia sa nu mai e... M-au impresionat căldura sa și dragostea de oameni. Cred că am înțeles
Sabina Iosub, interviu în avion: Nu mă las până nu ajung unde mi-am propus-exclusiv by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101215_a_102507]
-
centru social și intelectual al Regatului Ungariei. În primăvara anului 1819 Šafárik s-a împrietenit cu cel mai important scriitor și om politic slovac Ján Kollár. Înainte de a pleca în Serbia, Šafárik a petrecut ceva timp la Kobeliarovo și cu bunicul său la Hanková. Aceasta a fost ultima dată când Šafárik și-a văzut țara sa natală. În aprilie 1819, prietenul său Ján Blahoslav Benedikti l-a ajutat să obțină un doctorat, de care avea nevoie pentru a deveni director unui
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
clasat pe locul 14. s-a născut la Kiryat Ata. El este unicul fiu comun al lui Shlomo Săculeț și al lui Efrat,născută Biton, provenită dintr-o familie de rabini. Hovi și-a primit numele mic Hovav în memoria bunicului său matern, rabinul Haviv Biton, originar din Africa de nord Părinții au divorțat când Hovi a avut 4 ani. Tatăl său nu s-a mai interesat de el și s-a recăsătorit, având două fiice din a doua căsnicie. Hovi
Hovi Star () [Corola-website/Science/336087_a_337416]
-
american John McIntyre care s-a stabilit în Israel și a jucat în mai multe echipe de bachet din Israel. Din căsnicia lor s-a mai născut un fiu, Randy. În cursul anilor Hovi a rămas atașat în mod deosebit de bunicii paterni care locuiesc în Kiryat Eliezer. David Săculeț, originar din România, și soția sa ,Margalit, venită din Egipt, sunt surzi din naștere, și au crescut cinci copii. Din cauza angajamentelor sportive ale tatălui vitreg Hovi a trebuit și schimbe vreo 20
Hovi Star () [Corola-website/Science/336087_a_337416]
-
italiană, ale cărui lucrări majore exemplifică unicul stil gotic baroc - o combinație specială ale stilurilor baroc și gotic. S-a născut în ziua de Sfântul Blasiu ca fiul cel mai mare al respectatei familii de pietrari din Praga Santini Aichel (bunicul său, Antonio Aichel, s-a mutat din Italia la Praga în anii 1630) și a fost botezat în Catedrala Sf. Vitus ca Johann Blasius Aichel. El s-a născut cu un handicap fizic - paralizia unei jumătăți a corpului său. Acest
Jan Santini Aichel () [Corola-website/Science/336103_a_337432]
-
olimpice din trei participări. A fost și triplă campioană mondială pe echipe în 1985, 1989 și 1993, și a câștigat clasamentul general al Cupei Mondiale de Scrimă în 1989. S-a născut în Satu Mare într-o familie de etnie șvabă. Bunicii săi vorbeau încă dialectul șvăbesc, ci nu părintii, din cauza maghiarizării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tatăl său, László, era un tehnician într-o mare fabrică, în timp ce mama sa, Éva, era anestezistă într-un spital. Împreună cu sora sa mai
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
origini aristocratice, s-a născut în Rusia, iar mama în Estonia. Familia Van der Bellen este formată din descendenții unui sticlar olandez care a emigrat în Imperiul Țarist în 1763. În Rusia familia Van der Bellen a fost înnobilată, iar bunicul lui , având același nume, a fost un politician liberal, șeful administrației locale din orașul Pskov (aproape de granița cu Estonia), înainte de Revoluția Rusă din 1917. În 1919 bunicii lui Van der Bellen, împreună tatăl său și unchii săi, au fugit de
Alexander Van der Bellen () [Corola-website/Science/336116_a_337445]
-
Țarist în 1763. În Rusia familia Van der Bellen a fost înnobilată, iar bunicul lui , având același nume, a fost un politician liberal, șeful administrației locale din orașul Pskov (aproape de granița cu Estonia), înainte de Revoluția Rusă din 1917. În 1919 bunicii lui Van der Bellen, împreună tatăl său și unchii săi, au fugit de bolșevici și s-au refugiat în Estonia, care își declarase recent independența. Când Uniunea Sovietică a invadat Estonia, în 1940, părinții lui Van der Bellen au fugit
Alexander Van der Bellen () [Corola-website/Science/336116_a_337445]
-
pe an. Pe 12 septembrie, Obraniak și-a făcut debutul împotriva Bnei Sakhnin FC. Pentru a juca pentru naționala Poloniei, Obraniak a aplicat pentru cetățenie, pe care a primit-o cu ușurință pe 5 iunie 2009 dat fiind faptul că bunicul său era polonez. Pe 23 iulie 2009 a debutat la naționala antrenată de Leo Beenhakker într-un amical împotriva Greciei, în care Obraniak a marcat două goluri. El a jucat în toate cele trei jocuri pentru Polonia de la Euro 2012
Ludovic Obraniak () [Corola-website/Science/336240_a_337569]
-
Glik (născut la 3 februarie 1988) este un fotbalist profesionist polonez care joacă pe postul de fundaș central și este căpitanul clubului francez AS Monaco. Este membru al echipei naționale a Poloniei. Are pașaport polonez și unul german. are un bunic care s-a născut în Silezia Superioară și, prin urmare, are cetățenie germană. În limba germană și în pașaportul german, numele său este scris "Glück". El are o fiică cu soția lui Marta, pe care a întâlnit-o în școala
Kamil Glik () [Corola-website/Science/336277_a_337606]
-
idiș. După anii războiului al doilea mondial și ai dictaturii antonesciene, el s-a înscris și a studiat doi ani la Conservatorul de artă dramatică din București. În anul 1950 a emigrat cu familia în Israel, stabilindu-se la Afula. Bunicii săi, care erau sioniști, au emigrat în Palestina încă înaintea războiului al doilea mondial, numărându-se printre fondatorii așezărilor Kfar Hassidim și Kiryat Haroshet. La un an după venirea în Israel, Bodo s-a înrolat în armată, inițial în Brigadă
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
se repartizează o camera (în care vor locui cei 4 membri ai ei timp de 25 de ani) într-un apartament de bloc, cu încă dou familii și cu dependințele în comun. Poeta își petrece primii ani din viață la bunicii din partea mamei, la Roman, dată fiind situația precară în care erau părinții, la București. Bunicul, Gheorghe Vlad, preot arhimandrit, director al Seminarului de preoți din Ismail, apoi al celui de la Roman, mentor și mai târziu prieten al preoților ce-i
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
25 de ani) într-un apartament de bloc, cu încă dou familii și cu dependințele în comun. Poeta își petrece primii ani din viață la bunicii din partea mamei, la Roman, dată fiind situația precară în care erau părinții, la București. Bunicul, Gheorghe Vlad, preot arhimandrit, director al Seminarului de preoți din Ismail, apoi al celui de la Roman, mentor și mai târziu prieten al preoților ce-i fuseseră elevi(preferații fiind Constantin Galeriu și Ioan Ivan de la Neamț), apropiat al episcopului de
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
predase ca un “pedagog de clasă”, i-au format primele deprinderi intelectuale, i-au influențat gândirea spirituală, formarea ca scriitoare. În casa bunicilor de la Roman și-a scris primele poezii. Aici primește de timpuriu primele lecții de limba latină de la bunicul său și de limba franceză de la Prințesa Ghica, soția Prințului Alexandru Ghica. La București va începe, la îndemnul tatălui său, studiul pianului și al coregrafiei. Studii primare și medii la Liceul “Spiru Haret” din București. Licențiată ca studentă premiantă a
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
în 2004, 2006 și 2009) și dublă campioană europeană (în 2001 și 2005). A fost laureată cu bronz atât la individual, cât și pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing. S-a născut într-o familie de origine luxemburgheză. Bunicul său, Mario, și-a schimbat numele Niederkorn în „traducerea” italiană, Granbassi. Ea s-a apucat de scrimă la vârsta de opt ani, luând exemplul fraților mai mari Manlio și Franz. Primul antrenor a fost Dario Codarin la clubul Gemina din
Margherita Granbassi () [Corola-website/Science/336376_a_337705]
-
unei invitații la un concert în străinătate pentru a se expatria din România, lăsându-l pe Mario ca amanet, în custodia bunicilor. Conform înțelegerii prealabile aceștia au depus actele pentru a emigra în Israel, așa că Mario a părăsit România cu bunicii la vârsta de 5 ani. Ajuns în Israelul nou creat, după o perioadă petrecută într-un cămin de copii și alta, sub auspiciile asistenței sociale, într-o familie care l-a crescut o vreme, s-a reunit la Tel Aviv
Mario Livio () [Corola-website/Science/336387_a_337716]
-
mai zice nimeni că ne duc, toți spun că ne "deportează"." În fața casei noastre patrulează un jandarm. Ieri a fost în grădina Rhedely, căci de-acolo pornesc trenurile cu evrei. Nu din gară, ca să nu vadă cei din oraș - zice bunicul." Au înghesuit circa 80 de oameni într-un vagon și la atâția oameni le-au dat o singură găleată cu apă. Și mai groaznic este că au lăcătuit vagoanele. Pe caniculă această oamenii se vor sufocă! Jandarmul a spus că
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
făină, numai să nu mă ucidă, numai să mă lase să trăiesc". Când bucătăreasa, Mariska, ajunge în ghetou pentru a le aduce mâncare, primește jurnalul Évei și-l păstrează în siguranță până după război. Pe 3 iunie 1944, Éva și bunicii au fost deportați la Auschwitz într-un vagon de vite pe ultimul tren cu deportați din Oradea. Acolo bunicii au fost trimiși imediat la camera de gazare, pe când Éva a fost selecționată de doctorul Josef Mengele pentru a fi subiectul
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
a le aduce mâncare, primește jurnalul Évei și-l păstrează în siguranță până după război. Pe 3 iunie 1944, Éva și bunicii au fost deportați la Auschwitz într-un vagon de vite pe ultimul tren cu deportați din Oradea. Acolo bunicii au fost trimiși imediat la camera de gazare, pe când Éva a fost selecționată de doctorul Josef Mengele pentru a fi subiectul unor experimente umane. A fost descoperită de Mengele cu picioarele umflate, probabil din cauza contractării tifosului și trimisă la gazare
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
Michael Florent van Langren (botezat la 27 aprilie 1598, Amsterdam - mai 1675, Bruxelles) a fost un astronom și cartograf olandez. Numele său latinizat este Langrenus. a fost cel mai tânăr membru al unei familii de cartografi olandezi. Bunicul său, Jacob Floris van Langren, s-a născut în Gelderland, dar s-a mutat la Țările de Jos de Sud și, mai târziu, la Amsterdam, unde s-au născut fiii săi, Arnoldus și Henricus. În mod neobișnuit, fiecare membru al
Michael van Langren () [Corola-website/Science/336679_a_338008]
-
s-a născut în data de 22 mai 1848 în Wolkenburg, Saxonia, într-o familie de funcționari publici din pătura mijlocie. Tatăl său a fost o persoană care era pasionat de artă și care se îndeletnicea în timpul liber cu pictura. Bunicul a îndeplinit funcția de director general al Muzeelor Regale din Dresda. Uhde a urmat cursurile gimnaziului din Wolkenburg și în anul 1866 a fost admis la Academia de Arte Frumoase din Dresda. În contradicție cu uzanțele acelor vremuri, în același
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
familia evreiască sefarda Bahar, al cărui nume provine de la orașul spaniol Bejar din regiunea Salamanca din Castilia. Mama sa, Kalo născută Calderon, era fiica rabinului Itzhak Baruh Calderon din Plevna. În copilărie Hâim a fost trimis să învețe Tora cu bunicul său matern până la vârsta de 12 ani, când s-a întors la casa părinteasca. În continuare a invatat studii talmudice în mai multe ieșive, între care cea a rabinului cabalist Nissim Alkalai.La vârstă de 17 ani a primit autorizația
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]